ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2499/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2499/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra cauzei penale de față,

constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 99/A/2013 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. din 1968, au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale formulate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și partea civilă P.A.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

din 1968, au fost admise apelurile declarate de inculpații B.D. și R.V.

împotriva Sentinței penale nr. 181 din 17 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Bihor, care a fost desființată în sensul că:

A fost înlăturată dispoziția privind

condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare cu

aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art.

174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 cu

aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 334 C. proc. pen. din 1968 a

fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în

judecată inculpații B.D. și R.V. din câte o infracțiune prevăzută și pedepsită

de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și

art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 în câte o infracțiune prevăzută de art. 182

alin. (2) C. pen. din 1969 pentru fiecare inculpat.

În baza art. 182 alin. (2) C. pen. din 1969,

au fost condamnați inculpații B.D. și R.V., ambii fără antecedente penale, la

câte o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie, fiecare.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a dispus

suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpați sub supraveghere

pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani stabilit pentru fiecare

inculpat conform art. 86

2

alin. (1) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969,

pe durata suspendării executării pedepselor aplicate inculpaților sub

supraveghere s-a dispus și suspendarea executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a pus în

vedere inculpaților ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor

de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. a) - d) C. pen. din 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. din 1968 s-a

atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. din

1969 raportat la art. 83, 84 C. pen. din 1969 referitoare la revocarea

suspendării executării pedepselor sub supraveghere.

A fost redus cuantumul daunelor morale

acordate părții civile P.A. de la 70.000 euro până la 35.000 euro.

A fost înlăturată dispoziția privind

obligarea inculpaților la plata în solidar a despăgubirilor civile acordate

părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea.

S-a constatat că inculpații au achitat

cheltuielile de spitalizare acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de

Urgență Oradea conform chitanței seria A nr. X din 17 septembrie 2013.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate care nu contravin dispozițiilor deciziei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. din

1968, a fost obligată partea civilă P.A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea

a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 181/P din 17

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 20 C. pen. din

1969, raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C.

pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969

au fost condamnați inculpații B.D. (fără antecedente penale) și R.V. (fără

antecedente penale), la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art.

71, art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă

accesorie.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 s-a aplicat

inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului B.D. durata reținerii și arestării

preventive de la data de 09 august 2011 și până în data de 26 august 2011.

În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968,

raportat la art. 346 C. proc. pen. din 1968, cu referire la art. 998 - 999 C. civ.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații B.D.

și R.V. la plata sumei de 2.491,48 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce

va fi reactualizată la data plății în favoarea părții civile Spitalul Clinic

Județean de Urgență Timișoara.

În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968,

raportat la art. 346. C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 998 - 999 C.

civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații

B.D. și R.V. la plata sumei de 2.327,65 lei reprezentând contravaloarea zilelor

de îngrijiri medicale, a sumei de 52,14 lei reprezentând majorări de întârziere

aferente calculate până la data de 10 noiembrie 2011, precum și la plata

majorărilor de întârziere calculate de la data de 10 noiembrie 2011 și până la

data plății efective în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență

Oradea.

În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968,

raportat la art. 346 C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 998 - 999 C.

civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații

B.D. și R.V. la plata sumei de 2.659,25 lei cu titlu de despăgubiri civile,

sumă ce va fi reactualizată la data plății în favoarea părții civile Spitalul

Clinic Județean de Urgență "Avram Iancu Oradea".

În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968,

raportat la art. 346 C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 998 - 999 C.

civ. au fost obligați în solidar inculpații B.D. și R.V. la plata sumei de

6.489,08 lei reprezentând daune materiale, respectiv 70.000 euro sau

echivalentul în lei al acestei sume, la cursul oficial al zilei, la care se va

face plata, reprezentând daune morale în favoarea părții civile P.A.

În baza art. 193 C. proc. pen. din 1968 au

fost obligați inculpații B.D. și R.V. la plata a câte 800 lei fiecare în

favoarea părții civile P.A., reprezentând cheltuieli judiciare justificate cu

onorariu avocațial.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. din

1968 au fost obligați inculpații la plata a câte 1.250 lei fiecare cu titlu de

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bihor, înregistrat la instanță la data de 25 august 2011, au fost trimiși în

judecată inculpații B.D. și R.V. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la

omor calificat prev. de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1)

C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969, reținându-se în sarcina

acestora că în data de 13 iulie 2011, în jurul orelor 04,00, în timp ce se aflau

în fața clubului E. din Oradea, au aplicat lovituri puternice cu pumnii și

picioarele în zona capului și trunchiului părții vătămate P.A., cauzându-i

multiple fracturi craniene și alte leziuni care i-au pus în primejdie viața,

necesitând pentru vindecare un număr de 80 zile de îngrijiri medicale, leziuni

care au dus la instalarea unei infirmități permanente.

Audiat fiind în instanță, inculpatul R.V. a

arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii. A precizat că

inculpatul B.D. a purtat o discuție cu partea civilă P.A., căreia i-a cerut să

plece până numără la trei, în caz contrar urmând să o lovească, partea civilă

nu s-a conformat, iar în aceste împrejurări B.D. a lovit-o cu pumnul în partea

stângă a feței, aceasta a căzut în fund sprijinindu-se lateral cu cele două

mâini. Inculpatul R.V. a susținut că în continuare s-a apropiat de ei un grup

de trei persoane, una dintre acestea l-a prins, s-a dezechilibrat, iar când

și-a recăpătat echilibrul a constatat că doi dintre ei fugiseră deja. A încercat

să îi prindă din urmă, dar nu a reușit, s-a întors, a sesizat că cea de a treia

persoană se apropie de B.D., iar acesta din urmă a lovit-o cu pumnul în zona

feței. Concomitent cu acest act de agresiune, partea civilă a încercat să se

ridice de jos, iar R.V., apreciind că aceasta intenționa să îl lovească pe

B.D., a aplicat două lovituri părții civile în partea dreaptă a abdomenului,

fiind încălțat în șlapi.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul

B.D. a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii, a

recunoscut că a purtat o discuție în contradictoriu cu partea civilă, care,

gesticulând, a refuzat să plece la solicitarea sa, context în care, dintr-un

instinct de apărare, i-a aplicat o lovitură în zona feței, urmare căreia partea

civilă a căzut jos. În continuare, un alt tânăr s-a apropiat de zona

respectivă, a dedus că este prieten cu partea civilă și intenționează să îl

lovească, iar în aceste împrejurări i-a aplicat și acestuia o lovitură în zona

feței. L-a văzut ulterior pe inculpatul R.V. aplicând două - trei lovituri

părții civile, mai precis în partea dreaptă a corpului, în concret în șold,

acte de agresiune care în opinia sa se explicau prin aceea că probabil partea

vătămată urma să se ridice de jos și să riposteze. Inculpatul a mai susținut că

doar parțial își menține declarația dată la procuror, nu este adevărat că ar fi

intervenit cerându-i lui R.V. să nu o mai lovească pe partea civilă, a fost

sfătuit de apărătorul său ales să facă această afirmație, deoarece ar fi în interesul

său.

Examinând actele și lucrările dosarului,

probele testimoniale și înscrisurile medico-legale, probe administrate atât în

cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de

fond a reținut următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 12 iulie 2011, partea

vătămată P.A., aflându-se în localul "I." din Oradea, s-a întâlnit cu

martorii P.M. și C.R., colegi de muncă la R.E., care au sosit ulterior în local

și împreună au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 00,00 partea

vătămată și martorii au plecat în Clubul "E." din Oradea. Aici, la

două mese alăturate, au observat două fete, dintre care pe una o cunoștea

numitul P.M., întrucât locuiau în localități învecinate. P.M. a intrat în

discuții cu fata pe care o cunoștea, pe nume V.M.D., fapt ce l-a deranjat pe

inculpatul B.D., care i-a atras atenția martorului s-o lase în pace pe fata

respectivă, întrucât este prietena sa. Martorul l-a asigurat că nu are nimic cu

aceasta, ci sunt doar amici, cunoscându-se de mult timp. Atât martorii, partea

vătămată, cât și inculpații, au mai consumat băuturi alcoolice în localul

respectiv, până în jurul orelor 04,00.

În jurul acestei ore, martorele V.M.D. și

M.C., care până în acel moment își petrecuseră timpul în compania inculpaților

B.D. și R.V., s-au înțeles să plece înspre casă, fără a fi observate de către

cei doi inculpați, întrucât nu intenționau să lege o relație cu aceștia sau să

fie însoțite de ei.

M.C. a urcat într-un taxi staționat în fața

clubului, iar V.M.D. s-a întors în local pentru a lua poșetele care au rămas în

local. La ieșirea din local, V.M.D., observându-i pe P.M. și C.R. în fața

localului, a intrat din nou în discuții cu aceștia, luându-și rămas bun de la

ei, moment în care au ieșit din local și inculpații B.D. și R.V. Inculpatul

B.D., văzând că martora vorbește din nou cu martorul P.M., l-a abordat din nou

pe acesta din urmă, luându-l la întrebări de ce se ia de prietena lui. Apoi

inculpatul B.D. și R.V. au urcat alături de cele două fete în taxi, primul în

partea dreaptă-spate lângă cele două fete, iar cel de al doilea în partea

dreaptă-față, pentru a discuta cu acestea. Partea vătămată P.A. s-a dus la B.D.

să-i reproșeze de ce s-a luat de prietenul său. Acest lucra l-a înfuriat pe

inculpatul B.D., astfel că a coborât din taxi, dându-i ultimatum părții

vătămate să dispară până numără la trei.

Partea vătămată nu a plecat în intervalul de

timp indicat, astfel că inculpatul B.D. i-a aplicat acestuia o lovitură

puternică cu pumnul mâinii drepte în partea stângă a feței, în urma căreia

acesta a căzut jos. în momentul în care s-a ridicat, i-a fost aplicată o nouă

lovitură cu pumnul de către B.D., urmată din nou de căderea părții vătămate.

În acest timp, inculpatul R.V. a coborât de

asemenea din taxi și a fugit după martorul C.R., care o luase la fugă de frică

înspre Parcul "1 Decembrie". întrucât nu l-a ajuns, a aruncat cu o

doză de R. înspre acesta, nimerindu-l în zona capului. Apoi inculpatul R.V. s-a

întors în fața localului înspre martorul P.M. și l-a lovit cu pumnul în partea

dreaptă în zona costală. După această lovitură, întrucât a venit și B.D. înspre

martorul P.M. și acesta a luat-o de asemenea la fugă în direcția în care fugise

martorul C.R. Văzând că nu-l ajung, cei doi inculpați s-au întors la P.A., care

între timp se ridicase de la pământ și încerca să meargă în sensul opus celui

în care fugiseră martorii, l-au ajuns și au început amândoi să-l lovească cu

pumnii și picioarele. Deși partea vătămată a căzut din nou la pământ, aceștia

au continuat să-l lovească în zona capului și trunchiului.

După mai multe lovituri aplicate de cei doi

inculpați, aceștia au lăsat-o pe partea vătămată căzută la pământ și au plecat.

Partea vătămată a fost ajutată de către o persoană de sex feminin dintre cele

aflate în zonă să urce într-un taxi, care a dus-o la locuința sa. Ajunsă acasă,

partea vătămată s-a culcat, pentru ca în după amiaza aceleiași zile, la

solicitarea martorului C.C.R., prieten al acesteia, căreia i-a relatat cele

întâmplate, să plece la poliție pentru a anunța incidentul.

De aici, partea vătămată a fost îndrumată la

Serviciul de Medicină Legală pentru a obține un certificat medico-legal în

vederea formulării unei plângeri penale prealabile.

Întrucât leziunile grave (fractura craniului)

nu erau vizibile, medicul legist i-a recomandat părții vătămate să se prezinte

la Spitalul Județean, pentru a i se face investigații în vederea stabilirii

eventualelor leziuni interne suferite de aceasta.

Partea vătămată și martorul s-au deplasat la

Spitalul Județean, la urgență, unde s-a constatat că aceasta a suferit, ca

urmare a agresiunii, mai multe fracturi craniene și că se impune de urgență

internarea acesteia. în aceste împrejurări, martorul a anunțat pe fratele

părții vătămate, care la rândul lui l-a înștiințat pe tatăl acesteia, mama sa

fiind plecată în S.U.A.

Tatăl s-a deplasat de urgență la spital, unde

a aflat gravitatea leziunilor, dar având în vedere starea în care se afla fiul

său și necesitatea primordială de a-i fi salvată viața, nu l-a întrebat ce s-a

întâmplat.

Medicul l-a informat pe acesta că se impune o

intervenție chirurgicală, însă doar după dezinflamarea zonei fracturii. Partea

vătămată a fost operată după câteva zile la Spitalul Județean din Oradea și

întrucât starea sa s-a înrăutățit în urma intervenției chirurgicale, la

recomandarea medicilor, a fost trimis la Clinica de Neurochirurgie nr. 1 din

Timișoara, unde a fost operat din nou, evacuându-se un hematom

intraparenchimatos acut temporal stâng și efectuându-se plastie de os cu placă

de titan de 6 mm.

Din actele medicale depuse la dosarul cauzei

(bilet de ieșire din Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea -

Neurochirurgie F.O. nr. Q, fișă de examinare tomografică a Spitalului Clinic

Județean de Urgență Oradea cu nr. Q1 - cod de prezentare Z din data de 13 iulie

2011, fișă de examinare tomografică a Spitalului Clinic Județean de Urgență

Oradea nr. Q2 cod de prezentare Z din 21 iulie 2011) a rezultat că partea

vătămată P.A. a suferit, ca urmare a multiplelor lovituri puternice aplicate de

către cei doi inculpați, numeroase și grave leziuni în zona capului.

Astfel, din Fișa de examinare tomografică a

Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea cu nr. Q1 - cod de prezentare Z

din data de 13 iulie 2011 au rezultat următoarele: colecție hemoragică

acumulată intergiral T-P stg., contuzie intraparenchimatoasă cu diametrul axial

maxim de 60 din 34 mm, cu microhemoragii în interior și pneumotoracele

subdurale la acest nivel T-P stg., colecție lichidiană ce ocupă Vi a sinusului

maxilar drt., hematom epicranian T-P stg., fractură cominutivă cu înfundare T-P

stg., fractură temporo-occipital stg., fractură arcadă zigomatica stg., edem

subcutanat periorbital stg., edem cerebral difuz, hemoragie subarahnoidiană,

contuzie intraparenchimatoasă T-P cu hematom intraparenchimatos, hemosinus drt,

multiple fracturi ale calotei craniene.

Din raportul medico-legal întocmit în cauză a

rezultat că leziunile post traumatice descrise în actele medicale de mai sus

pot data din data de 13 iulie 2011. Acestea s-au produs prin lovire cu corpuri

contondente dure urmate de căderea victimei pe plan dur, rugos. Aceste leziuni

necesită pentru vindecare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale dacă nu

survin complicații, au pus în primejdie viața victimei și au dus la instalarea

unei infirmități permanente.

În privința infirmității permanente instanța

de fond a reținut că din raportul medico-legal a rezultat că membrul superior

drept al părții vătămate este inert, aceasta neputând efectua mișcări de flexie

sau extensie.

În completarea raportul medico-legal s-a

arătat că leziunile cauzate victimei s-au produs prin lovire activă repetată a

victimei. Această concluzie s-a desprins atât din tipul de fractură, precum și

din absența leziunilor de cădere pe partea stângă. Leziunile produse prin

lovirea pasivă a victimei de sol sunt obiectivizate prin cicatricile prezente

la nivelul feței dorsale a mâinii drepte și a genunchiului drept.

Aceeași completare a raportului

concluzionează că între leziunile descrise și numărul de îngrijiri medicale

există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Diagnosticul de suspect de malformație

arteriovenoasă cuprins în foaia de observație nr. Q a secției de Neurochirurgie

a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea, precum și a hematomului

intraparenchimatos acut temporal stâng operat secundar unei anomalii venoase,

conform scrisorii medicale eliberate pe baza foii de observație nr. Q3 a

Clinicii de neurochirurgie, a Spitalului Clinic Județean nr. 1 Timișoara, este

infirmat de rezultatul angio - CT-ului, efectuat la data de 22 iulie 2011 în

cadrul Spitalului Clinic Județean nr. 1 Timișoara, care stabilește că în

teritoriul poligonului Willis, nu sunt modificări patologice anevrismale,

stenozante sau dilatații arteriale.

De asemenea, completarea la raportul de

constatare medico-legală concluzionează că intervalul de timp de la producerea

leziunilor până la prezentarea la o unitate spitalicească nu constituie

împrejurări apte a întrerupe legătura de cauzalitate dintre leziuni și

rezultatul acestora.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză

medico legală nr. X1 din 05 august 2011, partea civilă a suferit leziuni

vindecabile în 80 zile de îngrijiri medicale, produse prin lovirea victimei cu

corpuri contondente dure, urmate de căderea pe plan dur, rugos, ce au pus în primejdie

viața victimei (salvarea datorându-se tratamentului prompt și corect

instituit), respectiv la instalarea unei infirmități permanente.

Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea

faptei, fiecare dintre ei încercând să minimalizeze contribuția pe care a

avut-o, vinovăția acestora și gradul de participare sunt pe deplin dovedite pe

baza probelor administrate în cauză. Din coroborarea declarațiilor martorilor

cu declarațiile părții vătămate, actele medicale depuse la dosar și rapoartele

medico-legale întocmite în cauză, instanța de fond a reținut că inculpații i-au

aplicat victimei mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona

capului, precum și în alte părți ale corpului.

Această concluzie se desprinde din

multitudinea leziunilor descrise în actele medicale întocmite în urma

investigațiilor la care a fost supusă partea vătămată. Apărările inculpaților

care arată că au aplicat una - două lovituri părții vătămate și în cu totul

alte zone decât cele lezate sunt contrazise de ansamblul probator administrat

în cauză.

Partea vătămată P.A. a arătat că în seara

zilei de 13 iulie 2011, în jurul orei 24,00, a plecat cu prietenii C.R. și P.M.

de la localul I. la clubul E., s-au așezat la o masă și au consumat câte o

bere. La o masă alăturată se aflau două fete. Una dintre fete fiind cunoștință

cu unul dintre prietenii părții vătămate, a intrat în vorbă cu acesta, moment

în care B.D. a gesticulat nervos cu mâinile înspre C.R., care s-a speriat, a

întrerupt discuția și a revenit la masă, iar în jurul orelor 04,00 au ieșit din

local cu intenția de a pleca. La circa un minut au părăsit clubul și cei doi

inculpați. B.D. s-a oprit lângă P.M. și C.R., întrebându-l pe primul ce treabă

are cu prietena sa, P.M. răspunzând că sunt simple cunoștințe. în continuare, în

timp ce fetele și R.V. se aflau deja în taxi, partea civilă s-a îndreptat spre

inculpatul B.D. pentru a-l chestiona care este problema. Inculpatul B.D. i-a

spus că are trei secunde ca să fugă, partea civilă nu s-a conformat, moment în

care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Concomitent cu

acest act de agresiune, coinculpatul R.V. a coborât din taxi și a fugit după

cei doi martori, P.M. și C.R. Inculpatul B.D. a continuat să o lovească cu

pumnul pe partea civilă, care în urma loviturii a căzut jos. După câteva

secunde, partea civilă și-a revenit, s-a ridicat de jos cu intenția să fugă,

coinculpații au venit din nou spre aceasta, au început să o lovească cu

picioarele în cap și abdomen, chiar după ce căzuse la pământ. Partea civilă și-a

pierdut cunoștința, a fost dusă acasă de un taximetrist al cărui număr de

telefon îl avea salvat în memoria telefonului mobil, aflând ulterior de la

șofer că cea care l-a urcat în taxi a fost o persoană de sex feminin.

Instanța de fond a reținut că susținerile

părții civile sunt confirmate de martorul C.R., care a arătat că în clubul E. a

observat-o pe V.M.D., o cunoștință a martorului P.M., fata s-a îndreptat spre

masa lor și au intrat în vorbă, moment în care inculpatul B.D. l-a întrebat de

ce se leagă de prietena lui, răspunsul fiind acela că sunt simple cunoștințe.

Au părăsit localul în jurul orei 04,00. Afară, partea vătămată a început să

vorbească la telefon, iar V.M.D. care se afla afară, a început să intre în

vorbă cu martorul și prietenul său, P.M. Inculpatul B.D. a intervenit din nou,

reproșându-le de ce se leagă de fete. După ce fetele și inculpații s-au urcat

într-un taxi, partea vătămată s-a adresat acestora din urmă, întrebându-i de ce

s-au legat de prietenii săi. Ambii inculpați au coborât din taxi, partea civilă

nu a făcut niciun gest provocator față de inculpatul B.D., însă cu toate

acestea inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului. În

continuare, martorul a declarat că a fugit de la fața locului, fiind urmărit de

coinculpatul R.V., care nu l-a ajuns din urmă și s-a rezumat să arunce în

direcția sa cu o doză, lovindu-l în cap. De la distanța la care s-a oprit -

circa 50 m, martorul a văzut că în momentul în care R.V. s-a întors,

apropiindu-se de partea vătămată, atât el, cât și coinculpatul B.D. au început

să o lovească cu picioarele, chiar și în timp ce se afla căzută la pământ.

Martorul P.M. a confirmat cele două

declarații arătate, a relatat că în clubul E. a observat că la o masă alăturată

se află inculpații și două tinere, una fiind o cunoștință mai veche, care a

venit la masa lor și au stat de vorbă. După ce tânăra s-a întors la masă, a

venit inculpatul B.D. care l-a întrebat ce are cu fata pentru că este prietena

lui. Martorul i-a răspuns că sunt simple cunoștințe. în momentul în care au

părăsit barul cu intenția de a pleca acasă, V.M.D., care se afla deja afară a

venit spre martor și au purtat o nouă discuție, inculpatul B.D. s-a îndreptat

spre el, chestionându-l din nou ce are cu acea tânără. La scurt timp a intervenit

și partea civilă. În acel moment inculpatul R.V. și fetele se aflau deja în

taxi, inculpatul B.D. intenționând să urce în taximetru în partea din spate.

Partea civilă l-a întrebat pe B.D. de ce s-a luat de prietenul său. B.D. s-a

enervat i-a spus și coinculpatului să coboare din mașină, apoi tinerele au

părăsit zona cu taxiul înainte de a se consuma un act de agresiune. Inculpatul

B.D. le-a spus că au trei secunde să plece, după care a aplicat prima lovitură

cu pumnul părții civile în zona feței. Aceasta a căzut, s-a ridicat de jos, a

fost din nou lovită de B.D. tot cu pumnul în zona feței, căzând din nou la

pământ. Coinculpatul R.V. a fugit după C.R., nu l-a prins, a aruncat spre el cu

o doză, nimerindu-l în cap, apoi s-a întors la martor și i-a aplicat o lovitură

cu pumnul în zona coastelor. Văzând martorul că spre el se îndreaptă și

coinculpatul B.D., a fugit imediat de la fața locului, fiind urmărit de cei

doi. Văzând că nu îl ajung, inculpații s-au întors la partea civilă pe care au

început să o lovească cu picioarele, deși aceasta era căzută la pământ.

Martorul a văzut actele de agresiune împreună cu prietenul său C.R., fiind

poziționat la circa de 50 - 100 m de locul incidentului.

Din declarațiile martorelor V.M.D. și M.C.,

instanța de fond a reținut că acestea au asistat la actele de agresiune, au

petrecut împreună cu inculpații până la orele 04,00, cei doi au consumat

tequila și whisky, nu au dorit să plece cu inculpații sens în care au mințit că

merg la toaletă. Cu toate acestea, după ce s-au urcat în taximetru și-au dat

seama că și-au uitat gentile, nu au putut evita ieșirea inculpaților din local

care s-au urcat în taxi (R.V. lângă șofer, B.D. intenționând să urce lângă ele

în spate), cu toate că nu au avut nicio înțelegere să plece împreună, fără a

avea așadar acordul fetelor. Taximetrul a plecat de la fața locului, imediat ce

inculpatul R.V. a coborât, șoferul spunând că "nu dorește să asiste la un

scandal", martorele explicând că această afirmație se datorează probabil

împrejurării că inculpații s-au dat jos din mașină vociferând.

Martorul K.T.A. a susținut că o tânără blondă

a ajutat-o pe partea vătămată să urce în taxi, aceasta era lovită, prezenta

urme de sânge pe față. În prima parte a declarației, martorul a susținut că în

opinia sa, partea vătămată era în stare de ebrietate fără să simtă însă miros

de alcool, pentru ca în a doua parte a declarației să precizeze că este posibil

ca victima să se fi putut exprima greu datorită faptului că fusese anterior

ținta unor agresiuni. A mai precizat că în momentul în care a ajuns în fața

clubului a auzit o persoană de sex masculin strigând către o altă, fără să le

poată identifica, "de ce ai făcut asta".

Martorii B.G.C. și L.A.C. au confirmat doar

în parte starea de fapt reținută de instanță. Astfel, martorul B.G.C., deși a

susținut inițial că a spus adevărul în cursul urmăririi penale, a precizat că

pe fondul unei discuții contradictorii, inculpatul B.D. a aplicat o lovitură

părții civile cu pumnul în zona feței, victima căzând la pământ. În același timp,

inculpatul R.V. a fugit după ceilalți doi băieți din grupul părții vătămate,

s-a reîntors la fața locului și a aplicat la rândul său o lovitură părții

civile, care stătea în poziție șezândă cu mâinile sprijinite.

Solicitându-i-se martorului să explice contradicția

ce există în declarațiile date succesiv, relativ la actele de agresiune

exercitate de inculpatul R.V., (la urmărire penală martorul a susținut că acest

inculpat a lovit victima cu piciorul de mai multe ori), acesta a precizat că nu

a citit declarația dată la procuror și nici nu i-a fost citită înainte de

semnare.

Instanța de fond a considerat că, în raport

de întreaga probațiune administrată în cauză, având în vedere și concluziile

actelor medico-legale, declarația martorului dată în cursul urmăririi penale în

prezența apărătorilor aleși ai inculpaților și părților civile este cea care

reflectă realitatea (nici această declarație nu este în totalitate sinceră) și

evidențiază numărul repetat al actelor de agresiune exercitate asupra părții

civile.

Tot cu prilejul audierii realizate în cursul

urmăririi penale, martorul a susținut că nu știe dacă R.V. i-a urmărit pe cei

doi băieți care fugiseră din fața localului, deoarece era atent ce se petrece

în fața clubului, pentru ca mai apoi, în fața instanței să susțină, în mod

vădit mincinos, că l-a văzut pe R.V. alergând după cei doi băieți, aceștia din

urmă nu se mai aflau în perimetrul locului unde s-a consumat incidentul,

context în care este de exclus ca cei doi să fi putut vedea ce s-a întâmplat în

continuare la fața locului. Instanța de fond a considerat că retractarea în

parte a declarației inițiale date de martor nu are la bază o justificare

plauzibilă, iar scopul este mai mult decât evident -acela de a-i discredita pe

martorii C.R. și P.M., care însă, spre deosebire de B.G.C., au fost sinceri și

constanți în declarațiile date succesiv în ambele faze ale procesului penal.

Martorul L.A.C. a susținut, la rândul său, că

singurele lovituri aplicate de inculpați au fost una cu pumnul exercitată de

B.D. în zona feței, respectiv una cu piciorul exercitată de R.V. în timp ce

partea vătămată era căzută jos. Este evident că nu doar celelalte probe

testimoniale exclud aplicarea doar a unei lovituri de către fiecare inculpat,

ci și actele medico-legale, din care a rezultat fără echivoc că leziunile au

fost produse prin loviri repetate, context în care instanța de fond a apreciat

depoziția martorului ca fiind sinceră doar în parte, scopul denaturării

adevărului fiind evident acela al diminuării răspunderii penale a inculpaților.

Martorul C.C.R., aflând că partea civilă a

fost victima unei agresiuni a doua zi de dimineață s-a dus la locuința

acestuia, a constat că avea fața umflată, era vânăt la ambii ochi, acuza dureri

în partea dreaptă a coastelor, avea dificultăți în a-și ridica mâinile, context

în care a ajutat-o să se îmbrace cu tricoul. Partea civilă i-a relatat că a

fost lovită cu pumnul în zona feței, au urmat apoi alte acte de agresiune cu

piciorul în zona capului. S-au deplasat la poliție, medicină legală, de unde au

fost îndrumați la spital, unde medicul a solicitat numele părinților, motivând

că starea victimei este gravă, justificată prin acea că are fractură craniană

de os, formându-se și un cheag de sânge.

Declarația tatălui părții civile, martorul

P.N. cuprinde ample relatări ale acestuia, referitoarea la starea în care și-a

găsit fiul la spital, leziunile exterioare vizibile, operațiile succesive la

care a fost supusă victima la Oradea, respectiv Timișoara. Primul medic cu care

a discutat i-a adus la cunoștință că fiul său suferise diverse fracturi, cea

mai gravă afecțiune fiind fractura unui os care avea tendința de a perfora

membrana care învelește creierul. A doua zi un al doilea medic, D.M., i-a

confirmat încă o dată acea constatare, spunând însă că pentru a se interveni

chirurgical este necesar să se aștepte dezinflamarea zonelor vizate. După o

săptămână de la internare s-a intervenit chirurgical, a fost îndepărtat

fragmentul osos, însă starea părții civile s-a agravat, astfel că s-a luat

legătura cu dr. P.H. de la Timișoara, unde bolnavul a fost transferat,

intervenindu-se chirurgical în 25 iulie. După intervenția de la Timișoara,

partea vătămată nu își putea folosi mâna dreaptă, nu putea vorbi, de la

externare până în prezent a reînvățat alfabetul, a făcut logopedie,

fizioterapie, fără ca medicii să poată emite o prognoză dacă partea civilă își

va mai reveni vreodată complet.

Probațiunea testimonială se coroborează cu

înscrisurile medico-legale, respectiv foaia de observații clinică generală,

fișă examinare parte vătămată P.A., bilet trimitere investigații radiologice,

acte medicale, scrisoare medicală Clinica Neurochirurgie, Spitalul Clinic nr. 1

Timișoara, bilet ieșire din spital, buletin de interpretare tomografie

computerizată, raport de expertiză medico-legală, fișă de examinare din data de

13 iulie 2011, completare la raportul de expertiză medico-legală, raport

psihologic.

Instanța de fond a reținut că multitudinea

leziunilor descrise în actele medicale arătate mai sus confirmă susținerile

celor doi martori oculari, P.M. și C.R., precum și ale părții vătămate P.A. De

altfel, majoritatea leziunilor active sunt cantonate în partea stângă a

corpului părții vătămate, fapt ce confirmă că loviturile au fost aplicate cu

pumnul și piciorul drept de către cei doi inculpați.

De asemenea, aceste declarații se coroborează

și cu rapoartele medico-legale întocmite în cauză, care diferențiază loviturile

active de cele pasive. Astfel, leziunile active sunt focalizate în partea

stângă a capului, în timp ce loviturile pasive datorate căderii sunt în partea

dreapta (cicatricile la nivelul feței dorsale a mâinii drepte și a genunchiului

drept), fapt din care se desprinde mecanismul de producere a acestora. Partea

vătămată a fost lovită cu preponderență în partea stângă a capului (toate

fracturile fiind cauzate de lovituri), iar căderea acestuia a avut loc pe

partea dreaptă a corpului.

În fața instanței de judecată inculpații,

prin apărători aleși, au acreditat ideea că partea vătămată ar fi fost operată

a doua oară la Timișoara pentru înlăturarea hematomului intraparenchimatos acut

apărut din cauza unei anomalii de dezvoltare venoasă (afecțiune congenitală) cu

mare probabilitate ruptă în timpul intervenției chirurgicale inițiale și nu în

timpul agresiunii, fapt ce a generat atât punerea vieții victimei în primejdie,

cât și fixarea unei plăci de titan care generează infirmitatea permanentă.

Aceste aspecte ar rezulta din actele medicale ale Clinicii de Neurochirurgie

din Timișoara, precum și din rezultatul trimiterii întocmit de medicul P.H.,

cel de-al doilea medic care a operat partea vătămată, din care rezultă

următorul diagnostic: "sechele după hematom intraparenchimatos acut

temporal stâng secundar unei anomalii de dezvoltare venoasă; stare după

traumatism craniocerebral cu fractură cominutivă intruzivă (înfundare)

stângă". De asemenea, din fișa de externare de la Clinica de

Neurochirurgie Timișoara ar rezulta faptul că partea vătămată la Timișoara nu a

fost operată din cauza fracturii cominutive, ci din cauza hematomului intraparenchimatos

survenit în urma operației inițiale.

Pentru lămurirea aspectelor învederate de

către inculpați prin apărătorii aleși, instanța de fond a încuviințat

efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală nr. Q4 din 03 mai 2012,

urmând să se răspundă întrebărilor formulate pe de o parte de către inculpați,

iar pe de altă parte de partea civilă. Atât inculpații, cât și partea civilă au

solicitat ca la efectuarea expertizei să participe un expert parte, aspect

comunicat în adresa înaintată Institutului de Medicină Legală Timișoara.

Raportul a fost efectuat fără participarea expertului C.M.X. desemnat de către

inculpați, prin adresa nr. A8/897 din 31 august 2012 argumentându-se motivul

pentru care acest expert nu putea participa la efectuarea lucrării, argumente

pe care instanța de fond și le-a însușit în totalitate. Neparticiparea

expertului parte desemnat nu conduce la nulitatea absolută a raportului de nouă

expertiză întocmit prin încălcarea gravă, în opinia apărătorilor aleși ai

inculpaților, a dreptului la apărare. Acest drept le-a fost garantat prin

încuviințarea probei și admiterea cererii de participare a unui expert, fiind

obligația părților de a efectua cuvenitele verificări pentru a stabili dacă

expertul parte desemnat îndeplinește criteriile prevăzute de lege. Concluziile

raportului de noua expertiză medico legală, avizat de Comisia de Avizare și

Control al Actelor Medicale exclud varianta invocată în apărare de către

inculpați și răspund întrebărilor formulate, între care cele mai importante

urmează să fie redate în cele ce urmează:

acestora urmare a agresiunii din 13 iulie 2011 sunt: leziuni externe - pleoapa

inferioară ambii ochi cu echimoze gălbui cafenii de 4/2 cm; ochi dr. și stg.

sufiziuni subconjunctivale cu localizare periirială; mâna dreaptă față dorsală

corespunzător articulațiilor metacarpo-falangiene degete I-V, cicatrici brun

roșietice cu dimensiuni de la 2/1 la 3/2 cm; genunchi dr., cicatrice roșiatică

de 5/3 cm, leziuni traumatice interne și complicații posttraumatice - fractura

cominutivă înfundată T stg., fractura T - O stg., hematom intraparenchimatos

acut temporal stg. secundar unei anomalii de dezvoltare venoasă (ruptă cu mare

probabilitate posttraumatic), hematom de părți moi cu pneumatoracele T-P stg.,

fractura arcadă zibomatică stg. și aripa sfenoidală mare stg.;

agresiunii din data de 13 iulie 2011 au pus în primejdie viața victimei;

victimă și starea de sănătate a acesteia există legătură de cauzalitate;

îngrijiri medicale cu precizare că starea sa de sănătate la acest moment nu

permite stabilirea numărului total de îngrijiri medicale necesar până la

vindecare sau până la stabilizarea leziuni sechelare, bolnavul prezentând în

momentul de față afazie motorie, cefalee, dureri cervicale, mers posibil, dar

limitat la aproximativ 15 minute, insomnie, hemipareză dr. predominant brahială

(membru dominant), retenție urmară, (deficiență neurologică accentuată), ceea

ce presupune necesitatea aplicării în continuare a tratamentului de

specialitate recuperare medicală, recuperare logopedică, recuperarea funcției

vezicale. Apreciem că este necesară reevaluarea medicală și medico-legală a

cazului după circa 6 luni;

agresiunii din data de 13 iulie 2011, numitul P.A. prezintă infirmitate fizică

și psihică;

neurologică accentuată, incapacitate adaptativă 70%. Grad de invaliditate II

(doi).

dezvoltare ruptă posttraumatic (cu mare probabilitate) a făcut ca acumularea

sanguină să se facă treptat, inițial fiind subclinică; abia după ce sângele acumulat

a fost în cantitate suficient de mare, a produs simptomatologia neurologică

menționată în F.O. ca agravare bruscă a stării pacientului;

constatate la victimă, cu precizarea expresă a mecanismului de producere al

leziunilor de la nivelul capului: leziuni situate la nivel periorbitar stg și

T.P.O. stg. s-au putut produce prin lovirea activă, repetată a victimei, iar

leziunile obiectivate prin cicatricile prezente la nivelul feței dorsale a

mâinii dr. și a genunchiului dr. prin lovirea cu și/sau de corp/plan dur;

lovituri multiple la nivelul extremității cefalice, existând cel puțin două

zone de impact;

craniocerebral a fost suficient de mare pentru a se putea produce o fractură

multieschiloasă cu înfundare și ulterior un hematom intraparenchimatos;

acut nu poate fi consecința intervenției chirurgicale de la Oradea;

evidențiat de raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză" nu

"este consecința intervenției chirurgicale efectuate la Oradea"

suferite, a fost pusă în primejdie;

între traumatismul suferit de numitul P.A. și "consecința produsă".

Din analiza coroborată a probelor arătate mai

sus, instanța de fond a reținut că ambii inculpați i-au aplicat părții vătămate

P.A. mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și

trunchiului, cauzându-i multiple fracturi craniene (una dintre acestea fiind

cominutivă cu înfundare), precum și alte leziuni (descrise în actele medicale),

care i-au pus în primejdie viața (salvarea acestuia datorându-se tratamentului

prompt și corect instituit).

Fapta inculpaților, așa cum a fost descrisă

mai sus, se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă

de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 - 175

lit. i) C. pen. din 1969.

Agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C.

pen. din 1969 se impune a fi reținută prin raportare la dispozițiile art. 152

C. pen. din 1969, care precizează condițiile în care o faptă poate fi săvârșită

în public. Dat fiind că agresiunea asupra părții vătămate a avut loc în stradă,

loc care prin natura și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului,

sunt incidente dispozițiile de la lit. a) a articolului menționat.

Instanța de fond nu a împărtășit punctul de

vedere al inculpaților, potrivit căruia fapta lor ar trebui încadrată ca

vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1), respectiv 182 alin. (2)

C. pen. din 1969.

Deși urmarea faptei inculpaților se

circumscrie textului indicat de acesta, distincția dintre cele două infracțiuni

- vătămare corporală gravă care a avut drept consecință punerea în primejdie a

vieții victimei și tentativa de omor - este dată de latura subiectivă. În cazul

primei infracțiuni, forma de vinovăție este praeterintenția, pe când în cazul

tentativei de omor, inculpatul acționează cu intenție directă sau indirectă.

În speță, instanța de fond, analizând atât

latura obiectivă, cât și latura subiectivă, prin raportare la starea de fapt

concretă, a stabilit că încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la

omor calificat.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de

fond a reținut că partea vătămată a fost lovită inițial cu pumnul de către

inculpatul B.D., după care a căzut inconștientă la pământ, fiind lovită de

acest coinculpat împreună cu coinculpatul R.V. din ambele părți, în zona

capului. Partea vătămată era deja doborâtă la pământ de unul dintre inculpați

(B.) după care s-a continuat lovirea repetată a acesteia într-o zonă vitală,

respectiv zona capului. Loviturile repetate au fost aplicate de două persoane,

ceea ce le-a sporit forța și gravitatea. De asemenea, acestea au fost aplicate

unei persoane care deja era neutralizată, căzută la pământ în stare de

inconștiență (conform relatărilor părții vătămate) sau căzută în fund,

sprijinindu-se lateral pe brațe (conform relatărilor inculpaților). Loviturile

au fost aplicate de către doi sportivi de performanță, care au o forța fizică

mult mai mare decât a unei persoane de rând, aceștia au aplicat lovituri

repetate cu intensitate mare, cu pumnii și picioarele încălțate (corpuri dure),

într-o zonă vitală, respectiv capul. De altfel, conform declarațiilor

coinculpatului B.D., date în cursul urmăririi penale, asistat de către apărător

ales, deși partea vătămată nu a schițat vreun gest de agresiune, nici măcar nu

a adresat vreo jignire, aceasta a fost lovită, după ce era căzută la pământ, de

către coinculpatul R.V., fiind nevoie să fie oprit de către coinculpatul B.D.

(". l-am lovit și pe acesta cu pumnul în zona feței. A căzut și acesta la

pământ, în timp ce acesta din urmă era la pământ R.V. l-a lovit de 2 - 3 ori cu

piciorul, eu împiedicându-l să-l mai lovească"). Faptul că victima a

supraviețuit, chiar și cu o infirmitate fizică permanentă, nu se datorează

conduitei inculpaților, "salvarea acesteia datorându-se tratamentului

prompt și corect instituit". Intensitatea loviturilor, precum și repetarea

acestora prin lovire cu picioarele încălțate imprimă o intensitatea și o forță

sporită unei persoane de rând, caracteristică unor sportivi de performanță,

membri ai lotului național, respectiv lotului olimpic de judo, antrenați zilnic

atât sub aspectul luptei cu adversarul, cât și sub aspectul pregătirii fizice.

De altfel, partea vătămată a fost supusă la două intervenții chirurgicale pe cap

atât la Oradea, cât și la Timișoara, realizându-se evacuarea unui hematom

intraparenchimatos acut T stg. și plastie de os cu placă de titan (6 mm).

împrejurarea că inculpații nu au folosit, pentru a aplica loviturile, niciun

instrument apt de a provoca moartea (cuțit, ciomag, sapă etc.) nu poate

conduce, de plano, la concluzia că ei nu au acționat cu intenția de a ucide. în

speță, inculpații, lovind victima cu pumnii și picioarele, și-au reprezentat,

în mod evident rezultatul letal al leziunilor grave produse în modul arătat mai

sus și, chiar dacă nu l-au dorit, au acceptat survenirea lui.

Instanța de fond a apreciat că și analizarea

laturii subiective evidențiază, poate mai mult decât analizarea laturii

obiective, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de

omor calificat. Pentru a se putea reține infracțiunea de vătămare corporală

gravă, sub aspectul laturii subiective ar trebui să fim în prezența

praeterintenției. Pentru a se reține această formă de vinovăție acceptată de

literatura de specialitate și de către practica judiciară trebuie întrunite mai

multe condiții. Intenția depășită sau praeterintenția există atunci când

infractorul prevede rezultatul acțiunii sale pe care-l dorește, însă se produce

un rezultat mai grav decât acesta, pe care nu l-a prevăzut, însă trebuia și

putea să-l prevadă.

De altfel, în situația în care infracțiunea

ar fi consumată, intervenind decesul victimei, s-ar impune să se facă

delimitarea între lovituri cauzatoare de moarte și omor cu intenție indirectă.

În speța de față, împrejurarea că victima nu a decedat este independentă de

atitudinea inculpaților. În situația în care i-ar fi fost aplicată o lovitură

cu pumnul, după care ar fi căzut pe un plan dur devenind inconștientă, iar

inculpații s-ar fi oprit, viața fiind pusă în primejdie datorită intensității

loviturii cu pumnul sau a căderii pe un plan dur, se putea discuta despre

praeterintenție, ceea ce ar fi dus la o încadrare de vătămare corporală gravă,

însă cei doi inculpați au continuat loviturile, aplicând lovituri repetate

într-o zonă vitală (zona capului), cu picioarele (ceea ce presupune o forță mai

mare), cu o intensitate care a rupt cutia craniană fiind nevoie de introducerea

unei plăci de titaniu.

În practica judiciară, intenția de a ucide se

stabilește în funcție de materialitatea actului, care, în majoritatea

cazurilor, evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, s-a precizat că

există intenția de a ucide dacă se constată o multitudine de lovituri aplicate

în zonele vitale ale corpului (inimă, ficat, rinichi), perseverență în

aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea

victimei cu intensitate în cap,. Dacă victima nu a decedat, fapta întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, iar nu ale

infracțiunii de vătămare corporală gravă. Un ultim aspect nu lipsit de

relevanță este acela că agresorii nu au transportat-o pe partea vătămată la

spital și nu au chemat o ambulanță. Mai mult, aceasta a fost urcată într-un

taxi de o persoană de sex feminin, care a și indicat adresa unde locuia partea

vătămată (a se vedea în acest sens declarațiile taximetristului K.T.A.).

Nu în ultimul rând în privința zonei vizate,

instanța de fond a reținut că zona capului este o zona vitală, unde este situat

sistemul nervos central. [Din actele medico-legale întocmite în cauză a

rezultat că leziunile au fost cauzate prin lovirea repetată a victimei.

Loviturile aplicate de cei doi inculpați au fost de o intensitate foarte

ridicată, întrucât numai astfel se puteau produce multiplele fracturi craniene

dintre care una cominutivă cu înfundare (când osul se fragmentează în mai multe

segmente avem de-a face cu o fractură cominutivă).

Din analiza tuturor acestor elemente,

raportat la starea de fapt desprinsă din probatoriul administrat în cauză,

instanța de fond a reținut că infracțiunea de tentativă de omor a fost comisă

de către cei doi inculpați cu forma de vinovăție a intenției indirecte.

Față de cele expuse mai sus Tribunalul a

concluzionat că fapta inculpatului B.D., care în data de 13 iulie 2011, în

jurul orelor 04,00, în loc public (în fața Clubului "E.", din

Oradea), i-a aplicat părții vătămate P.A., împreună cu inculpatul R.V., mai

multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și trunchiului,

cauzându-i multiple fracturi craniene (una dintre acestea fiind cominutivă cu

înfundare), precum și alte leziuni (descrise în actele medicale) care i-au pus

în primejdie viața (salvarea acestuia datorându-se tratamentului prompt și

corect instituit) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la

art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969.

Fapta inculpatului R.V., care în data de 13

iulie 2011, în jurul orelor 04,00, în loc public (în fața Clubului

"E." din Oradea), i-a aplicat părții vătămate P.A., împreună cu

inculpatul B.D., mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona

capului și trunchiului, cauzându-i multiple fracturi craniene (una dintre

acestea fiind cominutivă cu înfundare), precum și alte leziuni (descrise în

actele medicale) ce i-au pus în primejdie viața (salvarea acestuia datorându-se

tratamentului prompt și corect instituit), întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art.

20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. din 1969.

Ca urmare, instanța de fond în baza art. 20

C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175

lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen. din 1969 i-a condamnat pe inculpații B.D. și R.V., la câte o pedeapsă de 4

ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 le-a aplicat

inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

La individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

prev. de art 72 C. pen. din 1969, circumstanțele reale ale comiterii faptei,

urmarea gravă