AFFAIRE MATOU ET AUTRES c. GRECE

AFFAIRE MATOU ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2010)

GRECIA Cerere nr. 54837/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iulie 2010 DEFINITIVF 22/10/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Matou și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președintele, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 iulie 2010, Rend hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 54837/08) îndreptată împotriva Republicii Elene de șaptezeci și șapte de resortisanți ai acestui stat, ale căror nume sunt enumerate în anexă ( Z. Tsiliouka-Mousmoula, avocat în barou din Atena. Guvernul grec ( La 3 septembrie 2009, președinta primei secțiuni a decis să comunice obiecțiile care decurg din durata procedurii și din absența recursului în această privință guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamanții sunt medici sau moștenitori ai acestora, care fac parte din Sistemul Național de Sănătate (Εθνικό Σ La 25 ianuarie 1995, recurentele sau predecesorii acestora au sesizat Tribunalul Administrativ din Atena cu o acțiune de obținere a unei indemnizații pentru ore suplimentare, stabilită la un procent de 1/65 din salariul lor de bază. La 30 ianuarie 1998, instanța a respins acțiunea (Decizia nr. 1005/1998). Această decizie a fost notificată reclamanților la 25 mai 1998. La 15 iunie 1998, părțile interesate au răspuns la apel. La 28 noiembrie 2001, Curtea Administrativă de Apel din Atena a respins apelul (hotărârea nr. 5432/2001). Această hotărâre a fost notificată părților interesate la 25 iunie 2002. La 25 iulie 2002, părțile interesate s-au ocupat de casare. În decembrie 2003, a fost amânată de mai multe ori. Cazul este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ÎN REGULA DURĂRII PROCEDURII 10. Reclamanții se plâng că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil. 6 alin. (1) din Convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Guvernul se opune acestei teze și consideră că durata procedurii în litigiu nu este critică și observă că aceaceasta a fost o procedură comună și consideră că numărul reclamanților a avut un impact asupra complexității cauzei și adaugă că provocarea financiară a litigiului nu a fost atât de importantă pentru cei interesați. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 25 ianuarie 1995, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Atena, și nu s-a încheiat încă, procedura fiind încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat până în prezent 15 ani și mai mult de patru luni pentru trei instanțe. Cu privire la admisibilitatea 13. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 15. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 16. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil 17. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) în ceea ce privește durata procedurii. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 18. Reclamanții se plâng, de asemenea, de faptul că în Grecia nu există nicio instanță la care să se poată adresa pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 19. Guvernul nu a luat poziție în această privință. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației impuse prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000 XI). 22. Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică elenă nu oferă persoanelor interesate o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri ( Konti-Arvaniti c. Grecia, 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). Curtea nu distinge în speță niciun motiv de a se abate de la această jurisprudență, cu atât mai mult cu cât guvernul nu susține că ordinea juridică elenă avea între timp o astfel de cale de atac. 23. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul de față, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care le-ar fi permis reclamanților să obțină sancțiunea dreptului lor de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. În plus, reclamanții se plâng, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, de echitatea procedurii. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, se plâng în cele din urmă că autoritățile naționale le privează de indemnizația pentru ore suplimentare la care au dreptul. Curtea amintește că procedura în litigiu nu s-a încheiat încă și că cauza este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. 26. Prin urmare, această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Observație preliminară 28. Curtea amintește că, în speță, dintre cei șaptezeci și șapte de reclamanți care au introdus prezenta cerere, șase sunt moștenitorii a doi medici care au luat parte la procedura în litigiu. Curtea acceptă că acești solicitanți au un interes juridic suficient pentru a justifica examinarea în numele lor a obiecțiunilor ridicate în prezenta cerere. Cu toate acestea, în scopul calculării satisfacției echitabile, Curtea consideră că reclamanții și moștenitorii au dreptul la una singură partea pe care ar fi afectat-o părintele lor decedat. Prin urmare, dacă ar fi să se acorde o satisfacție echitabilă, fiecare sumă fixată va trebui să fie înmulțită cu 63, care a reprezentat numărul reclamanților în fața instanțelor naționale. Această abordare este, de asemenea, cea a guvernului. Cu toate acestea, Comisia consideră că, în cazul în care o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE, aceasta nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. Guvernul subliniază faptul că reclamanții caută, de fapt, să repare prejudiciul material suferit ca urmare a respingerii acțiunilor lor de către instanțele naționale și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral. 800 EUR pentru fiecare solicitant. 31. Curtea consideră că prelungirea procedurii în litigiu după termenul rezonabil În plus, Comisia a considerat că măsura în cauză nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, întrucât aceasta constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. 27278/03, § 36, CEDO 2008-...), Curtea alocă, în acest sens, 9 000 EUR fiecărui solicitant, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 32. Reclamanții solicită, de asemenea, 150 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate de instanțele interne și de Curte. Ele nu produc nicio factură sau notă de plată. 33. Guvernul susține că pretențiile reclamanților nu sunt justificate și invită Curtea să excludă această cerere. 34. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI). 35. În acest caz, Curtea constată că pretențiile reclamanților nu sunt însoțite de documentele justificative necesare pentru a le calcula în mod precis; prin urmare, este necesar să se excludă cererea acestora. Interesele moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile trase din durata excesivă a procedurii și din lipsa unei căi de atac efective în această privință și inadmisibilă pentru surplus A spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească fiecărui reclamant (în total 63 de părți) în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 9 000 EUR (9 mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iulie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Nina Vajić Module Președinte Lista reclamanților 1. Lamprini MATOU 2. Konstantina ANDREOPOULOU 3. Efthymios ANDRIOTIS 4. Nikiforos APOSTOLIKAS 5. Alexandros ARDAVANIS 6. Niki ARNOGIANAKI 7. Marina VERGI-STAMATELOU 8. XENI GERONIKOLA-TRABALI 9. Dimitrios GIANNAKAKIS 10. Nikolaos GIANNOULIS 11. Myrsini GGELI 12. Kostantinos DELIVELIOTIS 13. Emmanouil DERMITZAKIS 14. Mohamet Ali EL SALEH 15. Eleni EFTYCHIDOU 16. Charalambos ZAMBATIS 17. Athanasios ZISIMOPOULOS 18. Marianna ZOTOU 19. Dimitrios KAZANTZIS 20. Petros KARATZAS 21. Ioannis KATSILIIS 22. Georgios KOKALIS 23. Nikolaos KORDIOLIS 24. Georgios KOUMAKIS 25. Georgia KRIMBENI-KARAKONSTANTI 26. Maria KRISTIOTI-GIALOUSI 27. EVAGgelos MARAGGOUDAKIS 28. OMAUK 29. Antigoni MELISSAKI 30. Ioannis MISITZIS 31. Amalia MICHAELIDOU-ZAHARIADOU 32. Georgios MICHALOUDIS 33. Maria MORAKI 34. Athanasios BAZINIS 35. Nikolaos BAZIOTIS 36. Sevasmia BAKOU-BAKOPOULUI-CHONRELI 37. Konstantina BIRBAKI 34. 38. Mounder NACHAT 39. Kyprianos NIKOLAIDIS 40. Dimitris XYNOPOULOS 41. Filipos PAMOUKTSOGLOU 42. Ioannis PAPAILIOU 43. Dimitra PAPOULIA-KOKALI 44. Styliani PAPOULIA (în calitate de moștenitoare a Christodoulos-Aggelos PAPOULIAS) 45. Viktoria PAPOULIA (idem 46. Fosini PATELI-KALAITZI 47. Charilaos PATERAS 48. Ekateri PAVLOU 49. Georgios PLATANIOTIS 50. Maria PRIOVOLOU-PAVAGELOU 51. Georgios RAMANTANIS 52. Athanasios SPANOS 53. Anastasia SOTIROPOULOU-LONTOU 54. Aggeliki TAVERNARAKI-NIKOLAKAKI 55. Klisthenis TSAMAKIDIS 56. Aliki TSERKEZOGLOU 57. Argyro FASOULAKI 58. Anna FIDA-KAMINI 59. Nikolaos FILIAS 60. Evaggelos FILOPOULOS 61. Georgios FRAGGAKIS 62. Georgios CHATZIELEFTHERIOU 63. Eleni CHATZICHRISTOU-PETOULOU 64. Ekaterini CHRYSOCHOOU (în calitate de moștenitoare a Minas CHRYSOCHOOS) 65. Anastasios CHRYSOCHOOU (în calitate de moștenitor al Minas CHRYSOCHOOS) 66. Spyridon CHRYSOCHOOU (idem 67. Antonios CHRYSOCHOOU (idem

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

MATOU ET AUTRES c. GRÈCE

(

Requête n

o

54837/08)

ARRÊT

STRASBOURG

22 juillet 2010

DÉFINITIF

22/10/2010

Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Matou et autres c. Grèce,

La Cour européenne des droits de l'homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

Nina Vajić,

présidente,

Christos Rozakis,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

juges,

et de Søren Nielsen,

greffier de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 1

er

juillet 2010,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n

o

54837/08) dirigée contre la République hellénique par soixante-sept ressortissants de cet Etat, dont les noms figurent ci-joint en annexe («

les requérants

»), qui ont saisi la Cour le 5 novembre 2008 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants sont représentés par M

e

Z. Tsiliouka-Mousmoula, avocate au barreau d'Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par les délégués de son agent, M.

M.

Apessos, conseiller auprès du Conseil juridique de l'Etat et M

mes

S.

Trekli et Z. Hatzipavlou, auditrices auprès du Conseil juridique de l'Etat.

3.

Le 3 septembre 2009, la présidente de la première section a décidé de communiquer les griefs tirés de la durée de la procédure et de l'absence de recours à cet égard au Gouvernement. Comme le permet l'article 29 § 1 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

4.

Les requérants sont des médecins ou leurs héritiers, qui font partie du Système National de Santé (

Εθνικό Σύστημα Υγείας

) et sont employés par l'hôpital public «

O Agios Savvas

».

5.

Le 25 janvier 1995, les requérants ou leurs prédécesseurs saisirent le tribunal administratif d'Athènes d'une action tendant à obtenir le versement d'une indemnité pour heures supplémentaires, fixée à un pourcentage de 1/65

e

de leur salaire de base.

6.

Le 30 janvier 1998, le tribunal rejeta le recours (décision n

o

1005/1998). Cette décision fut notifiée aux requérants le 25 mai 1998.

7.

Le 15 juin 1998, les intéressés interjetèrent appel.

8.

Le 28 novembre 2001, la cour administrative d'appel d'Athènes rejeta l'appel (arrêt n

o

5432/2001). Cet arrêt fut notifié aux intéressés le 25 juin 2002.

9.

Le 25 juillet 2002, les intéressés se pourvurent en cassation. L'audience, initialement fixée au 1

er

décembre 2003, fut ajournée à plusieurs reprises. L'affaire est toujours pendante devant le Conseil d'Etat.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION AU REGARD DE LA DURÉE DE LA PROCÉDURE

10.

Les requérants se plaignent que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention. Ils invoquent l'article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

11.

Le Gouvernement s'oppose à cette thèse et considère que la durée de la procédure litigieuse ne prête pas à critique. Il note qu'il s'agissait d'une procédure commune et estime que le nombre des requérants influa sur la complexité de l'affaire. Il ajoute que l'enjeu financier du litige n'était pas si important pour les intéressés.

12.

La période à considérer a débuté le 25 janvier 1995, avec la saisine du tribunal administratif d'Athènes, et n'a pas encore pris fin, la procédure étant toujours pendante devant le Conseil d'Etat. Elle a donc duré à ce jour quinze ans et plus de quatre mois pour trois instances.

A.

Sur la recevabilité

13.

La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu'il ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

14.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d'une procédure s'apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l'affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes ainsi que l'enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d'autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).

15.

La Cour a traité à maintes reprises d'affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 6 § 1 de la Convention (voir

Frydlender

précité).

16.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n'a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu'en l'espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l'exigence du «

délai raisonnable

».

17.

Partant, il y a eu violation de l'article 6 § 1 au regard de la durée de la procédure.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 13 DE LA CONVENTION

18.

Les requérants se plaignent également du fait qu'en Grèce il n'existe aucune juridiction à laquelle l'on puisse s'adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Ils invoquent l'article 13 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l'octroi d'un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l'exercice de leurs fonctions officielles.

»

19.

Le Gouvernement n'a pas pris position à cet égard.

A.

Sur la recevabilité

20.

La Cour constate que ce grief n'est pas manifestement mal fondé au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs que celui-ci ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de le déclarer recevable.

B.

Sur le fond

21.

La Cour rappelle que l'article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d'une méconnaissance de l'obligation, imposée par l'article 6 § 1, d'entendre les causes dans un délai raisonnable (voir

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 156, CEDH

2000

‑

XI).

22.

Par ailleurs, la Cour a déjà eu l'occasion de constater que l'ordre juridique hellénique n'offre pas aux intéressés un recours effectif au sens de l'article 13 de la Convention leur permettant de se plaindre de la durée d'une procédure (

Konti-Arvaniti c. Grèce

, n

o

53401/99, §§ 29-30, 10 avril 2003). La Cour ne distingue en l'espèce aucune raison de s'écarter de cette jurisprudence, d'autant plus que le Gouvernement n'affirme pas que l'ordre juridique hellénique fût entre-temps doté d'une telle voie de recours.

23.

Dès lors, la Cour estime qu'en l'espèce il y a eu violation de l'article

13 de la Convention en raison de l'absence en droit interne d'un recours qui aurait permis aux requérants d'obtenir la sanction de leur droit à voir leur cause entendue dans un délai raisonnable, au sens de l'article 6 § 1 de la Convention.

III.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

24.

Les requérants se plaignent en outre, sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, de l'équité de la procédure. Invoquant l'article 1 du Protocole n

o

1, ils se plaignent enfin que les autorités nationales les privent de l'indemnité pour heures supplémentaires à laquelle ils ont droit.

Sur la recevabilité

25.

La Cour rappelle que la procédure litigieuse n'a pas encore pris fin et que l'affaire est toujours pendante devant le Conseil d'Etat.

26.

Il s'ensuit que cette partie de la requête est prématurée et doit être rejetée, en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

IV.

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

27.

Aux termes de l'article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Remarque préliminaire

28.

La Cour rappelle qu'en l'espèce, des soixante-sept requérants qui ont introduit la présente requête, six sont les héritiers de deux médecins qui avaient pris part à la procédure litigieuse. La Cour accepte que ces requérants ont un intérêt juridique suffisant pour justifier l'examen pour leur compte des griefs soulevés dans la présente requête. Toutefois, pour les besoins du calcul de la satisfaction équitable, la Cour estime que les requérants-héritiers ont chacun droit à une seule

part, celle qu'aurait touchée leur parent décédé. Dès lors, s'il y a lieu d'accorder une satisfaction équitable, chaque somme fixée devra être multipliée par soixante-trois, qui fut le nombre des demandeurs devant les juridictions nationales. Cette approche est également celle du Gouvernement. Cela étant, par commodité, la Cour continuera ci-dessous à se référer aux «

requérants

» sans autre précision.

B.

Dommage

29.

Les requérants réclament 18

500 euros (EUR) chacun au titre du préjudice moral qu'ils auraient subi. Ils notent que cette somme représente celle réclamée dans le cadre d'une autre action qu'ils avaient introduite, majorée d'intérêts.

30.

Le Gouvernement souligne que les requérants cherchent en réalité à réparer le dommage matériel subi en raison du rejet de leurs actions par les juridictions nationales. Il affirme qu'un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante au titre du dommage moral. A titre alternatif, il affirme que la somme allouée à ce titre ne saurait dépasser 1

800 EUR pour chaque requérant.

31.

La Cour estime que le prolongement de la procédure litigieuse au-delà du «

délai raisonnable

» a causé aux requérants un tort moral certain justifiant l'octroi d'une indemnité. Prenant en compte le nombre des requérants, la nature de la violation constatée ainsi que la nécessité de fixer les sommes de façon à ce que le montant global cadre avec sa jurisprudence en la matière et soit raisonnable à la lumière de l'enjeu de la procédure en cause (

Arvanitaki-Roboti et autres c. Grèce

[GC], n

o

27278/03, §

36, CEDH

2008-...), la Cour alloue à ce titre 9

000 EUR à chacun des requérants, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt.

C.

Frais et dépens

32.

Les requérants demandent également 150 EUR chacun pour les frais et dépens engagés les juridictions internes et la Cour. Ils ne produisent aucune facture ou note d'honoraires.

33.

Le Gouvernement affirme que les prétentions des requérants ne sont pas justifiées et invite la Cour à écarter cette demande.

34.

La Cour rappelle que l'allocation de frais et dépens au titre de l'article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c. Grèce

[GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI).

35.

En l'occurrence, la Cour observe que les prétentions des requérants ne sont pas accompagnées des justificatifs nécessaires permettant de les calculer de manière précise. Il convient donc d'écarter leur demande.

D.

Intérêts moratoires

36.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant aux griefs tirés de la durée excessive de la procédure et de l'absence de recours effectif à cet égard et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

qu'il y a eu violation de l'article 13 de la Convention

;

4.

Dit

a)

que l'Etat défendeur doit verser à chaque requérant (soixante-trois parts au total), dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 9

000

EUR (neuf mille euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt

;

b)

qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

5.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juillet 2010, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren Nielsen

Nina Vajić

Greffier

Présidente

Liste des requérants

idem

)

idem

)

idem

)