ÎCCJ, Decizia nr. 76/2014

Deliberând asupra apelului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 129/1/2014, î n baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata P.S.C., la o pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. Ca pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii. În baza art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.M., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare. Ca pedeapsă accesorie, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., conform art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii. În conformitate cu art. 14 pct. 3 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 348 C. proc.

pen., s-a dispus desființarea parțiala a Listei electorate suplimentară aferenta Secției de Votare – P.O., județul Olt, după cum urmează: - Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare privind pe C.L.R; - Lista electorală suplimentară - urna mobilă, unde sunt menționate datele de identificare privind pe D.G.; - Lista electorală suplimentară - urna mobilă, unde sunt menționate datele de identificare privind pe P.E.; - Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate, datele de identificare privind pe P.D.; - Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare privind pe P.G.; - Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare privind pe R.A.F.; - Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare privind pe D.M.; - Lista electorală suplimentară, unde sunt menționate datele de identificare privind pe D.D.; În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligată inculpata P.S.C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.M.M. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiției Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 280/P/2012 din 27 septembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpaților P.S.C.

și P.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 55 alin. (1) din Legea nr. 3/2000. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpații P.S.C. și P.M.M. au făcut parte din Biroul Electoral al Secției de Votare oraș P.O., sat B.N., județul Olt fiind acuzați de falsificarea unui număr de 8 voturi pe lista electorală suplimentară. Conform propriilor declarații de la urmărire penală, P.M.M. și P.S.C. au mers pe teren folosind autoturismul lui P.M.M., fiind însoțiți și de un jandarm. Cei doi s-au deplasat inițial la persoanele înscrise pe lista de urnă mobilă, pe care le-au găsit acasă și care s-au exprimat votul, în condițiile legii, iar ulterior, pe parcursul traseului, în mașină, P.S.C.

a completat pe lista suplimentară - urna mobilă, datele personale (nume, CNP, serie și număr act de identitate, etc.), iar P.M.M. a semnat în dreptul rubricilor respective. În tot acest timp, jandarmul însoțitor a stat pe bancheta din spate a autoturismului, însă, din cauza faptului că cei doi inculpați ocupau locurile din față și își desfășurau activitatea infracțională de o manieră discretă, fără a discuta, jandarmul nu a putut percepe ceea ce se întâmplă, de fapt. Inculpații P.M.M. și P.S.C. au introdus în urna mobilă numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus față de cele votate efectiv, aferente următorilor alegători: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R.

Declarațiile date de către P.M.M. și P.S.C. în cursul urmăririi penale în calitate de învinuiți, au fost în sensul recunoașterii faptelor. Ambii acuzați au avut calitatea de membri în biroul electoral al secției de votare și au recunoscut implicarea personală în introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine față de cele votate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 4862/1/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, secția penală, a constatat că fapta pentru care sunt acuzați inculpații este prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000 și constă în tipărirea și utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorate fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani, instanța reținând că, în aprecierea vinovăției inculpaților este necesar a se dovedi că există diferențe între buletinele de vot și numărul alegatorilor care să decurgă din fapta celor acuzați.

S-a arătat astfel că probatoriul din cursul urmăririi penale, pe baza căruia inculpații au solicitat să fie judecați, a condus la concluzia ca pe lista electorală suplimentară aferentă Secției de Votare – P.O., județul Olt, sunt menționate datele de identificare privind pe C.L.R.; menționate datele de identificare privind pe D.G.; urna mobilă, sunt menționate datele de identificare privind pe P.E.; sunt menționate datele de identificare privind pe P.D.; sunt menționate datele de identificare privind pe P.G.; sunt menționate datele de identificare privind pe R.A.F.; sunt menționate datele de identificare privind pe D.M.; sunt menționate datele de identificare privind pe D.D. Conform probelor niciuna dintre aceste persoane nu a votat pe lista suplimentară, iar inculpații au fost cei care au avut urna mobilă asupra lor.

Față de cele ce preced instanța a constatat că în cauză este incidentă procedura prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., fiind îndeplinite atât condițiile de fond, cât și cele de formă: a) declarația de recunoaștere a intervenit până la începerea cercetării judecătorești; b) inculpații au declarat prin înscris autentic că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; c) inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu au solicitat administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. Instanța a constatat, față de declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor și declarațiile martorilor care au confirmat lipsa semnăturilor pe lista electorală ținută de P.M.M.

și P.S.C., că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiunea prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000, prezintă pericol social, fiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective și a fost săvârșită de inculpați, astfel că este incidentă procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește soluția cerută de apărare, de achitare a inculpaților, instanța a constatat că aplicarea procedurii simplificate a judecații în cazul recunoașterii vinovăției, reglementată în art. 320 1 C. proc. pen., exclude pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în acest caz instanța continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012). Înalta Curte, secția penală, a reținut că, în considerarea procedurii aplicate limitele de sancțiune se reduc cu o treime, ajungând la o pedeapsă de la un an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, în ceea ce privește aplicarea unor circumstanțe atenuante instanța a constatat că în cazul aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a Il-a C. pen., întrucât împrejurării recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Înalta Curte, secția penală, a apreciat că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012). Prin urmare, la individualizarea sancțiunii aplicată în concret fiecăruia dintre cei doi inculpați instanța a avut în vedere forma tipică a infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, precum și numărul de 8 voturi de pe lista electorală suplimentară recunoscute a fi modificate de către cei doi, astfel încât a aplicat celor doi inculpați pedepse egale cu minimul prevăzut de lege de câte 1 an și 4 (patru) luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a sancțiunii, instanța a avut în vedere poziția de recunoaștere a infracțiunii, precum și lipsa unor indicii concrete de risc al săvârșiri din nou de infracțiuni (fiecare inculpat având un loc de muncă stabil, contribuind încă de la începutul urmăririi penale la aflarea adevărului), astfel încât a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., reținând că pedeapsa astfel individualizată este îndestulătoare pentru a-i determina pe inculpați să conștientizeze consecințele conduitei lor ilicite și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de lege.

Împotriva sentinței penale nr. 72 de la 30 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 129/1/2014, la data de 30 ianuarie 2014 au formulat recurs (recalificat apel) inculpații P.S.C. și P.M.M. Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 aprilie 2014, sub nr. 1419/1/2014, fiind fixat prim termen de judecată, în recurs, la data de 19 mai 2014 . La termenul din data de 19 mai 2014, având în vedere faptul că apelurile declarate de către inculpați au fost înregistrate pe rolul instanței la data de 31 ianuarie 2014, prin apărătorii desemnați din oficiu, a fost stabilit cadrul procesual ca fiind cel reglementat de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc.

pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, text care menționează că: „Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel”. Totodată, prin încheierea de ședință din data de 19 mai 2014 a fost stabilit termen de judecată la data de 30 iunie 2014, fiind admisă cererea de amânare a cauzei formulată de către avocat P.D., în calitate de apărător ales al apelanților - inculpați P.M.M.

și P.S.C., prin care acesta a solicitat amânarea cauzei și acordarea unui unic termen de judecată pentru pregătirea apărării, având în vedere faptul că apărătorul menționat a fost angajat în prezenta cauză la data de 16 mai 2014, fiind în imposibilitate de a asigura o apărare efectivă inculpaților, precum și împrejurarea că prezenta cauză se află la primul termen de judecată în fața instanței de apel. La termenul din data de 30 iunie 2014 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul apărătorului apelanților inculpați, respectiv reprezentantului Ministerului Public, în susținerea apelurilor formulate în cauză, susținerile acestora fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpații P.M.M. și P.S.C. , cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpaților, motiv pentru care și-o însușește ca atare. Examinând întregul material probator administrat în cauză în contextul criticilor formulate prin apelurile declarate și a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P.M.M.

și P.S.C., stabilind în mod justificat săvârșirea faptei de către inculpați cu forma de vinovăție a intenției directe. În examinarea criticilor formulate de inculpații P.M.M. și P.S.C., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, reține că, de la data pronunțării hotărârii în fond - 27 ianuarie 2014 - până la soluționarea recursului, recalificat apel - 30 iunie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., aspect care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile. Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen.

în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că, în determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, în considerentele Deciziei nr. 265/2014, a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” făcând trimitere în acest sens și la Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853/02.12.2011.

Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 265/2014, a reținut că prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni, făcând trimitere în acest sens la Decizia nr. 841 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. al Românei, Partea I, nr. 723/25.10.2007. Prin decizia menționată anterior, Curtea Constituțională a dat o interpretare, cu titlu de principiu, a art. 5 C. pen.

cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și a stabilit, cu caracter obligatoriu, că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei și nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă și de autorul ei (Decizia nr. 834 din 2 octombrie 2007, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 727/26.10.2007). Legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract (în speță prin raportare doar la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi) ci numai pe baza calculului pedepsei în raport de fiecare lege în parte și în raport de împrejurările concrete ale cauzei, instanța urmând a alege întotdeauna legea penală mai favorabilă în raport de situația concretă.

Astfel, instanța de control judiciar constată că pentru a determina legea penală incidentă se impune analizarea unor criterii concrete, referitoare la menținerea incriminării faptelor săvârșite în legea penală nouă și posibilitatea ca aceasta să retroactiveze, în sensul că ar fi mai favorabilă cu privire la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul sancționator. Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator. Se reține astfel că fapta pentru care inculpații P.M.M.

și P.S.C. au fost trimiși în judecată și condamnați a fost prevăzută de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 3/2000. În concret, în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C. se reține că aceștia au făcut parte din Biroul electoral al Secției de Votare oraș P.O., sat B.N., județul Olt fiind acuzați de falsificarea unui număr de 8 voturi pe lista electorală suplimentară , și de introducere în urna mobilă a numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus față de cele votate efectiv, aferente următorilor alegatori: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R. În ceea ce privește modificările legislative intervenite cu privire la dispozițiile art. 55 din Legea nr. 3/2000 raportat la acuzațiile aduse inculpaților P.M.M.

și P.S.C., se constată următoarele: Potrivit art. 55 din Legea nr. 3/2000 constituie infracțiune: „tipărirea și utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători sau falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorate fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani”. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, prin art. 75 alin. (7) din Legea nr. 187/2012, au fost abrogate dispozițiile art. 55-58 din Legea nr. 3/2000. În acest context instanța de control judiciar reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 187/2012, „(1) Dispozițiile art. 4 C. pen.

privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situația în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea noua pentru existența infracțiunii. (2) Dispozițiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire”. Prin urmare, pentru a se stabili dacă ne aflăm în prezența unei dezincriminări, trebuie să se constate că fapta nu își mai găsește corespondent în legea nouă sau că nu mai este incriminată printr-o altă dispoziție legală în vigoare.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată astfel că abrogarea normei de incriminare nu este însă echivalentă cu dezincriminarea faptei prevăzută de art. 55 din Legea nr. 3/2000 deoarece se constată că fapta reținută în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C. este în continuare incriminată printr-o altă normă cu caracter penal, respectiv dispozițiile art. 387 lit. c) și art. 391 alin. (1) prin raportare la art. 392 C. pen., în vigoare de la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, cât și a formei de vinovăție cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche. Astfel, în art. 387 C. pen., sub denumirea marginală ”Frauda la vot” este incriminată fapta persoanei care votează: a) fără a avea acest drept; b) de două sau mai multe ori; c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător.

Totodată, în art. 391 C. pen. în vigoare, sub denumirea marginală „Falsificarea documentelor și evidențelor electorale” este incriminată falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale. Potrivit dispozițiilor art. 392 C. pen. dispozițiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum. În ceea ce privește regimul sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C., se constată că, sub aspectul pedepsei principale, modificarea legislativă din 1 februarie 2014 stabilește limite de pedeapsă mai reduse comparativ cu cele stabilite de legea penală anterioară.

Deși norma de incriminare din noul C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă prin prisma limitelor de pedeapsă, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C. se constată că aceasta realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni, respectiv art. 387 și art. 391, prin raportare la art. 392 C. pen. fapt care, în operațiunea de stabilire a încadrării juridice și de aplicare a unei sancțiuni ar impune reținerea dispozițiilor art. 38-39 C. pen. privitoare la concursul de infracțiuni, dispoziții care prevăd obligativitatea aplicării, la pedeapsa cea mai grea, a unui spor fix de pedeapsă reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, și care ar duce la aplicarea unei pedepse rezultante mult mai aspră raportat la pedeapsa stabilită potrivit legii vechi.

Prin urmare, s-ar ajunge la ipoteza în care situația juridică a inculpatului s-ar agrava în propria cale de atac. Totodată, se reține că, prima instanță a aplicat inculpaților P.M.M. și P.S.C. o pedeapsă de câte 1 an și 4 luni închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. anterior pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior. Din analiza comparativă a normelor penale sancționatorii se constată că această modalitate de executare a pedepsei nu este prevăzută în actuala reglementare a C. pen. în vigoare, împrejurare de natură a conduce la concluzia că modalitatea de individualizare stabilită în legea penală anterioară este mai favorabilă, acesta constituind un argument în plus în stabilirea legii penale mai favorabile ca fiind C. pen.

din anul 1968. Prin urmare, în raport de argumentația ce precede, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, în ceea ce-i privește pe apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C., în mod global, legea penală mai favorabilă este dată de prevederile C. pen. din anul 1968. Cu referire la critica formulată de apărarea inculpaților P.M.M. și P.S.C., prin care aceștia au solicitat instanței de control judiciar, ca în rejudecare să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. anterior , Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că, deși este admisibilă, în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, aceasta este neîntemeiată, prin raportare la datele concrete ale cauzei.

În contextul cauzei instanța de control judiciar constată că, „dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., care se referă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, nu exclud aplicarea dispozițiilor art. 18 1 C. pen., deoarece o hotărâre de condamnare poate fi dispusă numai dacă fapta comisă și recunoscută de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; în caz contrar fiind în prezența unei fapte prevăzute de legea penală și nu a unei infracțiuni. Singurul temei al achitării compatibil cu procedura simplificată este cel prevăzut în dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen. anterior, toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute în art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătorești în urma căreia să se stabilească existența faptei, dacă aceasta constituie infracțiune și dacă a fost săvârșită de inculpat” (decizia penală nr. 2142 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curți, secția penală). Instanța de control judiciar reține că, în conformitate cu prevederile art. 18 1 C. pen. anterior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că potrivit prevederilor art. 18 1 alin. (2) C. pen.

anterior, la stabilirea gradului concret de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și de conduita făptuitorului. În concluzie, o faptă poate fi considerată ca lipsită în mod vădit de importanță atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată (o vătămare neimportantă, o slabă rezonanță socială) și modului cum s-au realizat în fapt elementele ei constitutive, apare în mod vădit, obiectiv, că este lipsită de semnificație juridică penală. Din perspectiva prevederilor art. 18 1 alin. (2) C. pen.

anterior, prin raportare și la argumentația ce precede, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că fapta reținută în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C. prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi calificată ca și infracțiune. Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, inculpații P.M.M. și P.S.C., în calitate de membri ai Biroului electoral al Secției de Votare oraș P.O., sat B.N., județul Olt au falsificat un număr de 8 voturi pe lista electorală suplimentară iar ulterior, au introdus în urna mobilă numărul corespunzător de buletine de vot, echivalent numărului de semnături contrafăcute, 8 (opt) voturi, în plus față de cele votate efectiv, aferente următorilor alegători: D.G., P.E., P.G., P.D., R.A.F., D.M., D.D., C.L.R.

Aspectele menționate prevalează, în opinia instanței de control judiciar, la aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite de către inculpați, care prin modul concret în care au acționat și-a asumat consecințele adoptării unui comportament de nesocotire a legii și nu îndreptățește instanța să aprecieze că fapta este lipsită de pericolul social concret prevăzut de lege pentru a fi considerată infracțiune și, în consecință, să dea eficiență acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei. Prin urmare, față de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în Complet de 5 Judecători constatând că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților P.M.M. și P.S.C.

, circumscrisă prevederilor art. 55 din Legea nr. 3/2000 prezintă în concret pericolul social, fiind dovedită prin mijloacele de probatorii administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, va respinge acest motiv de apel ca fiind nefondat. Cu privire la critica formulată de apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C. vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

anterior, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că aceasta este neîntemeiată cu următoarea motivare: Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia. În aceeași ordine de idei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen.

anterior, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.” Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății, constată că prima instanță a aplicat inculpaților P.M.M. și P.S.C. pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, egale cu minimul prevăzut de lege, ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen.

anterior, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, prin care s-a creat o stare de neîncredere a societății în autoritățile statului , de persoana fiecărui inculpat, care au acționat în disprețul normelor de drept și a moralei, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, inculpații nefiind cunoscuți cu antecedente penale, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării inculpaților (care au apreciat pedepsele ca fiind prea aspre), le va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și ca modalitate de executare, realizându-se, astfel, scopul pedepsei, așa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

anterior. Pentru considerentele expuse, care sunt în opinia Înaltei Curți, Completul de 5 Judecători, de natură a crea convingerea că pedepsele aplicate inculpaților P.M.M. și P.S.C., atât sub aspectul cuantumului (de câte 1 an și 4 luni închisoare), cât și al modalității de executare, sunt proporționale cu gravitatea faptelor pentru care au fost deferiți justiției și contribuie la reeducarea acestora, instanța de control judiciar în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în vigoare va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C. împotriva sentinței nr. 72 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 129/1/2014.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în vigoare va obliga apelanții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați P.M.M. și P.S.C. împotriva sentinței nr. 72 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 129/1/2014. Obligă apelanții inculpați la plata sumelor de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 iunie 2014.