ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2017

Asupra contestației la executare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 325 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/45/2014, s-a dispus, în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată societății A. SRL:

"pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an".

Astfel, prin decizia anterior menționată, în ceea ce o privește pe persoana juridică A. SRL s-au dispus următoarele:

"3. Condamnă pe inculpata SC "A." SRL la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. ca efect al schimbării încadrării juridice și pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. pen.. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la societatea SC "A." SRL. Ridică măsura sechestrului asigurator instituit în cauză, în faza urmăririi penale în dosarul x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, prin Ordonanțele procurorului din 10.10.2013 și din 12.09.2014 și, respectiv, prin Ordonanța procurorului din 24.09.2013, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților S.C. A. SRL, B., precum și de poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare deținute de inculpații C., B., S.C. A. SRL care au fost reținute cu titlu de sume la plata cărora inculpații au fost obligați pentru repararea pagubei produse prin infracțiune. Menține măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpaților S.C. A. SRL până la concurența sumei de 30.000 RON în vederea garantării executării pedepsei penale."

Împotriva Deciziei penale nr. 325 din 22 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/45/2014, a formulat prezenta contestație la executare contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL prin care a solicitat lămurirea dispozitivul hotărârii penale apelate cu privire la pedeapsa complementară aplicată societății A. SRL.

Prin cererea formulată, contestatoare a arătat că, pe 22 mai 2015, A. SRL a intrat în procedura insolvenței, iar pe 18 mai 2016 a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei (în cadrul dosarului nr. x/1259/2015).

În cadrul Planului de reorganizare se prevede desfășurarea de către A. SRL a unor activități de închiriere utilaje, prin derularea a doua contracte de locațiune și încasarea chiriei aferente. Veniturile din chiria încasată în temeiul celor două contracte de locațiune sunt singurele care susțin procedura de reorganizare a A. SRL, iar activitățile de închiriere utilaje (cod CAEN 7732) și bunuri imobile proprii sunt incluse în obiectele secundare de activitate ale A. SRL și sunt în acest moment singurele activități comerciale desfășurate de SC A. SRL.

De asemenea, a arătat că, în esență, fapta pentru care a fost condamnata SC A. SRL a fost săvârșită în realizarea altor activități din obiectul de activitate, în speța comerț, iar pedeapsa complementara a suspendării activității persoanei juridice (prevăzuta de art. 71 indice 3 din C. pen. 1968) vizează doar activitatea sau activitățile în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.

Astfel, în cazul de față, pedeapsa suspendării ar trebui sa se aplice doar obiectului de activitate privind comerț, iar nu și activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii.

În consecință, a arătat că, la acest moment, modul în care este redactat dispozitivul hotărârii nr. 325/2017 este de natura să împiedice implementarea Planului de reorganizare a A. SRL.

Drept urmare, a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție lămurirea hotărârii penale nr. x/2017 în sensul în care pedeapsa complementară a suspendării activității pe perioada de un an nu se aplică activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii (activitate autorizata oricum după săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina societății), ci doar activității privind comerț în desfășurarea cărora au fost săvârșite infracțiunile.

Examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL, urmând a o respinge, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speța de față, ne aflăm în situația prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatoarea invocând o nelămurire cu privire la Decizia penală nr. 325 din 22 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Menționăm că o contestație la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, prin care s-a soluționat cauza în fond, iar ea trebuie făcută numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, în analiza temeiniciei contestației la executare se vor avea în vedere motivele limitativ prev. de dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., fiind irelevant faptul că se invocă anumite argumente care țin de fondul cauzei întrucât este inadmisibil să se individualizeze pedeapsa deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

În concret, deși se invocă motivul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv o nelămurire cu privire la decizia penală atacată, în fapt, contestatoarea, prin susținerile sale dorește o reindividualizare a pedepsei complementare pe care o execută.

În acest sens, instanța arată că prin cererea formulată de contestatoare, prin invocarea formală a disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se solicită lămurirea dispozitivului deciziei atacate, ci aplicarea pedepsei complementare în alte limite, respectiv suspendarea obiectului de activitate privind comerț, și nu activității privind închirierii utilajelor și bunurilor imobile proprii.

Prin decizia contestată, Înalta Curte a menținut pedeapsa complementară aplicată de către instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Iași.

Cu privire la acest aspect, instanța de apel a reținut că "Împrejurarea că SC A. SRL se află în procedura de reorganizare nu împiedică aplicarea pedepsei complementare a suspendării activității pe timp de 1 an întrucât societatea a fost folosită în mod expres în vederea comiterii de infracțiuni."

Astfel, se constată că nu există nicio nelămurire în ceea ce privește hotărârea care se execută, atât în dispozitivul, cât și în considerentele hotărârii menționându-se că pedeapsa complementară aplicată persoanei juridice SC A. SRL o reprezintă suspendarea activității persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an.

În situația în care instanța s-ar fi orientat către teza a II-a a art. 713 C. pen. anterior, respectiv suspendarea uneia dintre activitățile persoanei juridice, atunci ar fi fost făcută această clarificare, cu indicarea activității a cărei suspendare ar fi urmat să opereze ca efect al aplicării pedepsei complementare.

În consecință, Înalta Curte constată că nu este necesară lămurirea dispozitivului hotărârii penale pronunțate de Înalta Curte întrucât instanța, prin nemenționarea unei alte alternative în temeiul art. 713 din C. pen. anterior, a înțeles să dispună suspendarea activității persoanei juridice contestatoare, stabilind termenul de 1 an de zile pentru pedeapsa complementară aplicată.

Astfel, solicitarea contestatoarei privind lămurirea hotărârii penale nr. x/2017 în sensul în care pedeapsa complementară a suspendării activității pe perioada de un an nu se aplică activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii, ci doar activității privind comerț în desfășurarea cărora au fost săvârșite infracțiunile, reprezintă, practic, o solicitare de reindividualizare a pedepsei complementare pe care o execută persoana juridică, fapt ce ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Mai mult decât atât, cu privire la solicitarea contestoarei privind aplicarea pedepsei complementare a suspendării activității pe o perioadă de un an doar activității de comerț și nu activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii, instanța constată că, în mod subiectiv, contestatoarea apreciază că pedeapsa complementară nu ar trebui aplicată și activității privind închirierea utilajelor și bunurilor imobile proprii întrucât, prin valorificarea acestor active financiare ale persoanei juridice, aceste activități se circumscriu actelor de comerț astfel încât nu se poate aprecia că se impune menționarea numai a suspendării activității de comerț ca pedeapsă complementară aplicată contestatoarei SC A. SRL.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 597 C. proc. pen., va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 325/A din data de 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/45/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 325/A din data de 22 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/45/2014.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CL