ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1278/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin Încheierea nr. 16 din 16 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă cererea de lămurire a hotărârii și înlăturare a dispozițiilor potrivnice cu privire la Încheierea nr. 16 din 8 decembrie 2014 și încheierea din 17 decembrie 2014. Prin Încheierea nr. 16 din 8 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă cererea de strămutare a Dosarului nr. 10134/303/2013 al Judecătoriei sector 6 București, formulată de petenții I.G.V.C. și B.M., în contradictoriu cu intimata A.P., s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei sector 1 București, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare.

Prin aceeași încheiere, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă. Prin încheierea din 17 decembrie 2014 dată de aceeași instanță, a fost respinsă, ca lipsită de interes, cererea petenților de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Încheierii nr. 16 din 8 decembrie 2014. Împotriva Încheierii nr. 16 din 16 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanții B.M. și I.G.V.C., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 2 martie 2015 și înaintat de această instanță, la data de 12 martie 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 1 aprilie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C4, la data de 1 aprilie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 20-22 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Asupra raportului au exprimat punct de vedere recurenții - reclamanți B.M.

și I.G.V.C. (filele 18-20, dosar recurs), în sensul că recursul declarat în cauză este admisibil. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 mai 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, încheierea atacată cu recurs, respectiv Încheierea nr. 16 din 16 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a fost pronunțată în soluționarea cererii de lămurire a hotărârii și înlăturare a dispozițiilor potrivnice cu privire la Încheierea nr. 16 din 8 decembrie 2014, prin care a fost admisă cererea de strămutare a Dosarului nr. 10134/303/2013 al Judecătoriei sector 6 București, formulată de petenții I.G.V.C. și B.M., în contradictoriu cu intimata A.P.

și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei sector 1 București, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare, precum și a Încheierii din 17 decembrie 2014 dată de aceeași instanță, prin care a fost respinsă, ca lipsită de interes, cererea petenților de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii nr. 16 din 8 decembrie 2014. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Art. 446 C. proc. civ. prevede că încheierile pronunțate pentru soluționarea cererilor privind îndreptarea, completarea, lămurirea hotărârilor sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-au formulat aceste cereri, iar art. 144 alin. (2) din același cod prevede că hotărârea asupra strămutării este definitivă.

În speță, încheierea recurată nu este supusă recursului, având în vedere că prin aceasta s-a soluționat o cerere de lămurire a dispozitivului unei încheieri pronunțate în soluționarea unei cereri de strămutare care, în raport de dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., este definitivă. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Încheierea nr. 16 din 16 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B.M. și I.G.V.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul, declarat de reclamanții B.M. și I.G.V.C. împotriva Încheierii de ședință nr. 16 din 16 februarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 6486/2/2014 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2015.