ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 640/2018

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins cererea de relații suplimentare formulată de persoana solicitată, ca nefondată.

În baza art. 107 cu ref. la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea autorităților judiciare italiene și a dispus predarea persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare emis la data de 07.01.2016 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, cu referire la dosarul nr. x/2015 SIEP în baza mandatului de executare a pedepsei de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova, confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneția, prin decizia penală nr. 2009/020450, definitivă la 20.10.2009, recursul fiind declarat inadmisibil de către Curtea de Casația.

În baza art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a menținut arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile cu începere de la 19.06.2018 până la 17.06.2018.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 07.01.2016, Tribunalul din Padova, Italia a emis mandatul european de arestare în dosarul nr. x/2015 al Parchetului din Padova, față de persoana solicitată A., în vederea executării pedepsei aplicate de autoritățile italiene, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni: șantaj, tâlhărie, trafic de migranți, fals în declarații, efectuarea de operațiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, art. 629 alin. (1), (2), art. 628 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Președintelui Republicii nr. 445/2000.

Potrivit art. 101 alin. (2) cu referire la art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, persoana solicitată A. a fost identificată, căutată, localizată și prinsă, fiind reținută prin ordonanța nr. 388/II/5/2018 din 05.06.2018, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, timp de 24 ore cu începere de la 05.06.2018, ora 0130 până la 06.06.2018, ora 01:30.

Prin încheierea pronunțată la data de 05.06.2018, în dosarul penal nr. x/2018, curtea a dispus, potrivit art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, de la 05.06.2018 până la 19.06.2018 și a acordat termen pentru continuarea procedurii conform art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Înaintându-se la data de 14.06.2018, de către procuror, mandatul de arestare european tradus în limba română, acesta a fost comunicat persoanei solicitate la locul de deținere, iar la termenul de judecată din 19.06.2018, în ședință publică, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare italiene, în vederea executării pedepsei, aspect consemnat în procesul-verbal semnat și atașat la dosarul cauzei.

Verificând înscrisurile de la dosar, curtea a constatat că autoritățile judiciare italiene au solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A. pentru executarea pedepsei de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare, aplicată sentința executorie a Tribunalului din Padova nr. 796/2007 (nr. 9388/2007 Reg. Gen.) în baza căreia s-a emis mandatul de executare nr. 1505/2009 SIEP de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova din 21.10/2009, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni: șantaj, tâlhărie, trafic de migranți, fals în declarații, efectuarea de operațiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, 629 alin. (1), (2), (62)8 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Președintelui Republicii nr. 445/2000, prin aceea că în intervalul mai - august 2007, împreună cu alți participanți, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul violenței și a amenințărilor, a forțat victimele din localitățile Padova, Parma, Brescia, Verona, Como și altele, din Italia, să îi dea sume necuvenite de bani și a folosit și achiziționat carduri de credit furate și a ajutat la intrarea ilegală de imigranți ilegali, dând declarații false privind aplicarea permiselor de rezidență; sentința penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova a fost confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneția, prin decizia penală nr. 2009/020450, rămânând definitivă la 20.10.2009, recursul fiind declarat inadmisibil de către Curtea de Casație.

A apreciat că mandatul de arestare european emis de autoritățile judiciare italiene îndeplinește condițiile impuse de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene și de art. 84, art. 89 alin. (1), art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele constituind infracțiuni și potrivit C. pen. român, respectiv infracțiunile de complicitate la "șantaj" în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. în ref. la art. 207 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la "tâlhărie" în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 233 alin. (1) C. pen. cu aplic. alin. (1) C. pen., complicitate la "trafic de migranți" prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 263 alin. (1) C. pen., "fals în declarații" prev. de art. 326 C. pen., "efectuarea de operațiuni financiare în scop fraudulos" în formă continuată prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Constatând că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz a executării mandatului european de arestare conform art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și modif., s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 07.01.2016 de către Tribunalul din Padova în dosarul nr. x/2015 al Parchetului din Padova.

Cu privire la cererea apărării de "opunere la executare", a apreciat că nu este admisibilă pentru cazul prev. de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată și modif. deoarece înscrisurile depuse de către persoana solicitată ("aviz termen penal" de la Curtea Supremă de Casație, secțiunea întâi, "relații de la oficiul de informații" al aceleiași instanțe, memoriu avocat) nu confirmă grațierea pedepsei potrivit legii italiene. Totodată, față de caracterul urgent al procedurii judiciare a executării mandatului european de arestare, în lipsa oricărui indiciu că pedeapsa ar putea fi grațiată în tot sau într-o mare parte, instanța de fond a considerat că nu se impune solicitarea de relații suplimentare de la autoritățile judiciare italiene sau amânarea judecății ulterior soluționării unei cereri ulterioare pe rol la instanța supremă din Italia cu termen la data de 06.07.2018.

Împotriva sentinței penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.06.2018.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți apărătorul ales al contestatorului a arătat, în esență că, din actele depuse la dosarul cauzei, există indicii temeinice că mandatul european de arestare în baza căruia se solicită extrădarea, nu mai este în vigoare, în acest sens invocând dispozițiile hotărârii instanței italiene, precum și faptul că a formulat cerere de recurs în casație, opinând că, potrivit dispozițiilor art. 94 din Legea nr. 302/2004 ar exista un motiv pentru retragerea mandatului de extrădare.

Examinând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele persoanei solicitate A., a fost emis un mandat european de arestare, la data de 07.01.2016 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, (având la bază sentința penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova, confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneția, prin decizia penală nr. 2009/020450, definitivă la 20.10.2009), în vederea executării unei pedepse cu închisoarea (de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare), aplicată persoanei solicitate pentru săvârșirea a cinci infracțiuni: șantaj, tâlhărie, trafic de migranți, fals în declarații, efectuarea de operațiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, 629 alin. (1), (2), art. 628 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Președintelui Republicii nr. 445/2000, constând în aceea că în intervalul mai - august 2007, împreună cu alți participanți, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul violenței și a amenințărilor, a forțat victimele din localitățile Padova, Parma, Brescia, Verona, Como și altele, din Italia, să îi dea sume necuvenite de bani și a folosit și achiziționat carduri de credit furate și a ajutat la intrarea ilegală de imigranți ilegali, dând declarații false privind aplicarea permiselor de rezidență. Din examinarea prevederilor legale aplicabile, se constată că infracțiunile imputate se regăsește printre cele enumerate în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 19 iunie 2018, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, admițând că este persoana menționată în mandat. A precizat, însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare italiene.

În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate, că dorește amânarea predării până la soluționarea recursului în casație declarat în Italia, în mod corect instanța de fond a apreciat că acesta nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004, deoarece înscrisurile depuse nu confirmă grațierea pedepsei, potrivit legislației italiene.

Dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare.

Întrucât dispozițiile legale anterior menționate vizează exclusiv situația în care persoana solicitată este condamnată, pentru aceleași fapte și într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene și cum, din actele dosarului, nu se pot identifica dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că prevederile art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2018.