ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 12 decembrie 2016, sub nr. xx/3/2016, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Asociația B., a solicitat anularea raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică și suspendarea procedurii de atribuire până la soluționarea definitivă a cauzei.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1032 din 16 februarie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în raport de obiectul cauzei sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Întrucât din documentația de atribuire reiese că pârâta are calitatea de autoritate contractantă, în raport de sediul acesteia, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 aprilie 2017, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1899 din 20 aprilie 2017, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a ales ca instanță competentă, instanța de la sediul său, întrucât achizitorul nu are calitatea de autoritate contractantă, iar procedurii de atribuire i se aplică prevederile Ordinului nr. 1284 din 8 august 2016 și Instrucțiunea nr. 2 din 20 septembrie 2016, completate cu prevederile Legii nr. 554/2004 și ale C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea raportului procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică "Achiziție de servicii de colectare a bazei de date și analiza spațială a teritoriului român în cadrul regiunii transfrontaliere România-Bulgaria", în cadrul proiectului "Impact - Platforma multimedia integrată pentru cultură activă și turism", finanțat cu Programul Interreg V-A România - Bulgaria.

Înalta Curte reține că, în raport cu obiectul litigiului dedus judecății, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Așa cum rezultă din documentația de atribuire, achiziției i s-a aplicat procedura competitivă reglementată de Instrucțiunea nr. 2 din 20 septembrie 2016 pentru beneficiarii programului Interreg V-A România - Bulgaria, iar reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Ordinului nr. 1284 din 8 august 2016 privind aprobarea Procedurii competitive aplicabile solicitanților/beneficiarilor privați pentru atribuirea contractelor de furnizare, servicii sau lucrări finanțate din fonduri europene.

Potrivit art. 1.2 din Anexa la Ordinul nr. 1284/2016, solicitanții/beneficiarii privați care achiziționează servicii sau lucrări aplică prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 6 din această lege.

De asemenea, potrivit definițiilor din capitolul 3 din Anexa la același ordin, beneficiarul privat este entitatea juridică fără calitate de autoritate contractantă care a semnat un contract de finanțare/acord sau care are calitatea de partener în cadrul unui contract de finanțare/acord, iar solicitantul privat este entitatea juridică fără calitate de autoritate contractantă care poate depune o cerere de finanțare/aplicație în cadrul programelor finanțate din fonduri europene, devenind beneficiar privat ulterior semnării contractului de finanțare/acordului.

Or, în raport de procedura derulată în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că beneficiar al achiziției este Asociația B., care are calitatea de solicitant/beneficiar privat, nu de autoritate contractantă în sensul Legii nr. 98/2016, iar contractul pentru atribuirea căruia s-a organizat procedura nu se încadrează în condițiile cumulative prevăzute de art. 6 din aceeași lege, cum corect a reținut Tribunalul Dolj.

De altfel, în caietul de sarcini elaborat pentru documentația de atribuire având ca obiect "Servicii colectare a bazei de date și analiza spațială a teritoriului român în cadrul regiunii transfrontaliere România-Bulgaria", se menționează că procedura aplicată este cea competitivă, reglementată de Instrucțiunea nr. 2 din 20 septembrie 2016 pentru beneficiarii programului Interreg V-A România - Bulgaria.

Prin urmare, întrucât procedura de achiziție a fost derulată de un beneficiar privat al achiziției, iar nu de o autoritate contractantă în sensul Legii nr. 98/2016, este evident că dispozițiile Legii nr. 101/2016 nu sunt aplicabile în materia dedusă judecății, astfel încât, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, instanță inițial învestită de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâta Asociația B., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM