SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 6473/06 prezentată de Antonios HATZIKOUTS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 13 martie 2008 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 4 februarie 2006, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Antonios Hatzikoutsos, este un resortisant grec, născut în 1965 și rezident în Rhodes. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Kotzias-Sofantzis, avocat în barou da . Guvernul grec ( Bakopoulos, auditor la Consiliul juridic al statului. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 ianuarie 2005, instana de apel a Dodecanazei l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de patru luni de închisoare cu suspendare pentru falsificarea documentului (hotărârea nr. 4/2005). La 2 martie 2005, reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii nr. 4/2005. În recursul său, recurentul se plângea de motivarea hotărârii atacate, de aplicarea dreptului intern și de administrarea probelor de către instana de judecată, de legalitatea constituirii părții civile și de nerespectarea principiului prezumției de nevinovăție. La data de 19 iulie 2005, Parlamentul elen a adoptat Legea nr. 334/2004 privind accelerarea procedurii în fața instanțelor civile și penale. . În conformitate cu art. 32 alineatul (1), pedepsele la șase luni de închisoare, în cazul în care acestea nu au devenit definitive și nu au fost purjate la data publicării prezentei legi, sunt prescrise și nu sunt executate. La 17 iunie 2005, Legea nr. 334/95 a fost publicată în Jurnalul Oficial, data intrării în vigoare a acesteia. La 19 iulie 2005, a avut loc ședința în fața Curții de Casație. La 21 iulie 2005, Consiliul reclamantului a depus un memoriu amplificativ în sprijinul mijloacelor de Casație invocate în recursul inițial. La 5 august 2005, Curtea de Casație a respins recursul fără a face trimitere la noua lege (hotărârea nr. 1728/2005). GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că, prin omiterea aplicării articolului 32 din Legea nr. 334/90, Curtea de Casație și-a încălcat dreptul la un proces echitabil. În octombrie 2007, guvernul a informat Curtea că, după ce a constatat că Curtea Supremă a omis din neatenție să aplice noua lege, procurorul districtual din apropierea Curții de Casație a clasificat, la 6 septembrie 2007, hotărârea nr. 4/2005 a Curții a Dodecanezei și a declarat pedeapsa aplicată reclamantului ca fiind prescrisă (actul nr. 568Π/ 05/2007). În consecință, acesta a invitat Curtea să șteargă cauza din rol. Aceste observații au fost adresate reclamantului la 9 octombrie 2007, care a fost invitată să-și trimită răspunsurile înainte de 20 noiembrie 2007. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 10 decembrie 2007, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, reclamantul a fost informat cu privire la faptul că: în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea poate tăia o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se creadă că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea. Această scrisoare a rămas fără răspuns și reclamantul nu a reluat contactul cu Curtea. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide, prin aceste motive, în unanimitate, să pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție; decide să elimine cererea de rol. Søren Nielsen Nina Vajić Modulul Președinte
Requête n
o
6473/06
présentée par Antonios HATZIKOUTSOS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 13 mars 2008 en une chambre composée de
:
Nina Vajić,
présidente,
Christos Rozakis,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou,
juges,
et de Søren Nielsen
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 février 2006,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Antonios Hatzikoutsos, est un ressortissant grec, né en 1965 et résidant à Rhodes. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Kotzias-Sofantzis, avocat au barreau d’Athènes.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») est représenté par les délégués de son agent, MM.
S.
Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil juridique de l’Etat et I.
Bakopoulos, auditeur auprès du Conseil juridique de l’Etat.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 11 janvier 2005, la cour d’appel du Dodécanèse condamna le requérant à une peine de quatre mois d’emprisonnement avec sursis pour falsification de document (arrêt nº 4/2005).
Le 2 mars 2005, le requérant se pourvut en cassation contre l’arrêt nº
4/2005. Dans son pourvoi, le requérant se plaignait de la motivation de l’arrêt attaqué, de l’application du droit interne et de l’administration des preuves par la cour d’appel, de la légalité de la constitution de partie civile et du non-respect du principe de la présomption d’innocence.
L’audience devant la Cour de cassation fut fixée au 19 juillet 2005.
Entre temps, le 16 juin 2005, le Parlement grec adopta la loi nº
3346/2005
sur l’accélération de la procédure devant les juridictions civiles et pénales
. Selon son article 32 § 1, les peines inferieures à six mois d’emprisonnement, si elles ne sont pas devenues définitives et qu’elles n’ont pas été purgées à la date de la publication de la présente loi, sont prescrites et ne sont pas exécutées. Le 17 juin 2005, la loi n
o
3346/2005 fut publiée au Journal officiel, date à partir de laquelle elle entra en vigueur.
Le 19 juillet 2005, l’audience devant la Cour de cassation eut lieu.
Le 21 juillet 2005, le conseil du requérant déposa un mémoire ampliatif à l’appui des moyens de cassation soulevés dans le pourvoi initial.
Le 5 août 2005, la Cour de cassation rejeta le pourvoi sans faire référence à la nouvelle loi (arrêt nº 1728/2005).
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint qu’en omettant d’appliquer l’article 32 de la loi nº 3346/2005, la Cour de cassation a porté atteinte à son droit à un procès équitable.
Le 13 juin 2007, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Dans ses observations en date du 1
er
octobre 2007, le Gouvernement a informé la Cour qu’après avoir constaté que la haute juridiction avait omis par inadvertance d’appliquer la nouvelle loi, le procureur près de la Cour de cassation a classé, le 6 septembre 2007, l’arrêt nº 4/2005 de la cour d’appel du Dodécanèse et a déclaré la peine infligée au requérant comme prescrite (acte nº 568Π/ 05/2007). En conséquence, il a invité la Cour à rayer l’affaire du rôle.
Ces observations ont été adressées à la partie requérante le 9 octobre 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 20 novembre 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10 décembre 2007, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation. En outre, le requérant a été informé du fait qu’en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour peut rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de croire que la partie requérante n’entend plus maintenir sa requête. Ce courrier est resté sans réponse et le requérant n’a pas repris contact avec la Cour.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention ;
Décide
de rayer la requête du rôle.
Søren Nielsen
Nina Vajić
Greffier
Présidente