ÎCCJ, decizie (scj.ro #127738)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă. Înțelesul sintagmei ”descoperirea înscrisurilor”.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic :

tardivitate

-înscris

C.proc.civ. din 1865, art. 322 pct. 5, art. 324

În ansamblul și filosofia normelor legale ce interesează cazul de revizuire al art.322 pct.5 C.proc.civ., noțiunea de „descoperire” este mai degrabă atașată faptelor juridice (care presupun ajungerea pe orice căi de fapt a unei persoanei în posesia înscrisurilor noi) decât actelor juridice cum ar fi cel al unei comunicări oficiale.

Lipsa oricărei condiționări legale asupra împrejurărilor ce au condus partea la intrarea în posesia unor înscrisuri noi justifică întrutotul concluzia că sintagma „descoperirea înscrisurilor” nu se poate identifica decât cu momentul la care înscrisurile au ajuns, pe orice cale, pentru prima dată în posesia acesteia, orice altă „descoperire ulterioară”, chiar oficială fiind, neputând prezenta vreo relevanță sub aspectul aplicării dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ. și, implicit, nici a acelora ce reglementează termenul în care poate fi formulată, în acest caz, cererea de revizuire.

Secția I civilă, decizia nr. 42 din 20 ianuarie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 14 iulie 2015, revizuentul  Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.proc.civ., în contradictoriu cu intimații SC X. SA și Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, revizuirea sentinței nr.1134/A din 16.06.2005, pronunțată de această instanță în dosarul nr. xxx90/2/2004, cu consecința respingerii acțiunii formulate de SC X. SA.

În motivare, revizuentul a arătat că a fost sesizat de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin adresa din 29.06.2015 cu privire la existența unor documente ce i-au fost comunicate de Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, documente care ar avea relevanță în ceea ce privește dreptul societății de a beneficia de măsuri reparatorii.

În esență, înscrisurile transmise A.N.R.P. de către Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe prin adresa din 23.06.2015 și înregistrată la autoritate la data de 29.06.2015 constau în mai multe hotărâri judecătorești prin care Curtea de Apel Brașov a constatat definitiv și irevocabil, încă din 16.02.2005 și respectiv 09.03.2005 că „SC X. SA se încadrează în excepțiile de la regula retrocedării imobilelor în natură cuprinse în alin.(2) al art.3 din Legea nr.10/2001, fiind o societate comercială privatizată conform legii și încadrându-se în prevederile art.3.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii aprobate prin HG nr.498/2003".

Așadar, anterior hotărârii supuse revizuirii, o altă instanță de judecată stabilise cu autoritate de lucru judecat faptul că societatea reclamantă nu poate face parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite la măsuri reparatorii, hotărârile Curții de Apel Brașov invocate ca înscrisuri noi vizând aceleași dispoziții emise de Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe care au făcut  și obiectul cenzurii Curții de Apel București.

Existența acestor înscrisuri dovedește că societatea nu numai că a ascuns Curții de Apel București existența acelor litigii aflate pe rolul Curții de Apel Brașov dar și că, știind soluțiile din acele dosare, a formulat la 14.06.2015 o cerere precizatoare prin care solicita instanței anularea dispozițiilor emise de Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe (1687; 1688; 1689; 3031; 3032; 3033; 3034/2004 și 1029/2005) și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata măsurilor reparatorii, cu scopul vădit de a obține o nouă judecare a contestațiilor sale și de a dobândi soluții contrare celor care deja intraseră în puterea lucrului judecat.

În schimb, Ministerul Finanțelor Publice nu a avut posibilitatea să cunoască dacă dispozițiile prin care au fost soluționate notificările societății fuseseră contestate sau nu atâta timp cât litigiile s-au purtat între societate și Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe.

Procedând la analiza pe fond a solicitării societății de anulare a dispozițiilor emise de Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe, practic instanța de judecată a înfrânt autoritatea de lucru judecat dobândită de hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Brașov.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct.5 C.proc.civ., care se referă la situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care existau la acel moment, deoarece nu i-au putut fi înfățișate de părți, înscrisuri care, în mod vădit, erau de natură a schimba soluția dată.

Acesta a mai arătat că, în mod evident, dacă instanța de apel la momentul soluționării cauzei ar fi cunoscut că obiectul pretențiilor din cererea precizatoare a fost deja supus cenzurii unei alte instanțe, care a pronunțat hotărâri definitive în acest sens, soluția ar fi fost cu totul alta.

În ceea ce privește termenul stipulat de dispozițiile art.324 alin.(4) C.proc.civ., de o lună de zile, care se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile noi, revizuentul a arătat că a luat la cunoștință de existența hotărârilor din adresa din data de 29.06.2015 emisă de către A.N.R.P. și, prin urmare, consideră că acesta începe să curgă de la data când acestea i-au fost transmise, respectiv 29.06.2015.

Prin decizia nr. 394/A din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.

În justificarea soluției sale, curtea de apel a reținut că momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.proc.civ. este „ziua în care s-a descoperit înscrisul", rațiunea fixării acestuia regăsindu-se în prezumția că, la data „descoperirii" lui, partea a luat cunoștință de conținutul acelui înscris, fiind logic ca numai de la momentul la care cunoaște cuprinsul înscrisului nou, părții să i se deschidă calea formulării cererii de revizuire.

Prin urmare, punctul  de pornire al  termenului prevăzut de art. 324 C.proc.civ., în situația revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 5 C.proc.civ., este acela de la care partea a luat cunoștință de actul

care constituie înscrisul nou pe care se întemeiază cererea de revizuire.

Înscrisurile pretins noi sunt reprezentate de decizia nr. 157 din 06.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel  Brașov în dosarul nr. xx53/AP/2004, decizia nr. 158 din 06.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel  Brașov în dosarul nr. xx54/AP/2004, decizia  nr. 159 din 06.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel  Brașov în dosarul nr. xx55/AP/2004,  decizia nr. 236 din 09.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. xx57/AP/2004 și, respectiv, decizia nr. 237 din 09.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel  Brașov în dosarul nr. xx60/AP/2004.

Deși revizuentul a precizat prin cererea de revizuire că a luat  cunoștință de existența acestor hotărâri din adresa din data de 29.06.2015, emisă de A.N.R.P., s-a reținut de către Curtea de apel că respectivele înscrisuri se regăsesc  anexate  în dosarul nr. xx93/2004  al Curții de  Apel București, Secția a III-a civilă, fiind depuse odată cu cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1134/A din 16.06.2005 (cea supusă revizuirii) a aceleiași instanțe, formulată chiar de către actualul revizuent  la data de 07.08.2007 (în temeiul dispozițiilor art. 26 din HG nr. 34/2009, Ministerul Finanțelor Publice substituindu-se în toate drepturile și obligațiile Ministerului Economiei și Finanțelor).

Pornind de la aceste date, s-a concluzionat că revizuentul a luat cunoștință de înscrisurile care fundamentează  actuala sa cerere de revizuire încă de la data formulării cererii de lămurire  anterior menționate, așadar  la data de 07.08.2007.

Nu  prezintă  relevanță, în ceea ce privește chestiunea respectării termenului de o lună pentru formularea cererii de revizuire, data  sesizării revizuentului  prin adresa din 29.06.2015 emisă  ANRP, ci momentul la care revizuentul a cunoscut efectiv existența și dispozițiile cuprinse în hotărârile judecătorești invocate drept înscrisuri noi în revizuire - 07.08.2007-  omisiunea revizuentului de a formula în termenul legal cererea de revizuire  fiindu-i  imputabilă  acestuia.

Cum cererea de revizuire a fost formulată la data de 13.07.2015, așa cum rezultă din dovada de  expediere prin poștă a acestui act procedural, s-a constatat că termenul pentru exercitarea căii de atac a  revizuirii s-a împlinit  la data de 07.09.2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., revizuentul Ministerul Finanțelor Publice.

În susținerea recursului, revizuentul a reiterat în totalitate susținerile formulate pe calea cererii de revizuire și a arătat că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut greșit că momentul de la care începe să curgă termenul de o lună  este reprezentat de data la care s-a formulat cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1134/A din 16.06.2005 a Curții de Apel București, respectiv, 07.08.2007.

Potrivit susținerilor sale, momentul la care recurentului-revizuent i-au fost comunicate în mod oficial înscrisurile noi invocate în actuala procedură, prin adresa din 29.06.2015 a A.N.R.P.,  este acela la care se poate considera că a luat cunoștință de conținutul lor și de la care începând, curge termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin.(4) C.proc.civ.

Pentru aceste motive a arătat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.

La data de 11.12.2015, intimata SC X. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare/neîncadrare, susținându-se că, în pofida faptului că este expus pe mai multe pagini și că se indică drept temeiuri prevederile art. 304 pct.7 și 9 C.proc.civ., în realitate recursul nu conține critici de nelegalitate îndreptate împotriva sentinței atacate, ci redă argumentele cererii de revizuire formulate, iar ultimele două paragrafe care se referă la soluția adoptată de curtea de apel invocă unicul argument în sensul că termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire se va socoti de la data comunicării în mod oficial a înscrisurilor invocate ca fiind noi.

Or, potrivit intimatei, acest unic argument nu poate fi încadrat nici în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.7 C.proc.civ. (deoarece nu arată cum anume hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), dar nici în acela prevăzut de art. 304 pct. 9 din cod (deoarece nu se indică expres textele de lege încălcate sau greșit aplicate).

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că este falsă susținerea recurentului în sensul descoperirii deciziilor civile invocate în susținerea cererii de revizuire la data de 29.06.2015. Aceste decizii civile au fost depuse la dosarul cauzei de către Primăria Sfântul Gheorghe la data de 23.11.2005, data formulării unei prime cereri de revizuire de către această parte chiar pentru motivul descoperirii acestor hotărâri invocate și în acea cauză drept înscrisuri noi, dar au fost depuse la dosar chiar de către recurent la data de 7.08.2007, în susținerea unei cereri de lămurire a dispozitivului deciziei a cărei revizuire s-a solicitat în prezent. S-a reținut corect de către prima instanță că deciziile depuse în susținerea cererii de revizuire se regăseau deja la dosarul de fond, fiind depuse anterior în dosarul nr. xx93/2004 al Curții de Apel București, Secția a III-a civilă, așa încât, în calitate de parte, în mod evident recurentul a avut cunoștință de acestea. Prin urmare, există dovada scrisă că MFP a avut cunoștință de înscrisurile pretins a fi noi, cu cel puțin 7 ani înaintea formulării actualei cereri de revizuire.

Argumentul recurentului în sensul că termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la dat comunicării „în mod oficial” a înscrisurilor este absurd și nelegal deoarece conduce la concluzia că începutul termenului de revizuire este la aprecierea părților, care ar putea solicita oricând o comunicare oficială a înscrisurilor, ulterior descoperirii acestora.

În acest context, adresa ANRP de care se prevalează recurentul  este, în mod evident, întocmită pro cauza, scopul fiind acela al determinării unui termen aleatoriu de la care MFP să calculeze curgerea termenului de 30 de zile pentru formularea cererii de revizuire.

Textul legii folosește sintagma „data descoperirii”, care semnifică găsirea uni lucru căutat, necunoscut sau ascuns și care presupune o acțiune instantanee, care se întâmplă la momentul la care lucrul se află în posesia persoanei respective. Această sintagmă nu se poate identifica decât cu data la care înscrisurile se aflau pentru prima dată în posesia revizuentului, orice altă „descoperire ulterioară”, chiar oficială fiind, neconstituind începutul termenului de revizuire.

La data de 11.01.2016 a formulat întâmpinare și intimata Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe care a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001.

Analizând recursul declarat în raport de criticile formulate, Înalta Curte apreciază că acesta are caracter nefondat, potrivit celor ce urmează.

Este reală susținerea intimatei-reclamante SC X. SA în sensul că recursul declarat de revizuent împotriva hotărârii de primă instanță invocă un unic argument – cel al începerii curgerii termenului de o lună, pentru introducerea cererii de revizuire, de la momentul comunicării oficiale a înscrisurilor pretins noi – care nu sprijină în niciun fel temeiul de drept dat de art.304 pct.7 C.proc.civ., indicat ca fundament legal al căii de atac a recursului.

Totuși, acest unic argument combate dezlegarea primei instanțe, care a apreciat că cererea de revizuire este tardivă întrucât a rezultat din actele dosarului că revizuentul s-a aflat în posesia înscrisurilor pretins noi la o dată anterioară celei afirmate în actuala procedură ca fiind cea a „descoperirii” lor, respectiv comunicarea înscrisurilor de către A.N.R.P. la 29.06.2015.

Chiar dacă nu critică în mod expres și în termeni expliciți interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.324 alin.(1) pct.4 C.proc.civ. de către prima instanță, afirmarea de către recurent a unui înțeles contrar al normei în cauză are valoarea unei critici de nelegalitate ce se întemeiază pe motivul legal de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. și care obligă instanța de recurs la verificarea temeiniciei acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte nu va reține ca fiind incidentă în cauză sancțiunea nulității recursului pentru nemotivare/neîncadrare, prevăzută de dispozițiile art.306 alin.(1) C.proc.civ. și a cărei aplicare a fost solicitată de intimata reclamantă.

Cât privește argumentul invocat de către recurent, respectiv cel al „comunicării oficiale” a înscrisurilor pretins noi, ca moment de începere a curgerii termenului legal de o lună de zile pentru introducerea cererii de revizuire, acesta este vădit nefondat.

Caracterul său vădit nefondat decurge din aceea că o atare susținere adaugă la lege, dispozițiile art.324 alin.(1) pct.4 C.proc.civ. stabilind că termenul de revizuire este de o lună și că acesta curge, în cazurile prevăzute de art.322 pct.5 C.proc.civ., din ziua în care

s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă.

Așa după cum susține și intimata-reclamantă, semnificația termenului de „descoperire” utilizat în cuprinsul normei anterioare redate, este cel al găsirii, aflării unui lucru căutat, necunoscut sau ascuns și care presupune o acțiune instantanee. În ansamblul și filosofia normelor legale ce interesează cazul de revizuire al art.322 pct.5 C.proc.civ., noțiunea de „descoperire” este mai degrabă atașată faptelor juridice (care presupun ajungerea pe orice căi de fapt a unei persoanei în posesia înscrisurilor noi) decât actelor juridice cum ar fi cel al unei comunicări oficiale.

În sfârșit, teza „comunicării oficiale” a înscrisurilor noi nu poate fi primită întrucât nu își găsește niciun suport în dispozițiile relevante care interesează cauza și care nu au limitat în nici un fel căile pe care partea poate ajunge, ulterior judecării definitive a procesului, în posesia unor înscrisuri noi relevante asupra sorții litigiului.

Lipsa oricărei condiționări legale asupra împrejurărilor ce au condus partea la intrarea în posesia unor înscrisuri noi justifică întrutotul concluzia că sintagma „descoperirea înscrisurilor” nu se poate identifica decât cu momentul la care înscrisurile au ajuns, pe orice cale, pentru prima dată în posesia acesteia, orice altă „descoperire ulterioară”, chiar oficială fiind, neputând prezenta vreo relevanță sub aspectul aplicării dispozițiilor art.322 pct.5 C.proc.civ. și, implicit, nici a acelora ce reglementează termenul în care poate fi formulată, în acest caz, cererea de revizuire.

Prin urmare, atâta timp cât a rezultat din actele dosarului că la o dată cu mult anterioară momentului „comunicării oficiale” către revizuent a hotărârilor judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Brașov, respectiv prin adresa din 29.06.2015 a A.N.R.P., acesta s-a aflat în posesia înscrisurilor, pe care le-a atașat cererii sale din 07.08.2007, de lămurire a dispozitivului aceleiași decizii a cărei revizuire a solicitat-o în actuala procedură, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că data de 29.06.2015 este nerelevantă în aplicarea dispozițiilor art.324 alin.(1) pct.4 din C.proc.civ. pentru determinarea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună pentru introducerea prezentei cereri de revizuire.

De vreme ce, cel mai târziu la 07.08.2007 – data înregistrării  la Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1134/A din 16.06.2005 - revizuentul se afla în posesia acelorași înscrisuri, pretins a fi noi în actuala procedură, pe care le-a depus la dosarul curții de apel, se înțelege că acela este momentul (obiectiv ce se poate determina) la care partea a cunoscut despre existența și conținutul înscrisurilor, fără să intereseze mijloacele ori căile pe care acesta a ajuns în posesia lor.

Pe cale de consecință, acela este și momentul de la care începând curge termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 C.proc.civ., astfel încât corect și legal s-a concluzionat că cererea de revizuire formulată de recurent la data de 14.07.2015 este tardivă, cu depășirea termenului prevăzut de art.324 alin.(1) pct.4 C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat.