ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 659/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată la data de 08.08.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.-Ioan, reprezentat de A. în calitate de tutore, în contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a solicitat: anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale (abrogată în prezent prin Legea 255/2010) - act administrativ prin care s-a dispus exproprierea terenului situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, aflat la data exproprierii în proprietatea mamei reclamantului - C., conform Titlului de proprietate x/20.09.2002; repunerea părților în situația anterioară emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009, prin obligarea Statului Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la restituirea integrală în natură către reclamant, a terenului expropriat, situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, conform principiului restitutio in integrum.

2.1. Prin sentința civilă nr. 589 din 7 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Dolj, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut că, în raport cu Decizia nr. 14/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, raportat și la decizia nr. XX/2007, competența de soluționare a acestui tip de pricini revine instanței specializate în materie civilă și nu celei specializate în materia contenciosului administrativ și fiscal. Dezlegarea obligatorie dată de instanța supremă reiterează în considerentele sale argumente ce arată că, în condițiile în care contestarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în urma deciziei de expropriere revine competenței secției civile a tribunalului conform art. 22 alin. (1) și 21-27 din Legea nr. 33/1994 și art. 95 din C. proc. civ., prin simetrie juridică vor reveni în competența aceleiași secții civile cauzele având ca obiect cuantumul acesteia, tipul acesta de litigiu neconfundându-se cu cel care tinde la obligarea vreunei autorități de stat să emită decizie de expropriere a vreunui imobil.

Prin Deciziei nr. 14/2019 s-a decis că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată este competentă să soluționeze nu numai contestația formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci și acțiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate și solicită atât stabilirea acestora de către instanță, cât și obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere și consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.

Pe cale de consecință, în pofida formulării acțiunii de față într-o manieră atipică, Curtea de Apel București a apreciat că nu sunt incidente normele speciale de competență în materia contenciosului administrativ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Dolj, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 705 din 7 decembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că obiectul cauzei nu îl constituie contestația împotriva cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 87/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, ci reclamantul critică măsura, decizia de expropriere propriu-zisă, solicitând instanței repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia și restituirea integrală în natură a terenului expropriat, situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, conform principiului restitutio in integrum.

Prin urmare, obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ contestat, care este un act emis de o autoritate publică centrală (Statul Român prin CNADNR S.A., devenită CNAIR S.A. prin O.U.G. nr. 55/2016), astfel că în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, competența materială de soluționare este atribuită curților de apel.

Contestarea cuantumului despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 87/06.10.2009 face obiectul unui litigiu separat, întemeiat pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 225/2010 și înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2019**, în respectivul dosar judecata fiind suspendată în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile administrației publice centrale, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere că în cauza de față reclamantul a optat pentru instanța competentă material de la domiciliul său, Tribunalul Dolj a apreciat că se impune declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului prin care a solicitat anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale (abrogată în prezent prin Legea 255/2010) - act administrativ prin care s-a dispus exproprierea terenului situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, aflat la data exproprierii în proprietatea mamei reclamantului - C., conform Titlului de proprietate x/20.09.2002; repunerea părților în situația anterioară emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 87/06.10.2009, prin obligarea Statului Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la restituirea integrală în natură către reclamant, a terenului expropriat, situat în Calafat, jud. Dolj, identificat cadastral cu nr. 2228/2, conform principiului restitutio in integrum.

Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de expropriere și restituirea în natură către reclamant a terenului expropriat, reclamantul precizând în mod expres temeiul juridic al cererii, iar motivele acțiunii vizează neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea procedurii în cadrul căreia a fost emisă decizia contestată, nicidecum cuantumul despăgubirii (caz în care ar fi fost invocate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010).

Prin urmare, scopul urmărit de reclamant, dedus din modul în care aceasta și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecată, pentru valorificarea pretențiilor, este acela de a anula actul administrativ de expropriere și de a i se restitui terenul, în raport cu care pretinde că a făcut obiectul unei măsuri de expropiere abuzivă.

Din formularea și susținerea cererii reiese că au fost invocate motive de nulitate a însuși actului administrativ, raportate la dispozițiile Legii nr. 255/2010.

Având în vedere finalitatea urmărită de reclamant și natura dreptului subiectiv a cărui valorificare se tinde, anularea exproprierii și restituirea terenului expropriat, Înalta Curte apreciază că obiectul acțiunii judiciare nu vizează cuantumul despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii.

De aceea, litigiul de față nu este supus prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, care în alin. (3) face trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Cum obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ contestat, care este un act emis de o autoritate publică centrală (Statul Român prin CNADNR S.A., devenită CNAIR S.A. prin O.U.G. nr. 55/2016), în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a a Legii nr. 554/2004, competența materială de soluționare este atribuită curților de apel.

Astfel cum a reținut Tribunalul Dolj, contestarea cuantumului despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 87/06.10.2009 face obiectul unui litigiu separat, întemeiat pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 225/2010 și înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2019**, în respectivul dosar judecata fiind suspendată în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea prezentului litigiu.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile administrației publice centrale, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere că în cauza de față reclamantul a optat pentru instanța competentă material de la domiciliul său, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.