ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

24.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 100 din data de 27 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței de a soluționa cauza.

În baza art. 50, rap. la art. 340 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A. împotriva Ordonanței de clasare din data de 23 decembrie 2021, dată în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, petentul A. a solicitat anularea Ordonanței de clasare din data de 23 decembrie 2021 și a Ordonanței nr. 5/II/2/2022 din data de 10.02.2022, dată în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Împotriva acestei ordonanțe petentul a exercitat recursul ierarhic, plângerea astfel formulată fiind respinsă prin Ordonanța nr. 5/II/2/2022 din data de 10.02.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară, petentul a solicitat în principal retrimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor, în subsidiar, admiterea plângerii penale astfel cum a fost formulată, cu consecința desființării înscrisurilor care atestă renunțarea creditorului la executare silită, potrivit motivelor expuse detaliat în scris.

Au fost atașate dosarele de urmărire penală nr. 5/II/2/2022 și nr. 23/P/2020 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

La termenul de judecată de la 26 mai 2022, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale de a soluționa plângerea.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției de necompetență invocate din oficiu, judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Cluj a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., competența de soluționare a plângerilor împotriva ordonanței de clasare este deferită în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În ceea ce privește competența funcțională a curții de apel de a soluționa cauza în primă instanță, aceasta este conferită, fie de natura infracțiunii săvârșite (competență materială), fie de calitatea persoanei participante la faptă (competență după calitatea persoanei).

În cauză, întrucât infracțiunile sesizate sunt infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., vocația de a soluționa cauza în primă instanță a curții de apel ar putea fi atrasă numai de calitatea persoanei, în cuprinsul plângerii penale autorul presupuselor fapte fiind indicat în persoana avocatului B. și a executorului judecătoresc C..

În ceea ce privește atragerea competenței după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară al curții de apel a constatat că aceasta poate interveni doar în etapa urmăririi penale în care cercetările se desfășoară in personam, întrucât în faza in rem a urmăririi penale cercetările se desfășoară numai prin raportare la o încadrare juridică nu și față de o anumită persoană, care ar putea dobândi calitatea de suspect în cauză numai ca efect al dispunerii efectuării în continuare a urmăririi penale față de aceasta, în condițiile art. 305 alin. (3) din C. proc. pen.

Or, raportat la aceste norme, s-a constatat faptul că în speță s-a dispus clasarea cauzei în faza urmăririi penale in rem, fără a exista suspect în cauză și cu siguranță fără ca avocatul B. și executorul judecătoresc C. să fie prezumați a fi implicați în săvârșirea infracțiunilor.

Aceștia nu au dobândit calitatea de suspect, deși în cauză au fost administrate probe, fiind atașate la dosar înscrisuri relevante. Toate acestea conduc la concluzia că, din perspectiva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu există nici măcar această bănuială rezonabilă că dl. avocat B. și dl. executor judecătoresc C. ar fi cei care au comis fapta față de care se efectua urmărirea penală.

Dată fiind lipsa unui suspect ori inculpat care să atragă o competență după calitatea persoanei, Curtea a apreciat că nu este admisibilă devierea de la competența de drept comun, stabilită prin norme imperative de C. proc. pen.

Ca atare, constatând lipsa unui suspect sau inculpat care să atragă aplicarea regulilor speciale ale competenței după calitatea persoanei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj a constatat că excepția necompetenței materiale și teritoriale pusă în discuție din oficiu este întemeiată, iar pe cale de consecință a admis-o, cu consecința declinării competenței de soluționare a plângerii în favoarea judecătorului de cameră preliminară al judecătoriei, potrivit criteriilor de atribuire a competenței materiale stabilite de dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen.

În ceea ce privește competența teritorială, aceasta urmează a fi stabilită conform ordinii de preferință prev. de art. 41 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. pen. (prin ipoteză ordinea prevăzută de lege fiind nesocotită cu ocazia efectuării urmăririi penale), în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, după criteriul locului săvârșirii infracțiunii sesizate.

Prin încheierea finală din camera de consiliu nr. 572 din data de 29 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sighetu Marmației a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Sighetu Marmației de a soluționa prezenta cauză, invocată de petent.

În baza art. 50, rap. la art. 340 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A., împotriva Ordonanței de clasare din data de 23 decembrie 2021 dată în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în favoarea Curții de Apel Cluj.

A constatatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, împreună cu dosarul nr. x/2022, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, în esență, următoarele:

În cauză, întrucât infracțiunile sesizate sunt infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., cercetările au fost efectuate față de un avocat și un executor judecătoresc, astfel că vocația de a soluționa cauza în primă instanță revine curții de apel, deoarece în cuprinsul plângerii penale autorul presupuselor fapte este indicat în persoana avocatului B. și a executorului judecătoresc C..

Competența după calitatea persoanelor cercetate să soluționeze plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. în condițiile în care instanța căreia o asemenea plângere îi este adresată este cea căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, potrivit art. 38 pct. 1 lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel este cea care judecă infracțiunile săvârșite de avocați și executori judecătorești, prin urmare, singura instanță care poate analiza plângerea petentului, este curtea de apel.

Normele legale nu fac nicio distincție după faza în care se află dosarul penal la momentul în care se emite ordonanța de neîncepere a urmăriri penale.

Pentru reținerea incidenței normelor de competență personală este necesar ca subiectul activ al infracțiunii să dețină calitatea specială prevăzută de lege la momentul săvârșirii infracțiunii și să își păstreze această calitate specială pe durata procesului.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, Curtea de Apel Cluj este competentă a soluționa cauza, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

În motivarea plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară, petentul a solicitat în principal retrimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor, în subsidiar, admiterea plângerii penale, astfel cum a fost formulată, cu consecința desființării înscrisurilor care atestă renunțarea creditorului la executare silită, în cuprinsul plângerii penale autorul presupuselor fapte fiind indicat în persoana avocatului B. și a executorului judecătoresc C..

Potrivit prevederilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., competența de soluționare a plângerilor împotriva ordonanței de clasare este stabilită în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, potrivit dispozițiilor art. 38 pct. 1 lit. d) din C. proc. pen., curtea de apel este cea care judecă infracțiunile săvârșite de avocați și executori judecătorești; prin urmare, instanța competentă să analizeze plângerea petentului este curtea de apel, întrucât competența de soluționare a cauzei revine judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței competente după calitatea persoanei care a fost indicată ca subiect activ al infracțiunii în actul de sesizare al organului de urmărire penală, neavând relevanță dacă urmărirea penală a fost începută in rem sau in personam.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.