Matou și alții împotriva Greciei

GRECIA Cerere nr. 54837/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iulie 2010 DEFINITIVF 22/10/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Matou și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președintele, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iulie 2010, Rend hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 54837/08) îndreptată împotriva Republicii Elene de șaptezeci și șapte de resortisanți ai acestui stat, ale căror nume sunt enumerate în anexă ( Z. Tsiliouka-Mousmoula, avocat în barou din Atena.

Guvernul grec ( La 3 septembrie 2009, președinta primei secțiuni a decis să comunice obiecțiile care decurg din durata procedurii și din absența recursului în această privință guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamanții sunt medici sau moștenitori ai acestora, care fac parte din Sistemul Național de Sănătate (Εθνικό Σ La 25 ianuarie 1995, recurentele sau predecesorii acestora au sesizat Tribunalul Administrativ din Atena cu o acțiune de obținere a unei indemnizații pentru ore suplimentare, stabilită la un procent de 1/65 din salariul lor de bază. La 30 ianuarie 1998, instanța a respins acțiunea (Decizia nr. 1005/1998).

Această decizie a fost notificată reclamanților la 25 mai 1998. La 15 iunie 1998, părțile interesate au răspuns la apel. La 28 noiembrie 2001, Curtea Administrativă de Apel din Atena a respins apelul (hotărârea nr. 5432/2001). Această hotărâre a fost notificată părților interesate la 25 iunie 2002. La 25 iulie 2002, părțile interesate s-au ocupat de casare. În decembrie 2003, a fost amânată de mai multe ori. Cazul este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ÎN REGULA DURĂRII PROCEDURII 10. Reclamanții se plâng că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil.

6 alin. (1) din Convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Guvernul se opune acestei teze și consideră că durata procedurii în litigiu nu este critică și observă că aceaceasta a fost o procedură comună și consideră că numărul reclamanților a avut un impact asupra complexității cauzei și adaugă că provocarea financiară a litigiului nu a fost atât de importantă pentru cei interesați. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 25 ianuarie 1995, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena, și nu s-a încheiat încă, procedura fiind încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat până în prezent 15 ani și mai mult de patru luni pentru trei instanțe.

Cu privire la admisibilitatea 13. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII.

15. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 16. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil 17. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) în ceea ce privește durata procedurii. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 18. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio instanță la care să se poată adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii.

Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 19. Guvernul nu a luat poziție în această privință. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI).

22. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu distinge în speță niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu susține că ordinea juridică elenă avea între timp o astfel de cale de atac. 23. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul de față, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis reclamanților să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție.

În plus, reclamanții se plâng, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, de echitatea procedurii. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, se plâng în cele din urmă că autoritățile naționale le privează de indemnizația pentru ore suplimentare la care au dreptul. Curtea amintește că procedura în litigiu nu s-a încheiat încă și că cauza este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. 26. Prin urmare, această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

Observație preliminară 28. Curtea amintește că, în speță, dintre cei șaptezeci și șapte de reclamanți care au introdus prezenta cerere, șase sunt moștenitorii a doi medici care au luat parte la procedura în litigiu. Curtea acceptă că acești solicitanți au un interes juridic suficient pentru a justifica examinarea în numele lor a obiecțiunilor ridicate în prezenta cerere. Cu toate acestea, în scopul calculării satisfacției echitabile, Curtea consideră că reclamanții și moștenitorii au dreptul la una singură partea pe care ar fi afectat-o părintele lor decedat. Prin urmare, dacă ar fi să se acorde o satisfacție echitabilă, fiecare sumă fixată va trebui să fie înmulțită cu 63, care a reprezentat numărul reclamanților în fața instanțelor naționale.

Această abordare este, de asemenea, cea a guvernului. Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul în care o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE, aceasta nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. Guvernul subliniază faptul că reclamanții caută, de fapt, să repare prejudiciul material suferit ca urmare a respingerii acțiunilor lor de către instanțele naționale și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. 800 EUR pentru fiecare solicitant. 31. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu după termenul rezonabil În plus, Comisia a considerat că măsura în cauză nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, întrucât aceasta constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

27278/03, § 36, CEDO 2008-...), Curtea alocă, în acest sens, 9 000 EUR fiecărui solicitant, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 32. Reclamanții solicită, de asemenea, 150 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate de instanțele interne și de Curte. Ele nu produc nicio factură sau notă de plată. 33. Guvernul susține că pretențiile reclamanților nu sunt justificate și invită Curtea să excludă această cerere. 34. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI).

35. În acest caz, Curtea constată că pretențiile reclamanților nu sunt însoțite de documentele justificative necesare pentru a le calcula în mod precis; prin urmare, este necesar să se excludă cererea acestora. Interesele moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile trase din durata excesivă a procedurii și din lipsa unei căi de atac efective în această privință și inadmisibilă pentru surplus A spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească fiecărui reclamant (în total 63 de părți) în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 9 000 EUR (9 mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iulie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Nina Vajić Module Președinte Lista reclamanților

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE MATOU ET AUTRES c. GRÈCE ( Requête n o 54837/08) ARRÊT STRASBOURG 22 juillet 2010 DÉFINITIF 22/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Matou et autres c. Grèce, La Cour européenne des droits de l'homme (première section), siégeant en une chambre composée de : Nina Vajić, présidente, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 1 er juillet 2010, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

4. Les requérants sont des médecins ou leurs héritiers, qui font partie du Système National de Santé ( Εθνικό Σύστημα Υγείας ) et sont employés par l'hôpital public « O Agios Savvas ».

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

18. Les requérants se plaignent également du fait qu'en Grèce il n'existe aucune juridiction à laquelle l'on puisse s'adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Ils invoquent l'article 13 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles. »

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

24. Les requérants se plaignent en outre, sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, de l'équité de la procédure. Invoquant l'article 1 du Protocole n o 1, ils se plaignent enfin que les autorités nationales les privent de l'indemnité pour heures supplémentaires à laquelle ils ont droit. Sur la recevabilité

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

27. Aux termes de l'article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Remarque préliminaire