ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1767/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1767/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față:

În baza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 09

iulie 2013. pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 9 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)

și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.L.M., la pedeapsa

închisorii de 1 an și 4 luni.

În baza art.

296

1

alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată cu

aplic.art. 320

1

alin. (1) și alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art.

270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa

de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 33

lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca

inculpata G.L.M. să execute 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și

s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen.

S-a atras

atenția inculpatei asupra consecințelor înscrise la art. 83 C. pen., privitoare

la revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni

în termenul de încercare.

Au fost

interzise inculpatei drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a

și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art.

71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii

aplicate, pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14

C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă

formulată de A.N.A.F. D.R.A.O.V. Craiova și a fost obligată inculpata la plata

către aceasta a sumei de 8.212 lei, reprezentând drepturi vamale datorate în

cuantum de 6.230 lei, 1.047 lei dobânzi și 935 lei penalități de întârziere,

precum și la plata în continuare a dobânzilor și penalităților de la data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a

debitului.

S-a constatat

recuperat parțial prejudiciul, conform chitanțelor din 16 aprilie 2013 în

valoare de 250 lei, din 27 februarie 2013 în sumă de 500 lei și din 25 iunie

2013 în valoare de 1.250 lei.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantității de 658

pachete (13.160 țigarete), aflate în custodia D.J.A.O.V. Teleorman, conform

adreselor din 19 aprilie 2012 și din 4 mai 2012.

S-a dispus

comunicarea hotărârii, la data rămânerii definitive, la O.R.C.

A fost obligată

inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800 lei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt:

În data de 18

aprilie 2012, S.I.F. din cadrul I.P.J. Teleorman s-a sesizat din oficiu cu

privire la inculpata G.L.M., în sensul că desfășoară activități de

achiziționare țigări de contrabandă, pe care le preia din mun. București și

apoi le comercializează diferitelor persoane pe raza orașului Zimnicea și com.

Suhaia, județul Teleorman.

La aceeași

dată, în jurul orei 23:10, patrule mixte formate din polițiști din cadrul I.P.J.

Teleorman - S.I.F., S.P.R. și S.P.F. Zimnicea au identificat pe raza com.

Smârdioasa, Teleorman autoturismul, proprietatea numitei P.M., condus de numita

P.M. În autoturism se mai aflau la aceea dată inculpata G.L.M., fiica acesteia

G.C.R. și martorul R.C.L., concubinul inculpatei.

Cu aceea

ocazie, s-a identificat în interiorul autoturismului, în portbagaj și locurile

pasager spate, o cantitate de 10.000 tigarete și 400 țigarete marca P., ambele

sortimente fiind produse de SC T.C.T.C. SA Moldova, țigările având aplicat

marcaj fiscal de Republica Moldova.

Cu privire la

aceste bunuri, inculpata a declarat că-i aparțin însă nu are acte de

proveniență, întrucât le-a cumpărat din zona Pietii Obor București de la o

persoană cu numele de M., la prețul de 6-6,5 lei pachetul. A mai precizat că a

mai achiziționat țigări din aceeași zonă și în aceleași condiții.

La data de 19

aprilie 2012, inculpata a predat organelor de politie, prin intermediul

concubinului său, martorul R.C.L., o cantitate de 2.00 țigarete, respectiv 1.600

țigarete, fără marcaj fiscal, și 160 țigarete, de asemenea fără marcaj fiscal.

Cu adresele din

19 aprilie 2012 și din 04 mai 2012, organele de poliție au procedat la

ridicarea cantității de 13.160 țigarete, pe care le-a predat D.J.O.V. Teleorman.

Din probatoriul

administrat de organul de urmărire penală, respectiv depoziții martori, a

rezultat că inculpata a comercializat țigaretele fără marcaj fiscal

corespunzător către diferite persoane, printre care martorele S.E.M. și M.P.,

colege de serviciu cu aceasta, la un preț inferior pieții, în. cantități mici.

Potrivit R.I.F.

din 19 martie 2013 și deciziei de impunere, privind obligațiile fiscale de

plată, valoarea accizei care trebuia plătită către bugetul de stat pentru

cantitatea de 13.160 țigarete, toate cu marcaj necorespunzătbr Republica

Moldova sau fără marcaj fiscal, deținute de inculpata G.M., este în sumă de

4.335 lei.

Cu adresa din 15

aprilie 2013, D.J.O.V. Teleorman a precizat că valoarea taxei vamale pentru

cele 658 pachete țigări este de 2.023,90 lei, iar T.V.A.-ui este de 1.526,10

lei, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere.

Prin cererea

depusă în instanță la data de 18 iunie 2013, partea civilă A.N.A.F., A.N.V.,

Directia Regională pentru accize și operațiuni vamale Craiova și-a precizat

cuantumul prejudiciului la suma de 8.213 lei, reprezentând drepturi vamale

datorate în cuantum de 6.230 lei, 1.047 lei dobânzi și 935 lei penalități de

întârziere.

Instanța de

fond a concluzionat că, în drept:

Fapta

inculpatei G.L.M. - care a deținut, transport și comercializat mărfuri (țigări)

care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din

contrabandă - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind C. vam.

Fapta aceleiași

inculpate - care a deținut până la data de 19 aprilie 2012, în afara

antrepozitului fiscal a unor produse accizabile supuse marcării, fără a fi

marcate, în limita a peste 10.000 țigarete - întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art 296

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr.

571/2003 modificată.

Fapta aceleiași

inculpate - care a ascuns sursa impozabilă și taxabilă cu scopul de a se

sustrage de la plata obligațiilor fiscale - întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 modificată.

La

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond, având în vedre

dispozițiile art. 72 C. pen., față de gradul de pericol social relativ ridicat

al fiecărei fapte comise de inculpată, de modalitatea în care a fost comisă,

valoarea relativ ridicată a prejudiciului adus bugetului consolidat al

statului, văzând însă și comportamentul inculpatei anterior comiterii faptei

infracționale, nefiind cunoscută cu antecedente penale, iar pe parcursul

procesului penale a avut o poziție constantă de recunoaștere și de regretare a

faptelor apreciază că, prin condamnarea inculpatei la pedepse cu închisoarea

orientate spre minimul special, scopul pedepsei, așa cum este definit la art.

52 C. pen. se poate realiza.

Tribunalul a

apreciat că nu se pot aplica circumstanțe judiciare atenuante față de inculpată

(în afara celor legale prevăzute la art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen), întrucât faptele comise de inculpată au un pericol social pronunțat,

fiind dat de pericolul de păgubite a patrimoniului public al statului.

Având în vedere

și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen, de care inculpatul

beneficiază urmare a poziției sale de recunoașterii integrală a faptei și a

solicitării de soluționare a cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., instanța de fond, aplicând cauza legală de reducere a pedepsei

aplicate cu o treime, a dispus condamnarea inculpatei.

Constatând că

infracțiunile în speță sunt concurente, fiind comise în condițiile concursului

real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 34

lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepselor aplicate, urmând ca

inculpata să execute în final o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

Ca modalitate

de executare a pedepsei, față de cuantumul acesteia și persoana inculpatei care

nu este cunoscută cu antecedente penale, a manifestat regret față de faptele

săvârșite, are 2 copii minori în îngrijire, a achitat parțial prejudiciul,

instanța de fond, apreciind în acest fel că inculpata se poate îndrepta și fără

executarea pedepsei, a constatat îndeplinite condițiile de acordare a

beneficiului suspendării condiționate, așa încât, în temeiul art. 81 C. pen., a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate (de 1 an și 4

luni), a fixat termen de încercare de 3 ani și 4 luni, potrivit art. 82 C.

pen., atrăgând atenția acestuia asupra consecințelor înscrise la art. 83 C.

pen.

Trecând la

soluționarea laturii civile, față de probatoriul administrat, raport de

inspecție fiscală, decizie de impunere, declarații de recunoaștere a

prejudiciului date de inculpată, văzând și principiul disponibilității ce

guvernează procesul civil și care este aplicabil și în speță, în temeiul art.

721 C. proc. civ., a constatat că inculpata, prin faptele comise, a prejudiciat

bugetul consolidat al statului cu suma de 8.212 lei, așa încât în raport de

prev. art. 14 C. proc. pen și art. 998-999 C. civ. în vigoare la data comiterii

faptelor, astfel că a obligat pe inculpată la plata acestei sume către partea

civilă A.N.A.F.-A.N.V., D.R.A.O.V. Craiova.

Față de

chitanțele depuse de inculpată în instanță, s-a constatat că din totalul

prejudiciului cauzat s-a achitat potrivit chitanțelor din 16 aprilie 2013 suma

de 250 lei, din 27 februarie 2013 suma de 500 lei și din 25 iunie 2013 suma de

1.250 lei.

În baza art. 118

lit. b și c) din C. penal, s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantității

de 658 pachete țigări aflate în custodia D.J.A.O.V. Teleorman conform adresei din

19 aprilie 2013 și 04 mai 2013.

A mai arătat

instanța de fond că cererea părții civile de instituire a măsurii asigurătorii,

formulată în cadrul acțiunii civile, nu poate fi privită ca întemeiată, având

în vedere că la dosar nu sunt dovezi din care să rezulte îndeplinirea

cerințelor impuse de art. 163 și urm. C. proc. pen., respectiv nu s-a probat

existența unor bunuri mobile și imobile aparținând debitorului.

În baza art. 13

alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea sentinței, în copie,

la O.N.R.C., și rămânerea definitivă a acesteia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpata G.L.M. și părțile civile D.R.A.O.V.

Craiova, D.G.A.O.V. Teleorman și A.N.V., criticând-o pentru aspecte de nelegalitate

și netemeinicie, având în vedere următoarele motive:

Apelul

inculpatei a vizat individualizarea greșită a pedepsei, având în vedere că nu

este cunoscută cu antecedente penale, că a avut un comportament de colaborare

în timpul urmăririi penale, a solicitat achitarea pentru lipsa pericolului,

prev. de art. 181 C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative.

Apelul părților

civile au vizat greșita soluție a instanței de fond, prin aceea că nu au fost

dispuse măsuri asigurătorii, în vederea recuperării prejudiciului, deși Legea

nr. 241/2005 impune această obligativitate.

Prin Decizia penală

nr. 281 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins apelurile declarate de inculpata G.L.M. și părțile civile D.R.A.O.V.

Craiova, D.G.A.O.V. Teleorman și A.N.V., ca nefondate.

Pentru a se

pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Cu privire la

chestiunea prealabilă invocată de reprezentanta Parchetului:

Potrivit art. 9

alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005, modificată, fapta persoanei constând

în a ascunde sursa impozabilă și taxabilă, cu scopul de a se sustrage de la

plata obligațiilor fiscale constituie infracțiune și se pedepsește.

Cum în speță,

inculpata a săvârșit astfel fapta, a recunoscut și solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., discutarea asupra schimbării

încadrării juridice apare ca inoportună și, drept consecință, a respins-o ca

atare.

Cu privire la

apelul inculpatei, vizând individualizarea pedepsei, Curtea a apreciat că

aceasta s-a făcut in mod judicios, cu respectarea criteriilor generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită fiind aptă să

realizeze scopul prevăzut la art. 52 C. pen.

Apelanta

inculpată G.L.M. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă în cuantum de 1

(un) an și 4 (patru) luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia pentru trei infracțiuni comise în concurs, numai în considerarea

atitudinii procesuale a inculpatei.

Celelalte

aspecte invocate în apărare nu pot conduce la ipoteza în care vreuna din cele

trei fapte comise ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, în

condițiile în care, în data de 18 aprilie 2012, S.I.F. din cadrul I.P.J.

Teleorman s-a sesizat din oficiu cu privire la inculpata G.L.M., în sensul că

desfășoară activități de achiziționare țigări de contrabandă, pe care le preia

din mun. București și apoi le comercializează diferitelor persoane pe raza

orașului Zimnicea și com. Suhaia, județul Teleorman.

De asemenea,

apărarea a mai invocat greșita nereținere a circumstanței atenuante judiciare,

însă deși acestea apar mai mult ca o stare de normalitate, ele au fost avute în

vedere de judecătorul fondului, atunci când a procedat la individualizarea

modalității de executare, cea pentru care a optat prima instanță fiind cea mai

blândă.

Față de

împrejurarea că sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea

ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context

în care, judecătorul fondului - procedând la individualizarea judiciară a

pedepsei - operațiune, de altfel, extrem de complexă, a adaptat pedeapsa la

nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a faptei, cât și

cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și

scopului respectivei pedepse.

Așadar, Curtea

a apreciat - în acord cu instanța de fond - că pedeapsa astfel cum a fost

aplicată inculpatei (apelantă în speță), situată la nivelul rninimului special

prevăzut de lege, cu aplicarea art. 81-82 C. pen., asigură reeducarea sa,

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. fiind corect valorificate prin

hotărârea primei instanțe.

Pedeapsa

stabilită de instanța de fond a fost proporțională cu gravitatea faptei și cu

împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidențiate

și, totodată, reflectă în mod corespunzător conduita inculpatei, apreciindu-se ca

neîntemeiată solicitarea de reindividualizare judiciară.

În ceea ce

privește apelul părților civile, Curtea a constatat că judecătorul fondului a

soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei, constatând că prejudiciul

cauzat prin comiterea infracțiunilor se ridică la suma de 8.212 lei, însă

retinand. și împrejurarea că inculpata a achitat o mare parte (mai mult de

jumătate) și deși este clar că se confruntă cu probleme, a depus eforturi și a

achitat suma de 4.355 lei, astfel cum rezultă din dovezile de la dosar.

Având în vedere

și că apelul declarat de părțile civile au vizat măsurile asigurătorii care,

într-adevăr, ar fi. fost obligatorii însă, în conformitate cu prevederile art.

11 din Legea nr. 241/2005, acestea nu mai devin obligatorii și, raportat la

cuantumul prejudiciului care rămâne de recuperat, nu se mai impune acest lucru.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P.

Teleorman.

În recursul

formulat partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata către bugetul

de stat a sumei de 8.212 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat cu

debânzi și penalități de întârziere calculate la drepturile vamale datorate

până la data de 13 iunie 2013, la care se vor adăuga accesoriile care se percep

până la data achitării integrale a sumei datorate și admiterea cererii de

instituire a măsurilor asigurătorii.

A susținut că,

în mod greșit instanța de fond a obligat inculpata la plata penalităților de

întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea

integrală a debitului, având în vedere că O.G. nr. 92/2003 prevede plata

accesoriilor de la data săvârșirii faptei.

Un alt motiv de

recurs vizează încălcarea dispozițiilor art 11 din Legea nr. 241/2005 având în

vedere că instanța de fond și cea de apel nu s-a pronunțat asupra cererii

formulate de partea ciivlă, de instituire a măsurilor asigurătorii.

A invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 teza ultimă C.

proc. pen. și art 385

9

pct. 172 C. proc. pen.

Examinând cauza

în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Înalta Curte de

Casație și Justiție reține, ca aspect juridic prioritar că hotărârea atacată,

respectiv Decizia penală nr. 297 din 04 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care a fost

abrogat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

anterior „instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina

inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate

ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garantele drepturile

lor si să influențele soluția procesului". Fată de aceste aspecte,

instanța de recurs nu va analiza cazul de casare invocat de către recurenta

parte civilă.

Consacrând

efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac

ordinară, art. 385

9

C. proc. pen.stabilește, în alin. (2), că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în

cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul

și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în

cazurile de casare prevăzute expres de lege, neputând fi înlăturate pe această

cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Prin Legea nr.

2/2013 s-a realizat, însă o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că

unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de

pct. 172 al art. 385

9

C. proc. pen.intenția clară a legiuitorului,

prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul

judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale

ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior, prevede că,

este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Cu privire la

primul motiv de recurs invocat, respectiv că instanțele inferioare în mod

greșit au obligat inculpata la plata penalităților de întârziere de la data

rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat, având în vedere că data la care o asemenea creanță

dobândește caracter cert, lichid si exigibil este aceea a rămânerii definitive

a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul

se bucura de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, nu se poate accepta că

până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe

accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.

Mai mult,

instanța constată că răspunderea civilă a inculpatei este reglementată de

dispozițiile C. civ., iar nu de cele ale dreptului fiscal, dat fiind că aceasta

nu este debitor fiscal, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art

120 O.G. nr. 92/2003.

Referitor la

cel de-al doilea motiv de recurs invocat, și anume că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra cererii de instituire a măsurilor asigurătorii, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat, având în vedere; că atât Tribunalul

Teleorman, cât și Curtea de Apel București au analizat judicios criticile

formulate de partea civilă, argumentând respingerea acestora, motivarea

instanțelor fiind însușită pe deplin de către instanța de returs.

Astfel, prin

sentința.penală nr. 105 din 09 iulie 2013, Tribunalul Teleorman a respins

cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii, întrucât nu erau

îndeplinite conditiile prevăzute de art. 163 și urm. C. proc. pen., respectiv

nu s-a probat existența unor bunuri mobile și imobile aparținând inculpatei;

prin Decizia penală nr. 281 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel București s-a

pronunțat cu privire la motivul de apel invocat de către partea civilă privitor

la instituirea măsurilor asigurătorii, în sensul respingerii acestuia, raportat

la prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 și la cuantum prejudiciului ce

urma a fi recuperat.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea

civilă A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Teleorman împotriva Deciziei

penale nr. 281 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va obliga

recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata G.L.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești prin

A.J.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 281 din 12 noiembrie 2013 a

Curții de Apel București, sectia I penală.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata G.L.M.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 mai 2014.