ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1870/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2015 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 295.216 RON reprezentând prejudiciul adus societății.

În motivare, s-a arătat că pârâtul a fost angajat al reclamantei în funcția de director pentru perioada 01.03.2013-02.07.2014 și în această calitate a produs un prejudiciu patrimonial constând în contravaloarea bunurilor achiziționate în interes propriu, sumele ridicate din casieria societății, fără documente justificative, consum nejustificat de combustibil, respectiv sumele rezultând din contractul de prestări servicii încheiat cu societatea al cărui reprezentant a fost soția pârâtului.

În cursul cercetărilor judecătorești pârâtul a decedat, locul său fiind preluat de către moștenitorii: C. și D..

Prin sentința civilă nr. 343 din 28 ianuarie 2019, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu moștenitorii autorului B.: C. și D., pe care i-a obligat să plătească reclamantei suma de 95177,32 RON, cu titlu de despăgubiri.

Prin decizia civilă nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat, apelul formulat de moștenitorii pârâtului B.: D. și C., împotriva sentinței civile nr. 343 din 28 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2015.

La 18 noiembrie 2019, pârâții D. și C. au formulat cerere de repunere în termenul de recurs și cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, recurenții susțin, în esență, că au fost induși în eroare de mențiunea definitivă cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Întemeindu-se, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după scurte referiri cu privire la admisibilitatea căii de atac exercitate, recurenții invocă neacceptarea succesiunii defunctului B..

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, susținând că hotărârea atacată este definitivă, prin urmare nesusceptibilă de recurs.

Recurenții-pârâți au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor intimatei-reclamante.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 29 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenții-pârâți au formulat punct de vedere la raportul întocmit.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

În cauză, prin acțiunea promovată, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 295.216 RON reprezentând prejudiciul adus societății, având în vedere că pârâtul a fost angajat al reclamantei în funcția de director pentru perioada 01.03.2013-02.07.2014 și în această calitate a produs un prejudiciu patrimonial constând în contravaloarea bunurilor achiziționate în interes propriu, sumele ridicate din casieria societății, fără documente justificative, consum nejustificat de combustibil, respectiv sumele rezultând din contractul de prestări servicii încheiat cu societatea al cărui reprezentant a fost soția pârâtului.

Prin urmare, cauza dedusă judecății are ca obiect un conflict de muncă ce constă în plata unor despăgubiri către angajator, respectiv cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a salariatului (pârâtul B. - autorul recurenților C. și D.) față de angajator.

Astfel cum a reținut și instanța de apel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența de ordine publică se poate invoca de părți și de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot să pună concluzii pe fond, ceea ce presupune că excepția de necompetență nu se poate invoca direct în calea de atac, dacă partea nu a invocat-o în condițiile legii, în primă instanță.

În consecință, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat.

Față de soluția pronunțată, nu se mai impune analizarea cererii de repunere pe rol în termenul de recurs, formulată de recurenții-pârâți C. și D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D. moștenitori ai pârâtului B. împotriva deciziei civile nr. 2624/2019 din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.