ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

25.02.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 383/2020 din 29 septembrie 2020, Judecătoria Caransebeș, în temeiul art. 340 din C. proc. pen. raportat la art. 41, alin. (1), lit. a) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caransebeș, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta F. împotriva Ordonanței de clasare din data de 11.03.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2017, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Hațeg.

În acest sens, a reținut că în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2017, prin Adresa nr. x/30.05.2018 a SC D. SRL s-a stabilit că parchetele adjudecate și exploatate de intimata SC. A. SRL în fondul forestier al petentei F., se află amplasate pe raza teritorială a localității E. din județul Hunedoara.

Prin urmare, locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională și locul unde s-a produs urmarea acesteia se află pe raza localității E., com. Sarmizegetusa din județul Hunedoara, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hațeg. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că nici locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională și nici locul unde s-a produs urmarea acesteia nu se află în raza de competență a Judecătoriei Caransebeș.

S-a menționat că, în cauză, se aplică principiul ordinii legale de prioritate stabilite de art. 41 alin. (1), lit. a) - d) din C. proc. pen. de vreme ce în cauză este incidentă situația unei sesizări unice.

Or, principiul competenței primului organ sesizat își găsește aplicarea numai în cazul în care niciunul dintre locurile stabilite de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. nu este cunoscut sau atunci când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

De altfel, singura legătură a cauzei cu teritoriul jud. Caraș-Severin este dată de sediul persoanei vătămate, respectiv F., aflat în localitatea G., com. Băuțar, însă acest criteriu pentru stabilirea competenței este incident numai în mod subsidiar, având prioritate criteriul referitor la locul săvârșirii infracțiunii.

S-a precizat că, nu se poate reține în cauză nici faptul că urmarea activității infracționale s-ar fi produs pe raza localității G., doar pentru în acest loc se afla sediul persoana vătămată F..

Sensul noțiunii de "urmare" din cuprinsul art. 41 alin. (2) teza finală din C. proc. pen. este unul special, fiind vorba despre urmarea imediată, ca element constitutiv al infracțiunii. Legiuitorul a dorit să stabilească criterii obiective, în funcție de care să se poată stabili competența teritorială. Stabilirea competenței teritoriale în funcție de orice urmare produsă de infracțiune (patrimonială sau nepatrimonială), ar conduce la eludarea scopului normei ce stabilește competența teritorială în materie penală.

În speță, urmarea imediată a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală (furt de arbori și taiere de arbori fără drept) este deposedarea persoanei vătămate de arborii tăiați și împosedarea făptuitorului. Urmarea imediată nu se putea produce decât la locul unde au fost tăiați respectivii arbori (în localitatea E., com. Sarmizegetusa din județul Hunedoara) și nicidecum la sediul persoanei vătămate.

Faptul că prejudiciul material s-a produs în patrimoniul persoanei vătămate F., care are sediul în localitatea G., com. Băuțar, jud. Caraș-Severin, nu poate conduce la concluzia că urmarea imediată a faptei s-a produs la sediul persoanei vătămate, de vreme ce urmarea imediată a infracțiunii în cauză, ca element de tipicitate al infracțiunii, respectiv deposedarea acesteia de arborii tăiați fără drept și împosedarea făptuitorului s-a realizat la locul unde arborii au fost efectiv tăiați.

Așa fiind, cât timp locul săvârșirii faptei este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hațeg, iar urmarea imediată a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală (furt de arbori și taiere de arbori fără drept), respectiv deposedarea persoanei vătămate de arborii tăiați și împosedarea făptuitorului s-a produs tot la locul săvârșirii faptei, a stabilit că, competența teritorială aparține Judecătoriei Hațeg.

Prin urmare și-a declinat competența în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Hațeg.

Prin Încheierea penală nr. 14/CC/2021 din 09 februarie 2021, Judecătoria Hațeg, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1), lit. a) și d) din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Hațeg, invocată din oficiu și în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta F. împotriva Ordonanței de clasare din data de 11.03.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2017, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caransebeș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În acest sens, a reținut că raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. și alin. (5) al aceluiași articol, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, în prezenta, din dispozițiile alin. (5) este aplicabilă teza a doua astfel că s-ar putea apela la criteriile aliniatului 1 dacă urmărirea penală s-ar fi efectuat cu nerespectarea ordinii.

S-a menționat că, în cadrul urmăririi penale, însă, tocmai din cauza posibilității de interpretare a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. s-a apelat de către organele de urmărire penală la un regulator de competență prin Ordonanța din 31 august 2018 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție arătând la rândul său că în cauză a fost sesizat un singur organ de urmărire penală, așa cum și la acest moment a fost sesizată o singură instanță .

Judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că în structura aliniatului doi nu a fost stabilită o ordine de preferință între locul desfășurării activității infracționale și locul unde s-a produs urmarea acesteia, ambele având valoare egală de loc al săvârșirii infracțiunii, astfel încât în măsura în care cele două nu coincid competența este atrasă în favoarea instanței sesizată cu privire la soluționarea cauzei.

Prin urmare, reținând că, locul unde s-a produs urmarea activității infracționale este localitatea G., Județul Caraș-Severin, unde se află sediul petentei, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hațeg și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Caransebeș în a cărei circumscripție se regăsește localitatea G., comuna Băuțar.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Caransebeș.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte reține că prin Ordonanța din data de 13.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2017 s-a dispus clasarea cauzei privind pe suspecții: SC A. SRL, sub aspectul comiterii infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, B., cercetat pentru complicitate la infracțiunile de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și C. junior și C. senior, cercetați pentru complicitate la infracțiunile de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, prin aceeași ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și constituirea unui nou dosar pentru continuarea cercetărilor față de autori necunoscuți cu privire la săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, faptă prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori, faptă prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, fapta constând în tăierea ilegală a unui număr de 314 arbori, cu un volum total de 519,512 m.c. și un prejudiciu de 170.506,855 RON din fondul forestier proprietatea Composesoratului G..

Prin Ordonanța din data de 11.03.2020 emisă de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de F. împotriva Ordonanței de clasare din data de 13.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2017, aceasta fiind atacată prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 28 aprilie 2020 sub nr. x/2020, petentul F., în calitate de persoană vătămată în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.

Potrivit dispozițiilor art. 41 din C. proc. pen. "(1) Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate."

(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini."

Examinând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că obiectul cauzei asupra căreia cele două instanțe și-au declinat reciproc competența îl reprezintă plângerea formulată de petentul F., în calitate de persoană vătămată în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, împotriva Ordonanței de clasare din data de 11.03.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 340 din C. proc. pen. persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Așa cum rezultă din Ordonanța din data de 13.12.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/2017 faptele cu privire la care petentul F. a formulat plângere penală la data de 28 aprilie 2020 vizează exploatarea nelegală de masă lemnoasă, respectiv că în fondul forestier, aparținând petentei au fost găsite cioate de arbori care au fost tăiați ilegal și sustrași.

Constatând că pădurea din care au fost tăiați și sustrași ilegal arborii se află în proprietatea privată a Composesoratului G., aflat în localitatea G., com. Băuțar, Județul Caraș-Severin, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petentă în baza art. 340 și urm. din C. proc. pen. aparține Judecătoriei Caransebeș, fiind instanța în circumscripția căreia s-a produs urmarea activității infracționale, precum și locul unde se află sediul persoanei vătămate, petentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Caransebeș este deopotrivă competentă, atât după locul săvârșirii infracțiunii (respectiv locul unde s-a produs urmarea activității infracționale), cât și după sediul persoanei vătămate, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) și lit. d) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe petentul F. este Judecătoria Caransebeș, instanță căreia îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.