ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2020

HOTĂRÂRE

14.10.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 649 din 4 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Onești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Onești, contestatoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU și SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ONEȘTI, a formulat contestație la executare împotriva anunțului privind vânzarea bunurilor imobile/ansamblului de bunuri mobile nr. 103604/25.02.2020, anunțului privind vânzarea bunurilor mobile nr. 103605/25.02.2020 și adresei nr. x/25.02.2020, acte emise de către Serviciul Fiscal Municipal Onești, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016, solicitând anularea actelor atacate ca netemeinice și nelegale și suspendarea executării silite până al soluționarea contestației.

Instanța a constatat că la data de 25.02.2020 organul de executare silită, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Municipal Onești a emis anunțul privind vânzarea bunurilor imobile/ansamblul de bunuri imobile nr. 103604/2020, respectiv nr. 103605/2020 în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că sediul societății debitoare se află în București Sector 1, organul de executare fiind Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice.

Instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 260 Codul de procedură fiscală.

Prin sentința civilă nr. 5494 din 25 august 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 260 alin. (1) și (4) Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Potrivit art. 714 C. proc. civ., la care Codul de procedură fiscală trimite prin intermediul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, contestația se introduce la instanța de executare.

Totodată art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Instanța a reținut că, în cauza de față, debitoarea-contestatoare a înțeles să conteste anunțul privind vânzarea bunurilor imobile/ansamblului de bunuri imobile nr. 103604/25.02.202, anunțul privind vânzarea bunurilor mobile nr. 103605/25.02.2020 și adresa nr. x/25.02.2020, acte emise de către Serviciul Fiscal Municipal Onești în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2016.

A constatat, totodată, instanța, că la data demarării procedurii de executare silită, societatea S.C. A. S.R.L. avea sediul în Onești și că ulterior, în luna octombrie 2019, debitoarea și-a mutat sediul în București.

Dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ. prevăd în mod expres faptul că schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare (ca o aplicare a prevederilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ. în faza de executare silită).

Prin urmare, în speță, instanța de executare este Judecătoria Onești, în a cărei rază se afla sediul debitoarei la data sesizării organului de executare (2016), schimbările intervenite ulterior cu privire la sediul acesteia fiind lipsite de relevanță sub aspectul competenței instanței de executare, astfel cum impun în mod imperativ prevederile art. 651 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătorie Onești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 260 alin. (1) și (4) Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, legiuitorul statuând că cererea se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ., norma legală prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, astfel cum statuează art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, se constată că, la data demarării procedurii de executare silită, respectiv în anul 2016, societatea debitoare S.C. A. S.R.L. avea sediul în Onești și că schimbarea sediului în București a intervenit în 21.10.2019, astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila nr. x al Judecătoriei Onești.

Schimbarea ulteriară a sediului nu poate atrage competența unei alte instanțe decât instanța initial învestită, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Onești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.