ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2019

HOTĂRÂRE

01.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1601/20.04.2017 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. x/2016 s-a respins acțiunea civilă având ca obiect constatare dare în plată Legea nr. 77/2016 formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimații C. S.A. și D., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii A. și B., apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x/2016.

În urma admiterii cererilor de abținere formulate de toți judecătorii secției a II-a civile din cadrul Tribunalului Suceava, dosarul a fost trimis secției I civile, unde a fost înregistrat sub nr. x/2016*.

În urma admiterii cererilor de abținere formulate de toți judecătorii secției I civile din cadrul Tribunalului Suceava, dosarul a fost trimis secției contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe, fiind înregistrat sub nr. x/2016**.

În urma admiterii cererilor de abținere formulate de toți judecătorii secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, dosarul a fost trimis secției penale a Tribunalului Suceava, spre competentă soluționare, având în vedere dispozițiile art. 110 alin. (1) - (3) din ROI precum și Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Suceava nr. 7/18.02.2016, care a prevăzut expres la pct. III subpunctul III 2.1.3 că, dacă devin incompatibili toți judecătorii secției contencios administrativ și fiscal, cauzele vor fi repartizate în administrarea secției I civilă, secției a II-a civile respectiv, în ipoteza abținerii tuturor judecătorilor din secțiile non penale, secției penale.

Dosarul a fost înregistrat în cadrul secției penale a Tribunalului Suceava sub nr. x/2016***.

Prin Decizia penală nr. 1/05.12.2018 Tribunalul Suceava, secția penală a admis excepția necompetenței materiale a secției penale și a dispus sesizarea Curții de Apel Suceava, secția civilă, pentru desemnarea unei alte instanțe în vederea soluționării dosarului nr. x/2016, reținând că, dată fiind specializarea în materie penală a completului investit, nu este competent a soluționa cauze civile și, dată fiind situația atipică în care dosarul a ajuns pe rolul secției penale, incidente în speță sunt dispozițiile art. 68 alin. (9

) C. proc. pen.. care prevalează dispozițiilor Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor judecătorești- act cu forță juridică inferioară legii organice.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x/2016***.

Prin Încheierea nr. 10/07.12.2018, pronunțată de secția a II-a civilă a Curții de Apel Suceava a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare secției penale a Curții de Apel Suceava.

Pentru a se pronunța astfel, secția a II-a civilă a reținut dispozițiile art. 200 alin. (1), (2) C. proc. civ. și faptul că sesizarea Curții de Apel Suceava, secția civilă pentru desemnarea unei alte instanțe egale în grad care să soluționeze cauza s-a dispus în temeiul art. 68 alin. (9

) C. proc. pen., potrivit căruia:

"În cazul în care se admite abținerea sau recuzarea, dacă instanța competentă pentru soluționarea cauzei este organizată pe secții și nu se poate desemna un judecător de la secția corespunzătoare a acestei instanțe, soluționarea cauzei se realizează de o altă secție a aceleiași instanțe, care are aceeași specializare. Dacă nu există o secție cu aceeași specializare, judecătorul de la instanța ierarhic superioară desemnează o altă instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a formulat declarația de abținere sau cererea de recuzare, din circumscripția aceleiași curți de apel sau din circumscripția unei curți de apel învecinate.".

Or, cum dosarul este un dosar aparținând secției penale, fiind înregistrat pe rolul secției penale ca urmare a admiterii cererilor de abținere a tuturor judecătorilor din cadrul secțiilor non penale, instanța ierarhic superioară avută în vedere de textul legal citat nu poate fi decât cea corespunzătoare secției de trimitere, care în speță este secția penală a Curții de Apel Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori sub nr. x/2016****.

Prin încheierea din 12.12.2018, pronunțată de secția penală și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Suceava cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

În motivare, s-a reținut că obiectul fondului cauzei constă într-un litigiu civil soluționat în primă instanță și aflat în faza apelului, competența de soluționare a acestuia aparținând Tribunalului Suceava, secția I civilă, așa cum a și fost înregistrat la data de 29.09.2017, sub nr. x/2016.

Acest dosar a parcurs în mod greșit un circuit între secții, ca urmare a admiterii tuturor cererilor de abținere formulate de judecătorii cărora le-a fost repartizată cauza spre soluționare. Corect era ca dosarul să rămână în cadrul aceleiași secții I civile căreia i-a fost repartizat și doar completurile de judecată din cadrul celorlalte secții să fie desemnate pentru judecarea cauzei, dacă așa s-a considerat a fi legal, că ar fi aplicabile disp. art. 110 alin. (1) - (3) din ROI precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 7 din data de 18.02.2016 care a prevăzut expres la pct. III subpunctul III 2.1.3.

Or, procedând în maniera arătată, s-a ajuns la situația inacceptabilă ca într-un dosar civil să se pronunțe hotărâri penale, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă dosarul ar fi rămas la secția civilă, așa cum era normal, pentru că natura civilă, contencios-administrativă sau penală a unei cauze nu se stabilește în funcție de apartenența completului de judecată la o anumită secție, ci în raport de obiectul concret al respectivei cauze.

În ce privește decizia penală pronunțată în cauză, prin care s-a trimis dosarul la secția civilă a Curții de Apel Suceava, s-a constatat că în mod greșit au fost invocate dispozițiile art. 68 alin. (9

) C. proc. pen.., întrucât aceste dispoziții referitoare la stabilirea de către instanța ierarhic superioară a instanței competente să judece cauza atunci când toți judecătorii secției penale sunt incompatibili se aplică doar cauzelor penale, nu și celor civile, care au reglementări proprii în materie, prin dispoziții exprese la art. 50, art. 52 din C. proc. civ., precum și disp. art. 110 alin. (1) - (3) din Regulamentul de Organizare a Instanțelor și Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel Suceava nr. 7/18.02.2016.

Prin urmare, s-a constatat că, chiar dacă sesizarea Curții de Apel Suceava, secția civilă, s-a realizat de către o instanță penală a Tribunalului Suceava, desemnarea unei alte instanțe civile egală în grad cu Tribunalul Suceava sau restituirea dosarului la același tribunal în vederea judecării apelului declarat în respectiva cauză civilă de către judecători ce funcționează în cadrul secției penale nu poate fi făcută decât de către un complet de judecată din cadrul secției I civile a Curții de Apel Suceava, și aceasta pentru că într-o cauză civilă nu se pot pronunța hotărâri penale, după cum nici viceversa.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă sub nr. x/2016*****.

Prin Încheierea nr. 3/18.12.2018 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II a civile, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a reținut că prin Hotărârea nr. 15/15.06.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava s-a stabilit distinct competența funcțională de soluționare a cauzelor civile de către secția I civilă și secția a II a civilă, ambele din cadrul Curții de Apel Suceava.

Potrivit art. 4.2 raportat la Anexa nr. 2 a acestei hotărâri, cauzele civile având ca obiect acțiune în constatare dare în plata Legea nr. 77/2016 sunt alocate în competența materială procesuală a completurilor civile din cadrul secției a II-a civilă.

În ce privește obiectul "alte cereri", cod ECRIS 3235, prin aceeași hotărâre, acesta a fost alocat în sfera de competență material procesuală atât a completurilor civile din cadrul secției a II-a civilă (art. 4.2 raportat la anexa nr. 2 din hotărâre), cât și a completurilor civile din cadrul secției a I a civilă (art. 2 raportat la Anexa nr. 1 din hotărâre).

Având în vedere că sesizarea Curții de Apel Suceava reprezintă o cerere incidentală (în înțelesul art. 30 alin. (6) C. proc. civ.) unui dosar având ca obiect acțiune în constatare - dare în plată, Legea nr. 77/2016, cu privire la competența secției specializate sunt incidente dispozițiile art. 123 alin. (2) rap. la alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile incidentale se judecă de secția competentă pentru cererea principală.

Deși înregistrarea dosarului în apel la secția penală a Tribunalului Suceava a fost făcută ca urmare a admiterii cererilor de abținere formulate succesiv de toți judecătorii Secțiilor a II-a civilă, I civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului Suceava, această împrejurare nu are efect cu privire la natura litigiului, fiind urmate doar regulile stabilite administrativ pentru această situație prin hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Suceava nr. 7/18.02.2016.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, pentru următoarele argumente:

Litigiul în raport de care instanțele și-au declinat reciproc competența are ca obiect acțiune în constatare dare în plată Legea nr. 77/2016, litigiu având natură civilă, soluționat în primă instanță de Judecătoria Suceava, prin respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Cu prilejul judecării apelului înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, urmare a cererilor de abținere formulate, în mod succesiv, de către toți judecătorii secțiilor civile ale acestei instanțe (Secția I civilă, secția a II-a civilă, secția de contencios administrativ și fiscal), cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Tribunalului Suceava, care a dispus sesizarea Curții de Apel Suceava pentru desemnarea unei alte instanțe în judecarea pricinii, raportat la faptul că o secție penală a unei instanțe nu poate soluționa o cauză civilă.

Temeiul declinării l-au constituit dispozițiile art. 68 alin. (9

) C. proc. pen., potrivit cărora "În cazul în care se admite abținerea sau recuzarea, dacă instanța competentă pentru soluționarea cauzei este organizată pe secții și nu se poate desemna un judecător de la secția corespunzătoare a acestei instanțe, soluționarea cauzei se realizează de o altă secție a aceleiași instanțe, care are aceeași specializare. Dacă nu există o secție cu aceeași specializare, judecătorul de la instanța ierarhic superioară desemnează o altă instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a formulat declarația de abținere sau cererea de recuzare, din circumscripția aceleiași curți de apel sau din circumscripția unei curți de apel învecinate.", dispoziții care însă sunt aplicabile exclusiv cauzelor penale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava, secție căreia îi revine spre competentă soluționare cauza, în raport de natura litigiului și de momentul învestirii.

Chiar dacă sesizarea Curții de Apel Suceava s-a realizat de către o instanță penală, este evident că desemnarea unei alte instanțe egale în grad cu Tribunalul Suceava, secția I civilă (căruia îi revenea competența de soluționare a cauzei dacă nu ar fi existat incidentele procedurale), nu putea fi făcută de către o secție penală, care nu poate pronunța o hotărâre judecătorească într-un litigiu civil.

Împrejurarea că urmare a declinărilor succesive dosarul a fost înregistrat pe rolul secției penale a Tribunalului Suceava (instanță care a învestit Curtea de Apel Suceava cu solicitarea de a stabili desemnarea unei alte instanțe pentru judecarea pricinii) nu are nicio o relevanță asupra caracterului civil al litigiului, situația creată fiind atipică și generată de incidentele procedurale declanșate.

Pe de altă parte, sesizarea Curții de Apel Suceava în condițiile arătate reprezintă o cerere incidentală litigiului civil având ca obiect acțiune în constatare dare în plată Legea nr. 77/2016, conform art. 30 alin. (6) C. proc. civ. ("cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces în curs de desfășurare"), situație față de care devin aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (2) din același cod, conform cărora cererile incidentale se judecă de secția competentă pentru cererea principală.

Se mai reține că potrivit art. 4.2 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 15/15.06.2018, cauzele civile având ca obiect acțiune în constatare dare în plată Legea nr. 77/2016 sunt alocate în competența procesuală a completurilor civile din cadrul secției a II-a civile, secție care, fiind mai întâi învestită, este în măsură a soluționa pricina.

În acest context, revine Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă să stabilească dacă sesizarea sa este admisibilă, dacă va proceda sau nu la recalificarea obiectului sesizării, cu desemnarea unei alte instanțe civile de același grad cu cea de trimitere sau va găsi o altă soluție pentru deblocarea situației intervenite la nivelul tribunalului.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.