ÎCCJ, Decizia nr. 76/2014
ÎCCJ, Decizia nr. 76/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând
asupra apelului de față,
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 72 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția penală, în Dosarul nr. 129/1/2014, î
n baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000
raportat la art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată
inculpata P.S.C., la o pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Ca
pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.
În
baza art. 81 C. pen. a fost dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4
luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În
temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea
beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform
art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării
pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În
baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 raportat la art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.M., la o pedeapsă de 1
an și 4 luni închisoare.
Ca
pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.
În
baza art. 81 C. pen. a fost dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4
luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În
temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea
beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform
art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării
pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În
conformitate cu art. 14 pct. 3 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 348 C.
proc. pen., s-a dispus desființarea parțiala a Listei electorate
suplimentară aferenta Secției de Votare – P.O., județul Olt, după cum
urmează:
-
Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare
privind pe C.L.R;
-
Lista electorală suplimentară - urna mobilă, unde sunt menționate datele de
identificare privind pe D.G.;
-
Lista electorală suplimentară - urna mobilă, unde sunt menționate datele de
identificare privind pe P.E.;
-
Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate, datele de identificare
privind pe P.D.;
-
Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare
privind pe P.G.;
-
Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare
privind pe R.A.F.;
-
Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare
privind pe D.M.;
-
Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare
privind pe D.D.;
În
baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata P.S.C. la plata
sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
În
baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.M.M. la plata
sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a stabilit a se
avansa din fondul Ministerului Justiției
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul
nr. 280/P/2012 din 27 septembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - Direcția Națională
Anticorupție, secția de combatere a corupției s-a dispus trimiterea
în judecată, printre alții, a inculpaților P.S.C. și P.M.M. pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 55 alin. (1) din Legea nr.
3/2000.
În
actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpații P.S.C.
și P.M.M. au făcut parte din Biroul Electoral al Secției de Votare oraș P.O.,
sat B.N., județul Olt fiind acuzați de falsificarea unui număr de 8
voturi pe lista electorală suplimentară.
Conform
propriilor declarații de la urmărire penală, P.M.M. și P.S.C. au mers pe teren
folosind autoturismul lui P.M.M., fiind însoțiți și de un jandarm.
Cei
doi s-au deplasat inițial la persoanele înscrise pe lista de urnă mobilă,
pe care le-au găsit acasă și care s-au exprimat votul, în condițiile
legii, iar ulterior, pe parcursul traseului, în mașină, P.S.C. a completat
pe lista suplimentară - urna mobilă, datele personale (nume, CNP, serie și număr
act de identitate, etc.), iar P.M.M. a semnat în dreptul rubricilor respective.
În
tot acest timp, jandarmul însoțitor a stat pe bancheta din spate a
autoturismului, însă, din cauza faptului că cei doi inculpați ocupau locurile
din față și își desfășurau activitatea infracțională de o
manieră discretă, fără a discuta, jandarmul nu a putut percepe ceea ce se
întâmplă, de fapt.
Inculpații
P.M.M. și P.S.C. au introdus în urna mobilă numărul corespunzător de buletine
de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus
față de cele votate efectiv, aferente următorilor alegători: D.G., P.E., P.G.,
P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R.
Declarațiile
date de către P.M.M. și P.S.C. în cursul urmăririi penale în calitate de
învinuiți, au fost în sensul recunoașterii faptelor. Ambii
acuzați au avut calitatea de membri în biroul electoral al secției de
votare și au recunoscut implicarea personală în introducerea în urnă a unui
număr suplimentar de buletine față de cele votate.
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală sub nr. 4862/1/2013.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, secția penală, a constatat că
fapta pentru care sunt acuzați inculpații este prevăzută de art. 55
din Legea nr. 3/2000 și constă în tipărirea și utilizarea de buletine de vot
false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele
votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la
birourile electorate fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7
ani, instanța reținând că, în aprecierea vinovăției inculpaților este necesar a
se dovedi că există diferențe între buletinele de vot și numărul
alegatorilor care să decurgă din fapta celor acuzați.
S-a
arătat astfel că probatoriul din cursul urmăririi penale, pe baza căruia
inculpații au solicitat să fie judecați, a condus la concluzia ca pe
lista electorală suplimentară aferentă Secției de Votare – P.O., județul
Olt, sunt menționate datele de identificare privind pe C.L.R.;
menționate datele de identificare privind pe D.G.; urna mobilă, sunt
menționate datele de identificare privind pe P.E.; sunt menționate
datele de identificare privind pe P.D.; sunt menționate datele de
identificare privind pe P.G.; sunt menționate datele de identificare
privind pe R.A.F.; sunt menționate datele de identificare privind pe D.M.;
sunt menționate datele de identificare privind pe D.D.
Conform
probelor niciuna dintre aceste persoane nu a votat pe lista suplimentară, iar
inculpații au fost cei care au avut urna mobilă asupra lor.
Față
de cele ce preced instanța a constatat că în cauză este incidentă
procedura prevăzută de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., fiind
îndeplinite atât condițiile de fond, cât și cele de formă: a)
declarația de recunoaștere a intervenit până la începerea cercetării
judecătorești; b) inculpații au declarat prin înscris autentic că recunosc
săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și au
solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală; c) inculpații au recunoscut în totalitate faptele
reținute în actul de sesizare a instanței și nu au solicitat administrarea
de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Instanța a
constatat, față de declarațiile inculpaților de recunoaștere a
faptelor și declarațiile martorilor care au confirmat lipsa semnăturilor pe
lista electorală ținută de P.M.M. și P.S.C., că probele administrate în
cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie
infracțiunea prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000, prezintă pericol
social, fiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiuni atât sub aspectul
laturii obiective cât și al laturii subiective și a fost săvârșită de
inculpați, astfel că este incidentă procedura prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen.
În
ceea ce privește soluția cerută de apărare, de achitare a
inculpaților, instanța a constatat că aplicarea procedurii
simplificate a judecații în cazul recunoașterii vinovăției, reglementată
în art. 320
1
C. proc. pen., exclude pronunțarea unei
soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10
alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispozițiile
art. 320
1
alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează
latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale
rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită
de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, instanța
respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul
urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există,
constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în acest caz
instanța continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun
(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 3116 din 3
octombrie 2012).
Înalta
Curte, secția penală, a reținut că, în considerarea procedurii aplicate
limitele de sancțiune se reduc cu o treime, ajungând la o pedeapsă de la
un an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.
Totodată,
în ceea ce privește aplicarea unor circumstanțe atenuante
instanța a constatat că în cazul aplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în
recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare
a instanței, nu poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă
judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a Il-a C. pen., întrucât
împrejurării recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o
dublă valență juridică.
Înalta
Curte, secția penală, a apreciat că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c)
C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a
inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră
în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C.
pen. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 754 din
15 martie 2012).
Prin
urmare, la individualizarea sancțiunii aplicată în concret fiecăruia
dintre cei doi inculpați instanța a avut în vedere forma tipică a
infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, precum și numărul de 8 voturi
de pe lista electorală suplimentară recunoscute a fi modificate de către cei
doi, astfel încât a aplicat celor doi inculpați pedepse egale cu minimul
prevăzut de lege de câte 1 an și 4 (patru) luni închisoare.
În
ceea ce privește modalitatea de executare a sancțiunii, instanța a
avut în vedere poziția de recunoaștere a infracțiunii, precum și
lipsa unor indicii concrete de risc al săvârșiri din nou de
infracțiuni (fiecare inculpat având un loc de muncă stabil, contribuind
încă de la începutul urmăririi penale la aflarea adevărului), astfel încât a
apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim
privativ de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei
conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 C.
pen., reținând că pedeapsa astfel individualizată este îndestulătoare pentru
a-i determina pe inculpați să conștientizeze consecințele conduitei lor ilicite
și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale
ocrotite de lege.
Împotriva
sentinței penale nr. 72 de la 30 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 129/1/2014, la data de 30
ianuarie 2014 au formulat recurs (recalificat apel) inculpații P.S.C. și P.M.M.
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 2 aprilie 2014, sub nr. 1419/1/2014, fiind fixat
prim termen de judecată, în recurs, la data de 19 mai
2014
.
La
termenul din data de 19 mai 2014,
având în vedere faptul că apelurile declarate
de către inculpați au fost înregistrate pe rolul instanței la data de 31 ianuarie
2014, prin apărătorii desemnați din oficiu, a fost stabilit cadrul procesual ca
fiind cel reglementat de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255 din 19
iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.
și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții
procesual penale, text care menționează că: „Recursurile aflate în curs de judecată
la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru
care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași
instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel”.
Totodată,
prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2014 a
fost stabilit termen
de judecată la data de 30 iunie 2014, fiind admisă cererea de amânare a cauzei formulată
de către avocat P.D., în calitate de apărător ales al apelanților - inculpați P.M.M.
și P.S.C., prin care acesta a solicitat amânarea cauzei și acordarea unui unic termen
de judecată pentru pregătirea apărării, având în vedere faptul că apărătorul menționat
a fost angajat în prezenta cauză la data de 16 mai 2014, fiind în imposibilitate
de a asigura o apărare efectivă inculpaților, precum și împrejurarea că prezenta
cauză se află la primul termen de judecată în fața instanței de apel.
La
termenul din data de 30 iunie 2014
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constatând
că nu mai sunt alte cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată,
în temeiul art. 420
alin. (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul apărătorului
apelanților inculpați, respectiv reprezentantului Ministerului Public, în susținerea
apelurilor formulate în cauză, susținerile acestora fiind consemnate în partea introductivă
a prezentei hotărâri.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând
hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de
inculpații
P.M.M. și P.S.C.
,
cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că
prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția
inculpaților, motiv pentru care și-o însușește ca atare.
Examinând
întregul material probator administrat în cauză în contextul criticilor formulate
prin apelurile declarate și a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora
„în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei
au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta
Curte, Completul de 5 Judecători, reține că instanța de fond a făcut o analiză corectă
și completă a materialului probator administrat
în cursul urmăririi penale, coroborat
cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților
P.M.M. și P.S.C., stabilind
în mod justificat săvârșirea faptei de către inculpați cu forma de vinovăție a intenției
directe.
În
examinarea criticilor formulate de inculpații P.M.M. și P.S.C., Înalta Curte, Completul
de 5 Judecători, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, reține că,
de la data pronunțării hotărârii în fond - 27 ianuarie 2014 - până la soluționarea
recursului, recalificat apel - 30 iunie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., aspect care impune
o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit
dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până
la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă
se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta
poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;
caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare
în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării
recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care
agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).
În
acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că, în determinarea
concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, în considerentele
Deciziei nr. 265/2014, a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor
mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece
s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție,
ar permite judecătorului să legifereze” făcând trimitere în acest sens și la Decizia
nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853/02.12.2011.
Abordând
problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 265/2014,
a reținut că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme
juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează
modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii
și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni,
făcând trimitere în acest sens la Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată
în M. Of. al Românei, Partea I, nr. 723/25.10.2007.
Prin
decizia menționată anterior, Curtea Constituțională a dat o interpretare, cu titlu
de principiu, a art. 5 C. pen. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile
până la judecarea definitivă a cauzei și a stabilit, cu caracter obligatoriu, că
legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei și nu este permisă combinarea
prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Totodată,
Curtea Constituțională a reținut că determinarea legii mai blânde nu presupune o
activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă
și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. al României,
Partea I, nr. 727/26.10.2007).
Legea
penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract (în speță prin raportare
doar la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi) ci numai pe baza calculului
pedepsei în raport de fiecare lege în parte și în raport de împrejurările concrete
ale cauzei, instanța urmând a alege întotdeauna legea penală mai favorabilă în raport
de situația concretă.
Astfel,
instanța de control judiciar constată că pentru a determina legea penală incidentă
se impune analizarea unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării
faptelor săvârșite în legea penală nouă și posibilitatea ca aceasta să retroactiveze,
în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare,
condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator.
Examinarea
încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența
unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât și sub aspectul situației
premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator.
Se
reține astfel că
fapta
pentru care inculpații
P.M.M. și P.S.C.
au fost trimiși în judecată și condamnați a fost
prevăzută de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 3/2000.
În
concret, în sarcina inculpaților
P.M.M. și P.S.C. se reține că aceștia au făcut
parte din Biroul electoral al Secției de Votare oraș P.O., sat B.N., județul
Olt fiind acuzați de falsificarea unui număr de 8 voturi pe lista electorală
suplimentară
,
și de introducere în urna mobilă a numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent
numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus față de cele votate
efectiv, aferente următorilor alegatori: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D.,
C.L.R.
În
ceea ce privește modificările legislative intervenite cu privire la dispozițiile
art. 55 din Legea nr. 3/2000 raportat la acuzațiile aduse inculpaților P.M.M.
și P.S.C., se constată următoarele:
Potrivit
art. 55 din Legea nr. 3/2000 constituie infracțiune: „tipărirea și utilizarea de
buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine
decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor
de la birourile electorate fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani
la 7 ani”.
Înalta
Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, prin
art. 75 alin. (7) din
Legea nr. 187/2012, au fost abrogate dispozițiile art. 55-58 din Legea nr. 3/2000.
În
acest context instanța de control judiciar reține că potrivit art. 3 din Legea
nr. 187/2012, „(1) Dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare
sunt aplicabile și în situația în care o faptă determinată, comisă sub imperiul
legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării
elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție,
cerută de legea noua pentru existența infracțiunii. (2) Dispozițiile
art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea
nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”.
Prin
urmare, pentru a se stabili dacă ne aflăm în prezența unei dezincriminări, trebuie
să se constate că fapta nu își mai găsește corespondent în legea nouă sau că nu
mai este incriminată printr-o altă dispoziție legală în vigoare.
Înalta
Curte, Completul de 5 Judecători, constată astfel că abrogarea normei de incriminare
nu este însă echivalentă cu dezincriminarea faptei prevăzută de
art. 55 din Legea nr.
3/2000 deoarece se constată că fapta reținută în sarcina inculpaților
P.M.M. și P.S.C.
este în continuare incriminată
printr-o altă normă cu caracter penal, respectiv dispozițiile art. 387
lit. c) și art. 391 alin. (1) prin raportare la art. 392 C. pen., în vigoare de
la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii,
cât și a formei de vinovăție cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea
specială veche.
Astfel,
în art. 387 C. pen., sub denumirea marginală ”Frauda la vot” este incriminată fapta
persoanei care votează: a) fără a avea acest drept; b) de două sau mai multe ori;
c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător.
Totodată,
în art. 391 C. pen. în vigoare, sub denumirea marginală „Falsificarea documentelor
și evidențelor electorale” este incriminată falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor
de la birourile electorale.
Potrivit
dispozițiilor art. 392 C. pen. dispozițiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător
și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum.
În
ceea ce privește regimul sancționator și circumstanțele de individualizare în raport
cu încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților
P.M.M. și P.S.C., se constată
că, sub aspectul pedepsei principale, modificarea legislativă din 1 februarie 2014
stabilește limite de pedeapsă mai reduse comparativ cu cele stabilite de legea penală
anterioară.
Deși
norma de incriminare din noul C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă prin
prisma limitelor de pedeapsă, raportat la activitatea infracțională reținută în
sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C. se constată că aceasta realizează conținutul
constitutiv a două infracțiuni, respectiv art. 387 și art. 391, prin raportare la
art. 392 C. pen. fapt care, în operațiunea de stabilire a încadrării juridice și
de aplicare a unei sancțiuni ar impune reținerea dispozițiilor art. 38-39 C.
pen. privitoare la concursul de infracțiuni, dispoziții care prevăd obligativitatea
aplicării, la pedeapsa cea mai grea, a unui spor fix de pedeapsă reprezentând o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, și care ar duce la aplicarea unei
pedepse rezultante mult mai aspră raportat la pedeapsa stabilită potrivit legii
vechi. Prin urmare, s-ar ajunge la ipoteza în care situația juridică a inculpatului
s-ar agrava în propria cale de atac.
Totodată,
se reține că, prima instanță a aplicat inculpaților P.M.M. și P.S.C. o pedeapsă
de câte 1 an și 4 luni închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat
în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. anterior pe un termen de încercare
de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.
Din
analiza comparativă a normelor penale sancționatorii se constată că această modalitate
de executare a pedepsei nu este prevăzută în actuala reglementare a C. pen. în vigoare,
împrejurare de natură a conduce la concluzia că modalitatea de individualizare stabilită
în legea penală anterioară este mai favorabilă, acesta constituind un argument în
plus în stabilirea legii penale mai favorabile ca fiind C. pen. din anul 1968.
Prin
urmare, în raport de argumentația ce precede, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători,
constată că, în ceea ce-i privește pe apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C., în mod
global, legea penală mai favorabilă este dată de prevederile C. pen. din anul 1968.
Cu referire la critica formulată de apărarea inculpaților
P.M.M. și P.S.C., prin
care aceștia au solicitat instanței de control judiciar, ca
în rejudecare să se dispună
achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
b
1
) C. proc. pen. anterior
, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține
că, deși este admisibilă, în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013,
aceasta
este
neîntemeiată, prin raportare la datele concrete ale cauzei.
În
contextul cauzei instanța de control judiciar constată că, „dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., care se referă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare
în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclud aplicarea dispozițiilor
art. 18
1
C. pen., deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă
numai dacă fapta comisă și recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social
al unei infracțiuni; în caz contrar fiind în prezența unei fapte prevăzute de legea
penală și nu a unei infracțiuni.
Singurul
temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispozițiile
art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C.
proc. pen. anterior, toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C.
proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătorești în urma căreia să se stabilească
existența faptei, dacă aceasta constituie infracțiune și dacă a fost săvârșită de
inculpat” (decizia penală nr. 2142 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți, secția
penală).
Instanța de control judiciar reține că, în conformitate cu prevederile
art. 18
1
C. pen. anterior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută
de legea penală, dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate
de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că potrivit
prevederilor art. 18
1
alin. (2) C. pen. anterior, la stabilirea gradului
concret de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire
a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau
care s-ar fi putut produce, de persoana și de conduita făptuitorului.
În concluzie, o faptă poate fi considerată ca lipsită în mod
vădit de importanță atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o
asupra valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată (o vătămare neimportantă,
o slabă rezonanță socială) și modului cum s-au realizat în fapt elementele ei constitutive,
apare în mod vădit, obiectiv, că este lipsită de semnificație juridică penală.
Din perspectiva prevederilor art. 18
1
alin. (2) C. pen.
anterior, prin raportare și la argumentația ce precede, Înalta Curte, Completul
de 5 Judecători, constată că fapta reținută în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C.
prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi calificată ca și infracțiune.
Astfel
cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, inculpații P.M.M. și
P.S.C., în calitate de membri ai Biroului electoral al Secției de Votare oraș
P.O., sat B.N., județul Olt au falsificat un număr de 8 voturi pe lista electorală
suplimentară
iar ulterior, au introdus în urna mobilă numărul corespunzător de buletine de vot,
echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus față de
cele votate efectiv, aferente următorilor alegători: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F.,
D.M., D.D., C.L.R.
Aspectele menționate prevalează, în opinia instanței de control judiciar,
la aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite de către inculpați,
care prin modul concret în care au acționat și-a asumat consecințele adoptării unui
comportament de nesocotire a legii și nu îndreptățește instanța să aprecieze că
fapta este lipsită de pericolul social concret prevăzut de lege pentru a fi considerată
infracțiune și, în consecință, să dea eficiență acestei cauze de înlăturare a caracterului
penal al faptei.
Prin
urmare, față de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție
în Complet de 5 Judecători constatând că activitatea infracțională reținută
în sarcina inculpaților
P.M.M.
și P.S.C.
,
circumscrisă prevederilor art. 55 din Legea nr. 3/2000
prezintă
în concret pericolul social, fiind dovedită prin mijloacele de probatorii administrate
în cauză, în cursul urmăririi penale, va respinge acest motiv de apel ca fiind nefondat.
Cu
privire la critica formulată de apelanții inculpați
P.M.M. și P.S.C.
vizând greșita individualizare
a pedepselor aplicate acestora, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. anterior,
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că aceasta este neîntemeiată cu
următoarea motivare:
Individualizarea
pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni
juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului
de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin
evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității
infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport
cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.
În
aceeași ordine de idei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că numai
o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea,
cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C.
pen. anterior, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.”
Înalta
Curte, Completul de 5 Judecători, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de
individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății,
constată că prima instanță a aplicat inculpaților P.M.M. și P.S.C. pedepse corect
individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, egale
cu minimul prevăzut de lege, ținând seama de dispozițiile părții generale a
C. pen. anterior, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de
pericol social al faptei săvârșite, prin care s-a creat o stare de neîncredere a
societății în autoritățile statului
,
de persoana fiecărui inculpat, care au acționat
în disprețul normelor de drept și a moralei, de împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, inculpații nefiind cunoscuți cu antecedente penale,
dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar
solicitării inculpaților (care au apreciat pedepsele ca fiind prea aspre), le va
menține, atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și ca modalitate
de executare, realizându-se, astfel, scopul pedepsei, așa cum este reglementat de
art. 52 C. pen. anterior.
Pentru
considerentele expuse, care sunt în opinia Înaltei Curți, Completul de 5 Judecători,
de natură a crea convingerea că pedepsele aplicate inculpaților P.M.M. și P.S.C.,
atât sub aspectul cuantumului (de câte 1 an și 4 luni închisoare), cât și al modalității
de executare, sunt proporționale cu gravitatea faptelor pentru care au fost deferiți
justiției și contribuie la reeducarea acestora, instanța de control judiciar în
baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în vigoare va respinge,
ca nefondate,
apelurile
declarate de apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C. împotriva sentinței nr. 72 din
27 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, în Dosarul nr.
129/1/2014.
Conform
art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în vigoare va obliga
apelanții inculpați
la plata
sumelor de câte 300 RON,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând
onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea
apărătorului ales, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge,
ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C. împotriva
sentinței nr. 72 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală în Dosarul nr.
129/1/2014.
Obligă
apelanții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite
apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor
avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 30 iunie 2014.