CtEDO 11.03.2008 Auto

KOPAYLO c. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
11.03.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOPAYLO c. UKRAINE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 1733/02 prezentată de Ivan Ivanovych KOPAYLO împotriva L graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 februarie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d a lua în considerare în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 5 iulie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie de fapt Reclamantul, Ivanovych Kopaylo, este un resortisant ucrainean, născut în 1952, cu reședința în Konotop. Guvernul ucrainean ( La 22 ianuarie 2002, reclamantul s-a prezentat Comisiei electorale a circumscripției cu mandat unic nr. 161 la Konotop, dotat cu un act de autodesemnare, o cerere de înscriere ca candidat și documente necesare pentru a candida la alegerile legislative din 31 martie 2002. Secretarul comisiei a refuzat să recunoască documentele reclamantului, pe motiv că programul său electoral și curriculum vitae erau manuscrise, prin comunicare verbală și fără a emite o decizie oficială scrisă în acest sens. În aceeași zi, la 22 ianuarie 2002, reclamantul și-a depus cauțiunea electorală. Întrucât s-a confruntat cu dificultăți în găsirea unui calculator, reclamantul nu a putut reveni la comisie cu documentele dactilografiate decât la 25 ianuarie 2002. Secretarul comisiei a refuzat să le admită pe motiv că termenul de depunere a candidaturii era 24 ianuarie 2002, limitându-se, de asemenea, la o comunicare orală și fără a lua o decizie oficială scrisă. La 29 ianuarie 2002, reclamantul sesizează instanța de apel a lui Soumy în vederea recunoașterii ilegale a comportamentului comisiei electorale și o obligă pe aceasta din urmă să admită documentele sale și în scris ca candidat. În cererea sa, reclamantul susținea că a depus o cauțiune și-a depus actul de candidatură în termenul prevăzut și că refuzul oral al comisiei de la Printr-o hotărâre care nu poate da curs la 11 februarie 2002, instanța de apel din regiunea Soumy, după ce a remarcat că, potrivit legii menționate anterior, toate chestiunile referitoare la înscrierea ca candidat erau soluționate prin intermediul unei decizii oficiale pertinente, a acordat dreptul unei părți din cererea reclamantului și a ordonat comisiei electorale să emită o decizie cu privire la cererea de înscriere ca candidat prezentată de solicitant. Curtea a respins cererea reclamantului atâta timp cât aceasta tindea să fie înregistrată ca candidată pe cale judiciară, ca fiind nefondată. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 12 februarie 2002. La 13 februarie 2002, reclamantul s-a prezentat din nou comisiei electorale, care dispunea de actul de candidatură și de hotărârea din 11 februarie 2002. Printr-o decizie din 13 februarie 2002, comisia a refuzat să-l trimită pe reclamant în calitate de candidat la alegerile parlamentare din 31 martie 2002 pentru depășirea termenului legal de depunere a candidaturii. De asemenea, comisia a ordonat reclamantului restituirea garanției electorale. La 14 februarie 2002, reclamantul a contestat decizia Comisiei electorale în fața instanței judecătorești din regiunea Soumy. Prin decizia din 22 februarie 2002, instanța a declarat inadmisibilă cererea reclamantului pe motiv că termenul legal de șapte zile prevăzut pentru contestarea actelor comisiei electorale fusese depășit atât de la 22 ianuarie 2002, cât și de la 25 ianuarie. Această decizie a fost notificată reclamantului la 28 februarie 2002. Reclamantul se plânge că a fost privat de dreptul său de a candida la alegeri libere, asigurând libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. În primul rând, Curtea amintește că, printr-o decizie parțială din 5 iulie 2005, a decis să comunice guvernului partea reclamantă astfel cum se menționează mai sus. La 18 noiembrie 2005, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 21 decembrie 2005, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 8 februarie 2006. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 20 noiembrie 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În acest sens, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenionează să-și mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant la 29 noiembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen, prin aceste motive, Curtea decide să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă