ÎCCJ, Decizia nr. 160/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea nr. 35/C din 12 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală au fost respinse, ca inadmisibile, căile de atac formulate de contestatorul A., în nume propriu și pentru numiții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., împotriva încheierii penale nr. 226/RC din 07 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că numitul A. a exercitat, în nume propriu și pentru pentru numiții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., căi de atac împotriva unei hotărâri definitive (încheiere pronunțată în procedura reglementată de art. 440 din C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestora, deși nu întrunesc cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor definitive pronunțate în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, este o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

II. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 5 octombrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 par. 1 al Protocolului 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii nr. 35/C din 12 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din 12 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din 12 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 octombrie 2020.