ÎCCJ, Decizia nr. 8/2019

Asupra admisibilității în principiu a căii de atac exercitate;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. în Dosarul nr. x/2016 privind recuzarea tuturor membrilor completului C3, constituit din judecătorii B., C. și D., și a magistratului-asistent E.

Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.

II. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Completul de filtru a analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și a dispus comunicarea raportului către părți cu mențiunea că pot formula în scris un punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Raportul a fost comunicat părților la datele de 2 și 3 octombrie 2018, conform dovezilor de comunicare atașate la dosarul cauzei.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

III. Considerentele Înaltei Curți

În procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ., Completul de filtru constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, pentru considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 53 - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Pe de o parte, se constată că, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a pronunțat Decizia nr. 730 din 7 martie 2018, prin care, în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva Deciziei nr. 6085 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Decizia nr. 730 din 7 martie 2018 a fost dată fără cale de atac.

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completele de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în alte materii decât cea penală, nu au, în situația dată, nici competența nici atributul instanței ierarhic superioare, în sensul normei indicate, întrucât, atunci când legiuitorul a vrut să reglementeze competența Completului de 5 judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac, a făcut-o în mod expres și limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

Pe de altă parte, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile tezei a doua a textului citat din C. proc. civ., întrucât, dacă hotărârea finală pronunțată de o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție este dată fără cale de atac, aceasta nu poate fi supusă recursului la Completul de 5 judecători în materie civilă. În acest sens, sunt aplicabile, prin analogie, dispozitivul și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017 referitoare la competența Completului de 5 judecători în materie civilă de soluționare a recursului declarat împotriva încheierilor prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate. În susținerea opiniei exprimare, argumentul principal rezidă în faptul că, la pronunțarea deciziei menționate, Curtea Constituțională a avut în vedere alte dispoziții decât cele incidente cauzei de față (art. 51 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.), respectiv dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 6 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV