ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1927/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.07.2016 reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și S.C. D. S.R.L., transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu către reclamanți, cu titlu dare în plată, ori cu titlu de vânzare, iar hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic pentru a putea fi înscrisă în cărțile funciare, având în vedere nerestituirea de către pârâți a împrumutului acordat în valoare de 344.075 euro în numerar.

La data de 25 ianuarie 2017, reclamanții au formulat precizare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, prin care să se dispună transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul prezentului litigiu către reclamanți, după cum urmează: dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în comuna Moșnița Nouă înscrise în CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x, CF nr. x, nr. top. x și CF nr. x, nr. top. x să fie transmis către reclamantul B.; dreptul de proprietate asupra imobilelor situate administrativ în comuna Moșnița Nouă înscrise în CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x, CF nr. x, nr. top x și CF nr. x, nr. top x, să fie transmis către reclamantul A.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 106/PI/03.02.2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea.

Prin sentința civilă 613/PI/10.05.2017 a Tribunalului Timiș, secția I civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamanți privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 106/03.02.2017 a aceleiași instanțe, în sensul pronunțării și asupra petitului prin care au solicitat sa constate că pârâții nu au restituit împrumutul acordat si, drept urmare instanța să dispună transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor arătate cu titlu de dare în plată pentru stingerea obligațiilor asumate prin contractele de împrumut, modificate prin actele ulterior încheiate de către părți.

Împotriva hotărârilor Tribunalului Timiș au declarant apel reclamanții.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 142/21.09.2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarant de reclamanți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B., încadrând criticile formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

Recurenții susțin, în esență, că, în mod eronat, instanța de apel a apreciat că în cauză nu a fost dovedită încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare cu privire la terenuri, fără a avea în vedere poziția intimaților pârâți care nu au negat existența antecontractului de vânzare cumpărare și au fost de acord cu admiterea apelului și, implicit a acțiunii, cu consecința pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, prin care să le transmită imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu.

Se mai susține că este greșită constatarea instanței de apel în sensul că nu există un refuz al pârâților de a încheia un contract de vânzare cumpărare, în condițiile în care data limită pentru încheierea acestuia a expirat.

În ce privește petitul subsidiar, recurenții susțin că, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta E. S.R.L. a fost de acord cu transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu titlu de dare în plată.

O altă critică vizează legea aplicabilă, recurenții susținând că în mod greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile Noului C. civ., întrucât, în raport de data încheierii contractului de vânzare cumpărare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. civ. 1864.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 24 noiembrie 2017.

Prin rezoluția din 5 decembrie 2017 completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu mențiunea că părțile au dreptul de a formula întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art. XV alin. (3) raportat cele ale art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La data de 6 martie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de a timbra cererea de recurs, sens în care li s-a pus în vedere să depună la dosar, în termen de 10 zile de la comunicare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9571,20 RON, sub sancțiunea anulării recursului, conform dispozițiilor art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

La data de 6 martie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin adresa emisă la data de 7 martie 2018, s-a pus în vedere recurenților că au obligația de a depune la dosar, în termen de 10 zile, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9571,20 RON, sub sancțiunea anulării recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

Întrucât recurenții nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părților, termen la care completul de filtru a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.

Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepția netimbrării recursului, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispozițiilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul în care cererea principală este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar în situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanța de judecată și de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații fiind anularea cererii, conform dispozițiilor art. 197 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute expres de lege, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru faza procesuală a recursului, art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri si acțiuni evaluabile in bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON".

În cauza de față, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză, comunicat recurenților la data de 12 martie 2018, conform dovezilor aflate în dosar, s-a apreciat că aceștia datorează taxă de timbru în cuantum de 9571,20 RON, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, față de împrejurarea că acțiunea supusă judecății este o acțiune patrimonială, valoarea obiectului litigiului fiind de 344.075 euro, respectiv 1.593.273.695 RON, la cursul de la data formulării cererii de recurs, 1 euro=4,6306 RON, iar prin cererea de recurs s-a invocat încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Totodată, prin adresa înaintată recurenților la data de 7 martie 2018, primită la data de 13 martie, conform dovezilor aflate în dosar, s-a pus în vedere acestora că au obligația de a depune la dosar, în termen de 10 zile, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9571,20 RON, sub sancțiunea anulării recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

Cu toate că obligația de a timbra recursul a fost adusă la cunoștința recurenților, atât prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, cât și prin adresa ce le-a fost înaintată, Înalta Curte constată că aceștia nu au înțeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Având în vedere că excepția netimbrării reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la analiza pe fond a acesteia, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 142 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.05.2018.