AFFAIRE EVGENIOU-HATZIDIMITRIOU c. GRECE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

01.04.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE EVGENIOU-HATZIDIMITRIOU c. GRECE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL EVGENIOU-HATZIMITRIOU c. GRECIA Cerere nr 26487/07) HOTĂRÂREA STRASBURG aprilie 2010 DEFINITIVF 01/07/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Evgeniou-Hatzidimitriou c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, Președinte, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 martie 2010, îndepărtează hotărârea, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 26487/07) îndreptat împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant cipriot, domnul Demetrios Evgeniou-Hatzidimitriou ( Kanellopoulos, consilier la Consiliul juridic al statului, și domnul Trekli, auditor la Consiliul juridic al statului. Informat, la 18 martie 2009, de dreptul său de a participa la procedură [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură], guvernul cipriot nu a dorit să se prevaleze de acest lucru. La 13 martie 2009, președinta primei secțiuni a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurii guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În noiembrie 2003, a fost arestat de poliție pentru falsificare, fraudă și constituirea unei bande criminale. La 21 octombrie 2004, camera de acuzare a Curții de Apel din Atena l-a trimis împreună cu alte persoane în fața Curții de Assesie a șefului infracțiunilor menționate anterior (Decizia nr. 24472/2004). La 28 februarie 2005, Curtea de Assesie din Atena l-a condamnat la 11 ani și șapte luni de condamnare (Decizia 663/2005). La 2 martie 2005, reclamantul a interjetat. Ședința inițială a fost stabilită la 3 noiembrie 2006. În urma a patru amânări la cererea co-inculpaților reclamantului, la 3 noiembrie 2006, 4 mai, 5 octombrie 2007 și 1 În februarie 2008, ședința cauzei a avut loc la 7, 14, 31 martie, precum și la 3 și 14 aprilie 2008, Curtea de Apel din Atena reexaminează cazul și reduce pedeapsa aplicată reclamantului la șase ani, șapte luni și trei zile (hotărârea nr. 1098/2008). 10. La 16 aprilie 2008, reclamantul s-a ocupat de casare. Din dosar reiese că cauza este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil mai puțin decât se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată. 12. Guvernul se opune acestei teze și afirmă că durata procedurii nu este excesivă, că co-inculpații reclamantului au solicitat amânarea în fața Curții de Apel și că, în general, autoritățile judiciare au acționat cu celeritate. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 1 ianuarie 2014. Noiembrie 2003, împreună cu arestarea reclamantului și este încă în curs de desfășurare, prin urmare, aceasta totalizează până în prezent șase ani și (aproximativ trei luni) pentru trei grade de jurisdicție. Despre admisibilitate 14. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II). 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față; într-adevăr, niciun element din dosar nu justifică termenul de mai mult de trei ani pe care l-a cunoscut procedura în apel. Desigur, Curtea nu pierde din vedere faptul că audierea în fața Curții de Apel a fost amânată de mai multe ori la cererea coinculpaților reclamantului. Cu toate acestea, Curtea amintește obligația generală a autorităților judiciare de a asigura desfășurarea procedurii într-un termen rezonabil și de a se asigura că intervalul de timp dintre diferitele etape ale procedurii nu este excesiv (a se vedea, în acest sens, Ekonomi c. Grecia, n 39870/06, § 17, 2 iulie 2009). La stabilirea datei următoarei audieri (a se vedea Kouroupis c. Grecia, nr 366432/05, § 14, 27 martie 2008). Or, în cazul de față, Curtea constată că Curtea de Apel a stabilit nu numai prima ședință la mai mult de un an și opt luni de la cererea adresată de solicitant, ci a stabilit, de asemenea, la fiecare amânare, o nouă dată a ședinței la termene relativ îndepărtate. Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil Din moment ce a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 17. Invocând art. 5 alin. (1), (3) și (5) și 6 alin. (1) și (2) din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea procedurii în fața Curții de Assese din Atena. Cu privire la admisibilitatea 18. Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, conformitatea unui proces cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție trebuie, în principiu, examinată pe baza procedurii în ansamblul său, și anume după încheierea acesteia (a se vedea, de exemplu, Bernard c. Franța, 23 aprilie 1998, § 37, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 II). Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, nu se poate exclude ca un element determinat să fie atât de decisiv încât să permită Curții să judece echitatea procesului într-un stadiu mai timpuriu, chiar înainte ca instanțele naționale să fi pronunțat o hotărâre definitivă în cauza (Georgnis-Giorginis c. Grecia), 3271/08, § 19, 17 decembrie 2009). Curtea, observând că procedura penală inițiată împotriva reclamantului este în prezent pendinte în fața Curții de Casație, nu identifică astfel de circumstanțe. Prin urmare, în situația actuală a procedurii, acest motiv este prematur și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 19. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 30 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 21. Guvernul contestă aceste pretenții. El se declară pregătit să acorde reclamantului suma de 2 500 EUR pentru daune morale. 22. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Comisioane și cheltuieli de judecată 23. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratoriu 24. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratoriu pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Pe aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru prejudiciul moral suferit, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 aprilie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Nina Vajić Grefier adjunct