ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1886/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B., B. și C., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, la data decesului antecesorului pârâților, D., decedat la 15 aprilie 2013, în patrimoniul acestuia exista obligația de a-i transmite dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 33,12 ha, conform "declarației angajament" autentificată de B.N.P. "E." sub nr. x din 18 octombrie 2007, respectiv asupra terenurilor agricole în suprafață de 7,36 ha și de 25,76 ha, ambele situate în comuna Dumbrăvița, județul Timiș, dobândite în baza Hotărârii nr. 33/32 din 22 noiembrie 2007, eliberată de Comisia Județeană Timiș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, conform adeverințelor nr. 99 și 100 din 9 ianuarie 2007, cu titlu de plată a serviciilor prestate acestuia potrivit mandatului dat în baza Convenției nr. 1 din 15 aprilie 2006, a procurii autentificate sub nr. x din 10 iulie 2007 de B.N.P. F. din Ploiești, a procurii autentificate sub nr. x din 18 octombrie 2007 de B.N.P. "E." din Arad și a declarației angajament autentificată sub nr. x din 18 octombrie 2007 la același birou notarial.

Reclamantul a mai solicitat instanței să le oblige pe pârâtele 1-2 să continue demersurile pentru eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață totală de 33,12 ha, situat în comuna Dumbrăvița, județul Timiș, dobândit de autorul acestora în baza Hotărârii nr. 33/32 din 22 noiembrie 2007 a Comisiei județene Timiș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, adică pentru terenurile în suprafață de 7,36 ha și de 25,76 ha la care se referă adeverințele nr. 99 și 100 din 9 ianuarie 2007 și să-i transmită dreptul de proprietate asupra terenurilor indicate după obținerea titlului de proprietate, iar în caz de neîndeplinire a acestor obligații să fie obligate la plata contravalorii acestui teren, respectiv la plata echivalentului în RON de la data plății a sumei de 120.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969-970, art. 1073, art. 1075 și art. 1082 din C. civ. de la 1864.

Prin sentința civilă nr. 1026/PI din 27 aprilie 2016, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea astfel cum a fost formulată.

Împotriva sentinței sus-menționate, reclamantul a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă prin decizia civilă nr. 7 din 18 ianuarie 2018.

Astfel, instanța de prim control judiciar a schimbat în parte sentința civilă nr. 1026/PI din 27 aprilie 2016 a Tribunalului Timiș, secția I civilă, în sensul că a admis în parte acțiunea, după cum urmează:

A obligat pe pârâtele B. și B. să efectueze toate demersurile pentru obținerea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață totală de 33,12 ha, situat pe raza comunei Dumbrăvița, județul Timiș, dobândit în baza Hotărârii nr. 33/32 din 22 noiembrie 2007 a Comisiei Județene Timiș pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, conform adeverințelor nr. 99 și nr. 100 din 9 ianuarie 2007.

Totodată, curtea de apel i-a obligat pe pârâți să transfere reclamantului A. drepturile ce vor fi conferite prin titlul de proprietate ce urma a fi emis în condițiile legii și a respins în rest acțiunea. De asemenea, instanța de apel i-a obligat pe pârâți în favoarea reclamantului la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva deciziei evocate, pârâtele B. și B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia, în principal cu trimiterea cauzei spre rejudecare altei instanțe de același grad, iar în subsidiar cu trimiterea spre rejudecare către Curtea de Apel Timișoara, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La data de 22 ianuarie 2018, recurentele au depus la dosar cerere de renunțare la judecata recursului, formulată prin mandatar intimatul-reclamant A., cu procură specială autentificată sub nr. x din 16 ianuarie 2018 la E., în conformitate cu dispozițiile art. 404 și 463 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 iulie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Înalta Curte a luat în examinare cererea vizând renunțarea la judecarea recursului formulat în cauză, în raport cu prevederile art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut:

Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voință a părții reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanță sau în apel, renunță la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

În speță, este vorba de o achiesare expresă la decizia dată în apel, manifestată în forma stipulată de prevederile art. 464 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv prin procura specială autentificată sub nr. x din 16 ianuarie 2018 la E. (paragrafele 1 și 5).

În cauză, retragerea căii de atac exercitate s-a făcut după înaintarea și înregistrarea dosarului la instanța superioară, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență manifestării de voință exprimată de recurentele-pârâte B. și B. privind renunțarea la calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Așa fiind, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentele-pârâte B. și B. împotriva deciziei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.