ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2499/2014

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 99/A/2013 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. din 1968, au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și partea civilă P.A. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. din 1968, au fost admise apelurile declarate de inculpații B.D. și R.V. împotriva Sentinței penale nr. 181 din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost desființată în sensul că: A fost înlăturată dispoziția privind condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare fiecare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

din 1969 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. din 1969. În baza art. 334 C. proc. pen. din 1968 a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B.D. și R.V. din câte o infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 în câte o infracțiune prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. din 1969 pentru fiecare inculpat. În baza art. 182 alin. (2) C. pen. din 1969, au fost condamnați inculpații B.D.

și R.V., ambii fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie, fiecare. În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpați sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani stabilit pentru fiecare inculpat conform art. 86 2 alin. (1) C. pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării executării pedepselor aplicate inculpaților sub supraveghere s-a dispus și suspendarea executarea pedepselor accesorii. În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a pus în vedere inculpaților ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a) - d) C. pen.

din 1969. În baza art. 359 C. proc. pen. din 1968 s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. din 1969 raportat la art. 83, 84 C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere. A fost redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile P.A. de la 70.000 euro până la 35.000 euro. A fost înlăturată dispoziția privind obligarea inculpaților la plata în solidar a despăgubirilor civile acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea. S-a constatat că inculpații au achitat cheltuielile de spitalizare acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea conform chitanței seria A nr. X din 17 septembrie 2013. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin dispozițiilor deciziei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. din 1968, a fost obligată partea civilă P.A. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele: Prin Sentința penală nr. 181/P din 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 20 C. pen. din 1969, raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 au fost condamnați inculpații B.D. (fără antecedente penale) și R.V. (fără antecedente penale), la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.D. durata reținerii și arestării preventive de la data de 09 august 2011 și până în data de 26 august 2011. În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968, raportat la art. 346 C. proc. pen. din 1968, cu referire la art. 998 - 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații B.D. și R.V. la plata sumei de 2.491,48 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plății în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara.

În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968, raportat la art. 346. C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 998 - 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații B.D. și R.V. la plata sumei de 2.327,65 lei reprezentând contravaloarea zilelor de îngrijiri medicale, a sumei de 52,14 lei reprezentând majorări de întârziere aferente calculate până la data de 10 noiembrie 2011, precum și la plata majorărilor de întârziere calculate de la data de 10 noiembrie 2011 și până la data plății efective în favoarea părții civile Spitalul Clinic de Urgență Oradea. În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968, raportat la art. 346 C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 998 - 999 C. civ.

și art. 313 din Legea nr. 95/2006 au fost obligați în solidar inculpații B.D. și R.V. la plata sumei de 2.659,25 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată la data plății în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "Avram Iancu Oradea". În baza art. 14 C. proc. pen. din 1968, raportat la art. 346 C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 998 - 999 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații B.D. și R.V. la plata sumei de 6.489,08 lei reprezentând daune materiale, respectiv 70.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, la cursul oficial al zilei, la care se va face plata, reprezentând daune morale în favoarea părții civile P.A. În baza art. 193 C. proc.

pen. din 1968 au fost obligați inculpații B.D. și R.V. la plata a câte 800 lei fiecare în favoarea părții civile P.A., reprezentând cheltuieli judiciare justificate cu onorariu avocațial. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. din 1968 au fost obligați inculpații la plata a câte 1.250 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la instanță la data de 25 august 2011, au fost trimiși în judecată inculpații B.D. și R.V. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969, reținându-se în sarcina acestora că în data de 13 iulie 2011, în jurul orelor 04,00, în timp ce se aflau în fața clubului E. din Oradea, au aplicat lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și trunchiului părții vătămate P.A., cauzându-i multiple fracturi craniene și alte leziuni care i-au pus în primejdie viața, necesitând pentru vindecare un număr de 80 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au dus la instalarea unei infirmități permanente. Audiat fiind în instanță, inculpatul R.V. a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii. A precizat că inculpatul B.D. a purtat o discuție cu partea civilă P.A., căreia i-a cerut să plece până numără la trei, în caz contrar urmând să o lovească, partea civilă nu s-a conformat, iar în aceste împrejurări B.D.

a lovit-o cu pumnul în partea stângă a feței, aceasta a căzut în fund sprijinindu-se lateral cu cele două mâini. Inculpatul R.V. a susținut că în continuare s-a apropiat de ei un grup de trei persoane, una dintre acestea l-a prins, s-a dezechilibrat, iar când și-a recăpătat echilibrul a constatat că doi dintre ei fugiseră deja. A încercat să îi prindă din urmă, dar nu a reușit, s-a întors, a sesizat că cea de a treia persoană se apropie de B.D., iar acesta din urmă a lovit-o cu pumnul în zona feței. Concomitent cu acest act de agresiune, partea civilă a încercat să se ridice de jos, iar R.V., apreciind că aceasta intenționa să îl lovească pe B.D., a aplicat două lovituri părții civile în partea dreaptă a abdomenului, fiind încălțat în șlapi.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul B.D. a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii, a recunoscut că a purtat o discuție în contradictoriu cu partea civilă, care, gesticulând, a refuzat să plece la solicitarea sa, context în care, dintr-un instinct de apărare, i-a aplicat o lovitură în zona feței, urmare căreia partea civilă a căzut jos. În continuare, un alt tânăr s-a apropiat de zona respectivă, a dedus că este prieten cu partea civilă și intenționează să îl lovească, iar în aceste împrejurări i-a aplicat și acestuia o lovitură în zona feței. L-a văzut ulterior pe inculpatul R.V. aplicând două - trei lovituri părții civile, mai precis în partea dreaptă a corpului, în concret în șold, acte de agresiune care în opinia sa se explicau prin aceea că probabil partea vătămată urma să se ridice de jos și să riposteze.

Inculpatul a mai susținut că doar parțial își menține declarația dată la procuror, nu este adevărat că ar fi intervenit cerându-i lui R.V. să nu o mai lovească pe partea civilă, a fost sfătuit de apărătorul său ales să facă această afirmație, deoarece ar fi în interesul său. Examinând actele și lucrările dosarului, probele testimoniale și înscrisurile medico-legale, probe administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: În seara zilei de 12 iulie 2011, partea vătămată P.A., aflându-se în localul "I." din Oradea, s-a întâlnit cu martorii P.M. și C.R., colegi de muncă la R.E., care au sosit ulterior în local și împreună au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 00,00 partea vătămată și martorii au plecat în Clubul "E." din Oradea. Aici, la două mese alăturate, au observat două fete, dintre care pe una o cunoștea numitul P.M., întrucât locuiau în localități învecinate. P.M. a intrat în discuții cu fata pe care o cunoștea, pe nume V.M.D., fapt ce l-a deranjat pe inculpatul B.D., care i-a atras atenția martorului s-o lase în pace pe fata respectivă, întrucât este prietena sa. Martorul l-a asigurat că nu are nimic cu aceasta, ci sunt doar amici, cunoscându-se de mult timp. Atât martorii, partea vătămată, cât și inculpații, au mai consumat băuturi alcoolice în localul respectiv, până în jurul orelor 04,00. În jurul acestei ore, martorele V.M.D.

și M.C., care până în acel moment își petrecuseră timpul în compania inculpaților B.D. și R.V., s-au înțeles să plece înspre casă, fără a fi observate de către cei doi inculpați, întrucât nu intenționau să lege o relație cu aceștia sau să fie însoțite de ei. M.C. a urcat într-un taxi staționat în fața clubului, iar V.M.D. s-a întors în local pentru a lua poșetele care au rămas în local. La ieșirea din local, V.M.D., observându-i pe P.M. și C.R. în fața localului, a intrat din nou în discuții cu aceștia, luându-și rămas bun de la ei, moment în care au ieșit din local și inculpații B.D. și R.V. Inculpatul B.D., văzând că martora vorbește din nou cu martorul P.M., l-a abordat din nou pe acesta din urmă, luându-l la întrebări de ce se ia de prietena lui.

Apoi inculpatul B.D. și R.V. au urcat alături de cele două fete în taxi, primul în partea dreaptă-spate lângă cele două fete, iar cel de al doilea în partea dreaptă-față, pentru a discuta cu acestea. Partea vătămată P.A. s-a dus la B.D. să-i reproșeze de ce s-a luat de prietenul său. Acest lucra l-a înfuriat pe inculpatul B.D., astfel că a coborât din taxi, dându-i ultimatum părții vătămate să dispară până numără la trei. Partea vătămată nu a plecat în intervalul de timp indicat, astfel că inculpatul B.D. i-a aplicat acestuia o lovitură puternică cu pumnul mâinii drepte în partea stângă a feței, în urma căreia acesta a căzut jos. în momentul în care s-a ridicat, i-a fost aplicată o nouă lovitură cu pumnul de către B.D., urmată din nou de căderea părții vătămate.

În acest timp, inculpatul R.V. a coborât de asemenea din taxi și a fugit după martorul C.R., care o luase la fugă de frică înspre Parcul "1 Decembrie". întrucât nu l-a ajuns, a aruncat cu o doză de R. înspre acesta, nimerindu-l în zona capului. Apoi inculpatul R.V. s-a întors în fața localului înspre martorul P.M. și l-a lovit cu pumnul în partea dreaptă în zona costală. După această lovitură, întrucât a venit și B.D. înspre martorul P.M. și acesta a luat-o de asemenea la fugă în direcția în care fugise martorul C.R. Văzând că nu-l ajung, cei doi inculpați s-au întors la P.A., care între timp se ridicase de la pământ și încerca să meargă în sensul opus celui în care fugiseră martorii, l-au ajuns și au început amândoi să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Deși partea vătămată a căzut din nou la pământ, aceștia au continuat să-l lovească în zona capului și trunchiului. După mai multe lovituri aplicate de cei doi inculpați, aceștia au lăsat-o pe partea vătămată căzută la pământ și au plecat. Partea vătămată a fost ajutată de către o persoană de sex feminin dintre cele aflate în zonă să urce într-un taxi, care a dus-o la locuința sa. Ajunsă acasă, partea vătămată s-a culcat, pentru ca în după amiaza aceleiași zile, la solicitarea martorului C.C.R., prieten al acesteia, căreia i-a relatat cele întâmplate, să plece la poliție pentru a anunța incidentul. De aici, partea vătămată a fost îndrumată la Serviciul de Medicină Legală pentru a obține un certificat medico-legal în vederea formulării unei plângeri penale prealabile.

Întrucât leziunile grave (fractura craniului) nu erau vizibile, medicul legist i-a recomandat părții vătămate să se prezinte la Spitalul Județean, pentru a i se face investigații în vederea stabilirii eventualelor leziuni interne suferite de aceasta. Partea vătămată și martorul s-au deplasat la Spitalul Județean, la urgență, unde s-a constatat că aceasta a suferit, ca urmare a agresiunii, mai multe fracturi craniene și că se impune de urgență internarea acesteia. în aceste împrejurări, martorul a anunțat pe fratele părții vătămate, care la rândul lui l-a înștiințat pe tatăl acesteia, mama sa fiind plecată în S.U.A. Tatăl s-a deplasat de urgență la spital, unde a aflat gravitatea leziunilor, dar având în vedere starea în care se afla fiul său și necesitatea primordială de a-i fi salvată viața, nu l-a întrebat ce s-a întâmplat.

Medicul l-a informat pe acesta că se impune o intervenție chirurgicală, însă doar după dezinflamarea zonei fracturii. Partea vătămată a fost operată după câteva zile la Spitalul Județean din Oradea și întrucât starea sa s-a înrăutățit în urma intervenției chirurgicale, la recomandarea medicilor, a fost trimis la Clinica de Neurochirurgie nr. 1 din Timișoara, unde a fost operat din nou, evacuându-se un hematom intraparenchimatos acut temporal stâng și efectuându-se plastie de os cu placă de titan de 6 mm. Din actele medicale depuse la dosarul cauzei (bilet de ieșire din Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea - Neurochirurgie F.O. nr. Q, fișă de examinare tomografică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea cu nr. Q1 - cod de prezentare Z din data de 13 iulie 2011, fișă de examinare tomografică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea nr. Q2 cod de prezentare Z din 21 iulie 2011) a rezultat că partea vătămată P.A.

a suferit, ca urmare a multiplelor lovituri puternice aplicate de către cei doi inculpați, numeroase și grave leziuni în zona capului. Astfel, din Fișa de examinare tomografică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea cu nr. Q1 - cod de prezentare Z din data de 13 iulie 2011 au rezultat următoarele: colecție hemoragică acumulată intergiral T-P stg., contuzie intraparenchimatoasă cu diametrul axial maxim de 60 din 34 mm, cu microhemoragii în interior și pneumotoracele subdurale la acest nivel T-P stg., colecție lichidiană ce ocupă Vi a sinusului maxilar drt., hematom epicranian T-P stg., fractură cominutivă cu înfundare T-P stg., fractură temporo-occipital stg., fractură arcadă zigomatica stg., edem subcutanat periorbital stg., edem cerebral difuz, hemoragie subarahnoidiană, contuzie intraparenchimatoasă T-P cu hematom intraparenchimatos, hemosinus drt, multiple fracturi ale calotei craniene.

Din raportul medico-legal întocmit în cauză a rezultat că leziunile post traumatice descrise în actele medicale de mai sus pot data din data de 13 iulie 2011. Acestea s-au produs prin lovire cu corpuri contondente dure urmate de căderea victimei pe plan dur, rugos. Aceste leziuni necesită pentru vindecare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, au pus în primejdie viața victimei și au dus la instalarea unei infirmități permanente. În privința infirmității permanente instanța de fond a reținut că din raportul medico-legal a rezultat că membrul superior drept al părții vătămate este inert, aceasta neputând efectua mișcări de flexie sau extensie. În completarea raportul medico-legal s-a arătat că leziunile cauzate victimei s-au produs prin lovire activă repetată a victimei.

Această concluzie s-a desprins atât din tipul de fractură, precum și din absența leziunilor de cădere pe partea stângă. Leziunile produse prin lovirea pasivă a victimei de sol sunt obiectivizate prin cicatricile prezente la nivelul feței dorsale a mâinii drepte și a genunchiului drept. Aceeași completare a raportului concluzionează că între leziunile descrise și numărul de îngrijiri medicale există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

Diagnosticul de suspect de malformație arteriovenoasă cuprins în foaia de observație nr. Q a secției de Neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea, precum și a hematomului intraparenchimatos acut temporal stâng operat secundar unei anomalii venoase, conform scrisorii medicale eliberate pe baza foii de observație nr. Q3 a Clinicii de neurochirurgie, a Spitalului Clinic Județean nr. 1 Timișoara, este infirmat de rezultatul angio - CT-ului, efectuat la data de 22 iulie 2011 în cadrul Spitalului Clinic Județean nr. 1 Timișoara, care stabilește că în teritoriul poligonului Willis, nu sunt modificări patologice anevrismale, stenozante sau dilatații arteriale. De asemenea, completarea la raportul de constatare medico-legală concluzionează că intervalul de timp de la producerea leziunilor până la prezentarea la o unitate spitalicească nu constituie împrejurări apte a întrerupe legătura de cauzalitate dintre leziuni și rezultatul acestora.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală nr. X1 din 05 august 2011, partea civilă a suferit leziuni vindecabile în 80 zile de îngrijiri medicale, produse prin lovirea victimei cu corpuri contondente dure, urmate de căderea pe plan dur, rugos, ce au pus în primejdie viața victimei (salvarea datorându-se tratamentului prompt și corect instituit), respectiv la instalarea unei infirmități permanente. Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, fiecare dintre ei încercând să minimalizeze contribuția pe care a avut-o, vinovăția acestora și gradul de participare sunt pe deplin dovedite pe baza probelor administrate în cauză. Din coroborarea declarațiilor martorilor cu declarațiile părții vătămate, actele medicale depuse la dosar și rapoartele medico-legale întocmite în cauză, instanța de fond a reținut că inculpații i-au aplicat victimei mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului, precum și în alte părți ale corpului.

Această concluzie se desprinde din multitudinea leziunilor descrise în actele medicale întocmite în urma investigațiilor la care a fost supusă partea vătămată. Apărările inculpaților care arată că au aplicat una - două lovituri părții vătămate și în cu totul alte zone decât cele lezate sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză. Partea vătămată P.A. a arătat că în seara zilei de 13 iulie 2011, în jurul orei 24,00, a plecat cu prietenii C.R. și P.M. de la localul I. la clubul E., s-au așezat la o masă și au consumat câte o bere. La o masă alăturată se aflau două fete. Una dintre fete fiind cunoștință cu unul dintre prietenii părții vătămate, a intrat în vorbă cu acesta, moment în care B.D.

a gesticulat nervos cu mâinile înspre C.R., care s-a speriat, a întrerupt discuția și a revenit la masă, iar în jurul orelor 04,00 au ieșit din local cu intenția de a pleca. La circa un minut au părăsit clubul și cei doi inculpați. B.D. s-a oprit lângă P.M. și C.R., întrebându-l pe primul ce treabă are cu prietena sa, P.M. răspunzând că sunt simple cunoștințe. în continuare, în timp ce fetele și R.V. se aflau deja în taxi, partea civilă s-a îndreptat spre inculpatul B.D. pentru a-l chestiona care este problema. Inculpatul B.D. i-a spus că are trei secunde ca să fugă, partea civilă nu s-a conformat, moment în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. Concomitent cu acest act de agresiune, coinculpatul R.V.

a coborât din taxi și a fugit după cei doi martori, P.M. și C.R. Inculpatul B.D. a continuat să o lovească cu pumnul pe partea civilă, care în urma loviturii a căzut jos. După câteva secunde, partea civilă și-a revenit, s-a ridicat de jos cu intenția să fugă, coinculpații au venit din nou spre aceasta, au început să o lovească cu picioarele în cap și abdomen, chiar după ce căzuse la pământ. Partea civilă și-a pierdut cunoștința, a fost dusă acasă de un taximetrist al cărui număr de telefon îl avea salvat în memoria telefonului mobil, aflând ulterior de la șofer că cea care l-a urcat în taxi a fost o persoană de sex feminin. Instanța de fond a reținut că susținerile părții civile sunt confirmate de martorul C.R., care a arătat că în clubul E. a observat-o pe V.M.D., o cunoștință a martorului P.M., fata s-a îndreptat spre masa lor și au intrat în vorbă, moment în care inculpatul B.D.

l-a întrebat de ce se leagă de prietena lui, răspunsul fiind acela că sunt simple cunoștințe. Au părăsit localul în jurul orei 04,00. Afară, partea vătămată a început să vorbească la telefon, iar V.M.D. care se afla afară, a început să intre în vorbă cu martorul și prietenul său, P.M. Inculpatul B.D. a intervenit din nou, reproșându-le de ce se leagă de fete. După ce fetele și inculpații s-au urcat într-un taxi, partea vătămată s-a adresat acestora din urmă, întrebându-i de ce s-au legat de prietenii săi. Ambii inculpați au coborât din taxi, partea civilă nu a făcut niciun gest provocator față de inculpatul B.D., însă cu toate acestea inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului.

În continuare, martorul a declarat că a fugit de la fața locului, fiind urmărit de coinculpatul R.V., care nu l-a ajuns din urmă și s-a rezumat să arunce în direcția sa cu o doză, lovindu-l în cap. De la distanța la care s-a oprit - circa 50 m, martorul a văzut că în momentul în care R.V. s-a întors, apropiindu-se de partea vătămată, atât el, cât și coinculpatul B.D. au început să o lovească cu picioarele, chiar și în timp ce se afla căzută la pământ. Martorul P.M. a confirmat cele două declarații arătate, a relatat că în clubul E. a observat că la o masă alăturată se află inculpații și două tinere, una fiind o cunoștință mai veche, care a venit la masa lor și au stat de vorbă. După ce tânăra s-a întors la masă, a venit inculpatul B.D.

care l-a întrebat ce are cu fata pentru că este prietena lui. Martorul i-a răspuns că sunt simple cunoștințe. în momentul în care au părăsit barul cu intenția de a pleca acasă, V.M.D., care se afla deja afară a venit spre martor și au purtat o nouă discuție, inculpatul B.D. s-a îndreptat spre el, chestionându-l din nou ce are cu acea tânără. La scurt timp a intervenit și partea civilă. În acel moment inculpatul R.V. și fetele se aflau deja în taxi, inculpatul B.D. intenționând să urce în taximetru în partea din spate. Partea civilă l-a întrebat pe B.D. de ce s-a luat de prietenul său. B.D. s-a enervat i-a spus și coinculpatului să coboare din mașină, apoi tinerele au părăsit zona cu taxiul înainte de a se consuma un act de agresiune.

Inculpatul B.D. le-a spus că au trei secunde să plece, după care a aplicat prima lovitură cu pumnul părții civile în zona feței. Aceasta a căzut, s-a ridicat de jos, a fost din nou lovită de B.D. tot cu pumnul în zona feței, căzând din nou la pământ. Coinculpatul R.V. a fugit după C.R., nu l-a prins, a aruncat spre el cu o doză, nimerindu-l în cap, apoi s-a întors la martor și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona coastelor. Văzând martorul că spre el se îndreaptă și coinculpatul B.D., a fugit imediat de la fața locului, fiind urmărit de cei doi. Văzând că nu îl ajung, inculpații s-au întors la partea civilă pe care au început să o lovească cu picioarele, deși aceasta era căzută la pământ.

Martorul a văzut actele de agresiune împreună cu prietenul său C.R., fiind poziționat la circa de 50 - 100 m de locul incidentului. Din declarațiile martorelor V.M.D. și M.C., instanța de fond a reținut că acestea au asistat la actele de agresiune, au petrecut împreună cu inculpații până la orele 04,00, cei doi au consumat tequila și whisky, nu au dorit să plece cu inculpații sens în care au mințit că merg la toaletă. Cu toate acestea, după ce s-au urcat în taximetru și-au dat seama că și-au uitat gentile, nu au putut evita ieșirea inculpaților din local care s-au urcat în taxi (R.V. lângă șofer, B.D. intenționând să urce lângă ele în spate), cu toate că nu au avut nicio înțelegere să plece împreună, fără a avea așadar acordul fetelor.

Taximetrul a plecat de la fața locului, imediat ce inculpatul R.V. a coborât, șoferul spunând că "nu dorește să asiste la un scandal", martorele explicând că această afirmație se datorează probabil împrejurării că inculpații s-au dat jos din mașină vociferând. Martorul K.T.A. a susținut că o tânără blondă a ajutat-o pe partea vătămată să urce în taxi, aceasta era lovită, prezenta urme de sânge pe față. În prima parte a declarației, martorul a susținut că în opinia sa, partea vătămată era în stare de ebrietate fără să simtă însă miros de alcool, pentru ca în a doua parte a declarației să precizeze că este posibil ca victima să se fi putut exprima greu datorită faptului că fusese anterior ținta unor agresiuni.

A mai precizat că în momentul în care a ajuns în fața clubului a auzit o persoană de sex masculin strigând către o altă, fără să le poată identifica, "de ce ai făcut asta". Martorii B.G.C. și L.A.C. au confirmat doar în parte starea de fapt reținută de instanță. Astfel, martorul B.G.C., deși a susținut inițial că a spus adevărul în cursul urmăririi penale, a precizat că pe fondul unei discuții contradictorii, inculpatul B.D. a aplicat o lovitură părții civile cu pumnul în zona feței, victima căzând la pământ. În același timp, inculpatul R.V. a fugit după ceilalți doi băieți din grupul părții vătămate, s-a reîntors la fața locului și a aplicat la rândul său o lovitură părții civile, care stătea în poziție șezândă cu mâinile sprijinite.

Solicitându-i-se martorului să explice contradicția ce există în declarațiile date succesiv, relativ la actele de agresiune exercitate de inculpatul R.V., (la urmărire penală martorul a susținut că acest inculpat a lovit victima cu piciorul de mai multe ori), acesta a precizat că nu a citit declarația dată la procuror și nici nu i-a fost citită înainte de semnare. Instanța de fond a considerat că, în raport de întreaga probațiune administrată în cauză, având în vedere și concluziile actelor medico-legale, declarația martorului dată în cursul urmăririi penale în prezența apărătorilor aleși ai inculpaților și părților civile este cea care reflectă realitatea (nici această declarație nu este în totalitate sinceră) și evidențiază numărul repetat al actelor de agresiune exercitate asupra părții civile.

Tot cu prilejul audierii realizate în cursul urmăririi penale, martorul a susținut că nu știe dacă R.V. i-a urmărit pe cei doi băieți care fugiseră din fața localului, deoarece era atent ce se petrece în fața clubului, pentru ca mai apoi, în fața instanței să susțină, în mod vădit mincinos, că l-a văzut pe R.V. alergând după cei doi băieți, aceștia din urmă nu se mai aflau în perimetrul locului unde s-a consumat incidentul, context în care este de exclus ca cei doi să fi putut vedea ce s-a întâmplat în continuare la fața locului. Instanța de fond a considerat că retractarea în parte a declarației inițiale date de martor nu are la bază o justificare plauzibilă, iar scopul este mai mult decât evident -acela de a-i discredita pe martorii C.R.

și P.M., care însă, spre deosebire de B.G.C., au fost sinceri și constanți în declarațiile date succesiv în ambele faze ale procesului penal. Martorul L.A.C. a susținut, la rândul său, că singurele lovituri aplicate de inculpați au fost una cu pumnul exercitată de B.D. în zona feței, respectiv una cu piciorul exercitată de R.V. în timp ce partea vătămată era căzută jos. Este evident că nu doar celelalte probe testimoniale exclud aplicarea doar a unei lovituri de către fiecare inculpat, ci și actele medico-legale, din care a rezultat fără echivoc că leziunile au fost produse prin loviri repetate, context în care instanța de fond a apreciat depoziția martorului ca fiind sinceră doar în parte, scopul denaturării adevărului fiind evident acela al diminuării răspunderii penale a inculpaților.

Martorul C.C.R., aflând că partea civilă a fost victima unei agresiuni a doua zi de dimineață s-a dus la locuința acestuia, a constat că avea fața umflată, era vânăt la ambii ochi, acuza dureri în partea dreaptă a coastelor, avea dificultăți în a-și ridica mâinile, context în care a ajutat-o să se îmbrace cu tricoul. Partea civilă i-a relatat că a fost lovită cu pumnul în zona feței, au urmat apoi alte acte de agresiune cu piciorul în zona capului. S-au deplasat la poliție, medicină legală, de unde au fost îndrumați la spital, unde medicul a solicitat numele părinților, motivând că starea victimei este gravă, justificată prin acea că are fractură craniană de os, formându-se și un cheag de sânge.

Declarația tatălui părții civile, martorul P.N. cuprinde ample relatări ale acestuia, referitoarea la starea în care și-a găsit fiul la spital, leziunile exterioare vizibile, operațiile succesive la care a fost supusă victima la Oradea, respectiv Timișoara. Primul medic cu care a discutat i-a adus la cunoștință că fiul său suferise diverse fracturi, cea mai gravă afecțiune fiind fractura unui os care avea tendința de a perfora membrana care învelește creierul. A doua zi un al doilea medic, D.M., i-a confirmat încă o dată acea constatare, spunând însă că pentru a se interveni chirurgical este necesar să se aștepte dezinflamarea zonelor vizate. După o săptămână de la internare s-a intervenit chirurgical, a fost îndepărtat fragmentul osos, însă starea părții civile s-a agravat, astfel că s-a luat legătura cu dr.

P.H. de la Timișoara, unde bolnavul a fost transferat, intervenindu-se chirurgical în 25 iulie. După intervenția de la Timișoara, partea vătămată nu își putea folosi mâna dreaptă, nu putea vorbi, de la externare până în prezent a reînvățat alfabetul, a făcut logopedie, fizioterapie, fără ca medicii să poată emite o prognoză dacă partea civilă își va mai reveni vreodată complet. Probațiunea testimonială se coroborează cu înscrisurile medico-legale, respectiv foaia de observații clinică generală, fișă examinare parte vătămată P.A., bilet trimitere investigații radiologice, acte medicale, scrisoare medicală Clinica Neurochirurgie, Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara, bilet ieșire din spital, buletin de interpretare tomografie computerizată, raport de expertiză medico-legală, fișă de examinare din data de 13 iulie 2011, completare la raportul de expertiză medico-legală, raport psihologic.

Instanța de fond a reținut că multitudinea leziunilor descrise în actele medicale arătate mai sus confirmă susținerile celor doi martori oculari, P.M. și C.R., precum și ale părții vătămate P.A. De altfel, majoritatea leziunilor active sunt cantonate în partea stângă a corpului părții vătămate, fapt ce confirmă că loviturile au fost aplicate cu pumnul și piciorul drept de către cei doi inculpați. De asemenea, aceste declarații se coroborează și cu rapoartele medico-legale întocmite în cauză, care diferențiază loviturile active de cele pasive. Astfel, leziunile active sunt focalizate în partea stângă a capului, în timp ce loviturile pasive datorate căderii sunt în partea dreapta (cicatricile la nivelul feței dorsale a mâinii drepte și a genunchiului drept), fapt din care se desprinde mecanismul de producere a acestora.

Partea vătămată a fost lovită cu preponderență în partea stângă a capului (toate fracturile fiind cauzate de lovituri), iar căderea acestuia a avut loc pe partea dreaptă a corpului. În fața instanței de judecată inculpații, prin apărători aleși, au acreditat ideea că partea vătămată ar fi fost operată a doua oară la Timișoara pentru înlăturarea hematomului intraparenchimatos acut apărut din cauza unei anomalii de dezvoltare venoasă (afecțiune congenitală) cu mare probabilitate ruptă în timpul intervenției chirurgicale inițiale și nu în timpul agresiunii, fapt ce a generat atât punerea vieții victimei în primejdie, cât și fixarea unei plăci de titan care generează infirmitatea permanentă.

Aceste aspecte ar rezulta din actele medicale ale Clinicii de Neurochirurgie din Timișoara, precum și din rezultatul trimiterii întocmit de medicul P.H., cel de-al doilea medic care a operat partea vătămată, din care rezultă următorul diagnostic: "sechele după hematom intraparenchimatos acut temporal stâng secundar unei anomalii de dezvoltare venoasă; stare după traumatism craniocerebral cu fractură cominutivă intruzivă (înfundare) stângă". De asemenea, din fișa de externare de la Clinica de Neurochirurgie Timișoara ar rezulta faptul că partea vătămată la Timișoara nu a fost operată din cauza fracturii cominutive, ci din cauza hematomului intraparenchimatos survenit în urma operației inițiale.

Pentru lămurirea aspectelor învederate de către inculpați prin apărătorii aleși, instanța de fond a încuviințat efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală nr. Q4 din 03 mai 2012, urmând să se răspundă întrebărilor formulate pe de o parte de către inculpați, iar pe de altă parte de partea civilă. Atât inculpații, cât și partea civilă au solicitat ca la efectuarea expertizei să participe un expert parte, aspect comunicat în adresa înaintată Institutului de Medicină Legală Timișoara. Raportul a fost efectuat fără participarea expertului C.M.X. desemnat de către inculpați, prin adresa nr. A8/897 din 31 august 2012 argumentându-se motivul pentru care acest expert nu putea participa la efectuarea lucrării, argumente pe care instanța de fond și le-a însușit în totalitate.

Neparticiparea expertului parte desemnat nu conduce la nulitatea absolută a raportului de nouă expertiză întocmit prin încălcarea gravă, în opinia apărătorilor aleși ai inculpaților, a dreptului la apărare. Acest drept le-a fost garantat prin încuviințarea probei și admiterea cererii de participare a unui expert, fiind obligația părților de a efectua cuvenitele verificări pentru a stabili dacă expertul parte desemnat îndeplinește criteriile prevăzute de lege. Concluziile raportului de noua expertiză medico legală, avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medicale exclud varianta invocată în apărare de către inculpați și răspund întrebărilor formulate, între care cele mai importante urmează să fie redate în cele ce urmează: 1. leziunile posttraumatice și complicațiile acestora urmare a agresiunii din 13 iulie 2011 sunt: leziuni externe - pleoapa inferioară ambii ochi cu echimoze gălbui cafenii de 4/2 cm; ochi dr.

și stg. sufiziuni subconjunctivale cu localizare periirială; mâna dreaptă față dorsală corespunzător articulațiilor metacarpo-falangiene degete I-V, cicatrici brun roșietice cu dimensiuni de la 2/1 la 3/2 cm; genunchi dr., cicatrice roșiatică de 5/3 cm, leziuni traumatice interne și complicații posttraumatice - fractura cominutivă înfundată T stg., fractura T - O stg., hematom intraparenchimatos acut temporal stg. secundar unei anomalii de dezvoltare venoasă (ruptă cu mare probabilitate posttraumatic), hematom de părți moi cu pneumatoracele T-P stg., fractura arcadă zibomatică stg. și aripa sfenoidală mare stg.; 2. leziunile posttraumatice produse urmare a agresiunii din data de 13 iulie 2011 au pus în primejdie viața victimei; 3. între leziunile posttraumatice suferite de victimă și starea de sănătate a acesteia există legătură de cauzalitate; 4. numitul P.A.

a necesitat 8 - 10 zile de îngrijiri medicale cu precizare că starea sa de sănătate la acest moment nu permite stabilirea numărului total de îngrijiri medicale necesar până la vindecare sau până la stabilizarea leziuni sechelare, bolnavul prezentând în momentul de față afazie motorie, cefalee, dureri cervicale, mers posibil, dar limitat la aproximativ 15 minute, insomnie, hemipareză dr. predominant brahială (membru dominant), retenție urmară, (deficiență neurologică accentuată), ceea ce presupune necesitatea aplicării în continuare a tratamentului de specialitate recuperare medicală, recuperare logopedică, recuperarea funcției vezicale. Apreciem că este necesară reevaluarea medicală și medico-legală a cazului după circa 6 luni; 5. în urma leziunilor suferite ca urmare a agresiunii din data de 13 iulie 2011, numitul P.A.

prezintă infirmitate fizică și psihică; 6. numitul P.A. prezintă deficiență neurologică accentuată, incapacitate adaptativă 70%. Grad de invaliditate II (doi). 8. calibrul mic al venei cu anomalie de dezvoltare ruptă posttraumatic (cu mare probabilitate) a făcut ca acumularea sanguină să se facă treptat, inițial fiind subclinică; abia după ce sângele acumulat a fost în cantitate suficient de mare, a produs simptomatologia neurologică menționată în F.O. ca agravare bruscă a stării pacientului; 9. mecanismul de producere al leziunilor constatate la victimă, cu precizarea expresă a mecanismului de producere al leziunilor de la nivelul capului: leziuni situate la nivel periorbitar stg și T.P.O. stg.

s-au putut produce prin lovirea activă, repetată a victimei, iar leziunile obiectivate prin cicatricile prezente la nivelul feței dorsale a mâinii dr. și a genunchiului dr.

prin lovirea cu și/sau de corp/plan dur; 10. opinăm pentru mecanismul lezional prin lovituri multiple la nivelul extremității cefalice, existând cel puțin două zone de impact; 11. intensitatea traumatismului craniocerebral a fost suficient de mare pentru a se putea produce o fractură multieschiloasă cu înfundare și ulterior un hematom intraparenchimatos; 12. capul este regiune vitală a corpului; 23. apreciem că hematomul intraparenchimatos acut nu poate fi consecința intervenției chirurgicale de la Oradea; 26. apreciem că "rezultatul mai grav evidențiat de raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză" nu "este consecința intervenției chirurgicale efectuate la Oradea" 27. viata părții vătămate, în urma leziunilor suferite, a fost pusă în primejdie; 28. există legătură de cauzalitate direct între traumatismul suferit de numitul P.A.

și "consecința produsă". Din analiza coroborată a probelor arătate mai sus, instanța de fond a reținut că ambii inculpați i-au aplicat părții vătămate P.A. mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și trunchiului, cauzându-i multiple fracturi craniene (una dintre acestea fiind cominutivă cu înfundare), precum și alte leziuni (descrise în actele medicale), care i-au pus în primejdie viața (salvarea acestuia datorându-se tratamentului prompt și corect instituit). Fapta inculpaților, așa cum a fost descrisă mai sus, se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

din 1969. Agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. din 1969 se impune a fi reținută prin raportare la dispozițiile art. 152 C. pen. din 1969, care precizează condițiile în care o faptă poate fi săvârșită în public. Dat fiind că agresiunea asupra părții vătămate a avut loc în stradă, loc care prin natura și destinația sa este întotdeauna accesibil publicului, sunt incidente dispozițiile de la lit. a) a articolului menționat. Instanța de fond nu a împărtășit punctul de vedere al inculpaților, potrivit căruia fapta lor ar trebui încadrată ca vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (1), respectiv 182 alin. (2) C. pen. din 1969. Deși urmarea faptei inculpaților se circumscrie textului indicat de acesta, distincția dintre cele două infracțiuni - vătămare corporală gravă care a avut drept consecință punerea în primejdie a vieții victimei și tentativa de omor - este dată de latura subiectivă.

În cazul primei infracțiuni, forma de vinovăție este praeterintenția, pe când în cazul tentativei de omor, inculpatul acționează cu intenție directă sau indirectă. În speță, instanța de fond, analizând atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă, prin raportare la starea de fapt concretă, a stabilit că încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la omor calificat. Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost lovită inițial cu pumnul de către inculpatul B.D., după care a căzut inconștientă la pământ, fiind lovită de acest coinculpat împreună cu coinculpatul R.V. din ambele părți, în zona capului. Partea vătămată era deja doborâtă la pământ de unul dintre inculpați (B.) după care s-a continuat lovirea repetată a acesteia într-o zonă vitală, respectiv zona capului.

Loviturile repetate au fost aplicate de două persoane, ceea ce le-a sporit forța și gravitatea. De asemenea, acestea au fost aplicate unei persoane care deja era neutralizată, căzută la pământ în stare de inconștiență (conform relatărilor părții vătămate) sau căzută în fund, sprijinindu-se lateral pe brațe (conform relatărilor inculpaților). Loviturile au fost aplicate de către doi sportivi de performanță, care au o forța fizică mult mai mare decât a unei persoane de rând, aceștia au aplicat lovituri repetate cu intensitate mare, cu pumnii și picioarele încălțate (corpuri dure), într-o zonă vitală, respectiv capul. De altfel, conform declarațiilor coinculpatului B.D., date în cursul urmăririi penale, asistat de către apărător ales, deși partea vătămată nu a schițat vreun gest de agresiune, nici măcar nu a adresat vreo jignire, aceasta a fost lovită, după ce era căzută la pământ, de către coinculpatul R.V., fiind nevoie să fie oprit de către coinculpatul B.D.

(". l-am lovit și pe acesta cu pumnul în zona feței. A căzut și acesta la pământ, în timp ce acesta din urmă era la pământ R.V. l-a lovit de 2 - 3 ori cu piciorul, eu împiedicându-l să-l mai lovească"). Faptul că victima a supraviețuit, chiar și cu o infirmitate fizică permanentă, nu se datorează conduitei inculpaților, "salvarea acesteia datorându-se tratamentului prompt și corect instituit". Intensitatea loviturilor, precum și repetarea acestora prin lovire cu picioarele încălțate imprimă o intensitatea și o forță sporită unei persoane de rând, caracteristică unor sportivi de performanță, membri ai lotului național, respectiv lotului olimpic de judo, antrenați zilnic atât sub aspectul luptei cu adversarul, cât și sub aspectul pregătirii fizice.

De altfel, partea vătămată a fost supusă la două intervenții chirurgicale pe cap atât la Oradea, cât și la Timișoara, realizându-se evacuarea unui hematom intraparenchimatos acut T stg. și plastie de os cu placă de titan (6 mm). împrejurarea că inculpații nu au folosit, pentru a aplica loviturile, niciun instrument apt de a provoca moartea (cuțit, ciomag, sapă etc.) nu poate conduce, de plano, la concluzia că ei nu au acționat cu intenția de a ucide. în speță, inculpații, lovind victima cu pumnii și picioarele, și-au reprezentat, în mod evident rezultatul letal al leziunilor grave produse în modul arătat mai sus și, chiar dacă nu l-au dorit, au acceptat survenirea lui. Instanța de fond a apreciat că și analizarea laturii subiective evidențiază, poate mai mult decât analizarea laturii obiective, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat.

Pentru a se putea reține infracțiunea de vătămare corporală gravă, sub aspectul laturii subiective ar trebui să fim în prezența praeterintenției. Pentru a se reține această formă de vinovăție acceptată de literatura de specialitate și de către practica judiciară trebuie întrunite mai multe condiții. Intenția depășită sau praeterintenția există atunci când infractorul prevede rezultatul acțiunii sale pe care-l dorește, însă se produce un rezultat mai grav decât acesta, pe care nu l-a prevăzut, însă trebuia și putea să-l prevadă. De altfel, în situația în care infracțiunea ar fi consumată, intervenind decesul victimei, s-ar impune să se facă delimitarea între lovituri cauzatoare de moarte și omor cu intenție indirectă.

În speța de față, împrejurarea că victima nu a decedat este independentă de atitudinea inculpaților. În situația în care i-ar fi fost aplicată o lovitură cu pumnul, după care ar fi căzut pe un plan dur devenind inconștientă, iar inculpații s-ar fi oprit, viața fiind pusă în primejdie datorită intensității loviturii cu pumnul sau a căderii pe un plan dur, se putea discuta despre praeterintenție, ceea ce ar fi dus la o încadrare de vătămare corporală gravă, însă cei doi inculpați au continuat loviturile, aplicând lovituri repetate într-o zonă vitală (zona capului), cu picioarele (ceea ce presupune o forță mai mare), cu o intensitate care a rupt cutia craniană fiind nevoie de introducerea unei plăci de titaniu.

În practica judiciară, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului, care, în majoritatea cazurilor, evidențiază poziția psihică a făptuitorului. Astfel, s-a precizat că există intenția de a ucide dacă se constată o multitudine de lovituri aplicate în zonele vitale ale corpului (inimă, ficat, rinichi), perseverență în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, lovirea victimei cu intensitate în cap,. Dacă victima nu a decedat, fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, iar nu ale infracțiunii de vătămare corporală gravă. Un ultim aspect nu lipsit de relevanță este acela că agresorii nu au transportat-o pe partea vătămată la spital și nu au chemat o ambulanță.

Mai mult, aceasta a fost urcată într-un taxi de o persoană de sex feminin, care a și indicat adresa unde locuia partea vătămată (a se vedea în acest sens declarațiile taximetristului K.T.A.). Nu în ultimul rând în privința zonei vizate, instanța de fond a reținut că zona capului este o zona vitală, unde este situat sistemul nervos central. [Din actele medico-legale întocmite în cauză a rezultat că leziunile au fost cauzate prin lovirea repetată a victimei. Loviturile aplicate de cei doi inculpați au fost de o intensitate foarte ridicată, întrucât numai astfel se puteau produce multiplele fracturi craniene dintre care una cominutivă cu înfundare (când osul se fragmentează în mai multe segmente avem de-a face cu o fractură cominutivă).

Din analiza tuturor acestor elemente, raportat la starea de fapt desprinsă din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că infracțiunea de tentativă de omor a fost comisă de către cei doi inculpați cu forma de vinovăție a intenției indirecte. Față de cele expuse mai sus Tribunalul a concluzionat că fapta inculpatului B.D., care în data de 13 iulie 2011, în jurul orelor 04,00, în loc public (în fața Clubului "E.", din Oradea), i-a aplicat părții vătămate P.A., împreună cu inculpatul R.V., mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și trunchiului, cauzându-i multiple fracturi craniene (una dintre acestea fiind cominutivă cu înfundare), precum și alte leziuni (descrise în actele medicale) care i-au pus în primejdie viața (salvarea acestuia datorându-se tratamentului prompt și corect instituit) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969. Fapta inculpatului R.V., care în data de 13 iulie 2011, în jurul orelor 04,00, în loc public (în fața Clubului "E." din Oradea), i-a aplicat părții vătămate P.A., împreună cu inculpatul B.D., mai multe lovituri puternice cu pumnii și picioarele în zona capului și trunchiului, cauzându-i multiple fracturi craniene (una dintre acestea fiind cominutivă cu înfundare), precum și alte leziuni (descrise în actele medicale) ce i-au pus în primejdie viața (salvarea acestuia datorându-se tratamentului prompt și corect instituit), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969. Ca urmare, instanța de fond în baza art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 175 lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 i-a condamnat pe inculpații B.D. și R.V., la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. din 1969 le-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art 72 C. pen. din 1969, circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea gravă