ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3138/2018

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, având ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, stabilită în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cerea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petentul A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. x/2016/a1.1, și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9.

Înalta Curte, prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2017, a transpus cauza din evidența dosarelor înregistrate pe noul C. proc. civ. în evidența dosarelor înregistrate pe vechiul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată la data de 20 iunie 2017, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 20 iunie 2017, constatând că niciuna dintre părți, ce au fost legal citate, nu s-a prezentat în fața instanței și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reținând dispozițiile imperative ale art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin rezoluția din data de 23 iulie 2018, din oficiu, s-a fixat termen la data de 25 septembrie 2018, în vederea discutării perimării.

Analizând excepția perimării cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la cererea de repunere în termen formulată de către recurentul-petent, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de situația în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În cauză, prin cerere depusă la data de 24 septembrie 2018 recurentul-petent a solicitat "repunerea în termen a dosarului a1.1", susținând, în esență, că nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, astfel încât nu a avut cunoștință de măsura luată de către instanță.

Prevederile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. statuează că instanța se va pronunța asupra suspendării procesului prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat cu excepția celor pronunțate în recurs, iar conform dispozițiilor art. 266 alin. (3) hotărârea se va comunica părților în situația în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a recursului sau apelului.

Având în vedere că încheierea de ședință din data de 20 iunie 2017, prin care a fost dispusă măsura suspendării, a fost pronunțată de Înalta Curte în recurs, aceasta este o hotărâre irevocabilă care nu poate fi atacată cu apel sau cu recurs și, prin urmare, potrivit dispozițiilor legale anterior arătate, nu se impunea comunicarea.

În plus, art. 129 C. proc. civ., statuează că părțile au îndatorirea, ca în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Totodată, cererea de repunere în termen, formulată în cadrul procesual al litigiului de față, nu este compatibilă cu dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., necircumscriindu-se acestei norme legale.

Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecății este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Înalta Curte reține că termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 20 iunie 2018.

De asemenea, constată și că nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, iar, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecății, nici recurentul-petent și nici intimata din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.

În raport de cele anterior reținute, cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.09.2018.