CtEDO 18.03.2008 Auto

ALWIN v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
18.03.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ALWIN v. GERMANY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Pawel Alwin, este un național polonez și german care s-a născut în 1936 și trăiește în Bydgoszcz. Începând cu 1 august 1988, Oficiul de Asigurare Socială a Căilor Ferate Wuppertal („Oficiul de Asigurare”) a plătit reclamantului o pensie de invaliditate bazată pe un acord bilateral între Germania și Polonia (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos) și i-a informat că trebuie să dezvăluie orice modificare a adresei sale, deoarece dreptul la pensie depinde de el continuând să locuiască în Germania. La 20 ianuarie 1999, Oficiul de Asigurări a primit o scrisoare anonimă că reclamantul și-a transferat domiciliul în Polonia și că a călătorit doar în Germania pentru a primi pensia. La 21 mai 1999, Oficiul de Asigurări a întrebat reclamantul dacă domiciliul său permanent este în Polonia sau în Germania, dar reclamantul nu a furnizat informațiile necesare. La 20 septembrie 1999, biroul de înregistrare Bydgoszcz (Einwohnermeldeamt) a informat Oficiul de Asigurări că, începând cu 1 martie 1991, reclamantul a fost domiciliat în Bydgoszcz. La 22 decembrie 1999, Oficiul de Asigurări a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a înceta plata pensiei de invaliditate începând cu ianuarie 2000. În plus, acesta i-a ordonat să ramburseze plățile efectuate între 1 martie 1991 și 31 decembrie 1999 în valoare de aproximativ 147.200 DEM. Oficiul de Asigurări și-a efectuat decizia privind adresa reclamantului în Polonia. Soția reclamantului a recunoscut primirea deciziei. La 25 ianuarie 2000, reclamantul a depus un recurs administrativ împotriva deciziei respective. El susține, printre altele, că nu a primit decizia deoarece nu mai locuiește cu soția sa. La 29 ianuarie 2001, se bazează pe informațiile furnizate de biroul de înregistrare Bydgoszcz cu privire la domiciliul reclamantului, Oficiul de Asigurări a respins apelul administrativ. La 24 aprilie 2001, reclamantul a interzis Curtea Socială de Frankfurt să anuleze hotărârea Oficiului de Asigurări. La 31 iulie 2001, Curtea Socială de Frankfurt a solicitat Curtea Socială de Berlin să asculte doi martori. La 24 octombrie 2001, Curtea Socială de Berlin a auzit martorii. La 16 iunie 2004, reclamantul și-a depus cererea în fața Curții. La 2 martie 2007, reclamantul a primit convocarea Tribunalului Social din Frankfurt la ședința prevăzută pentru 11 mai 2007. La 11 mai 2007, Tribunalul Social a depus audierea, pe care nu a participat reclamantul, și a respins acțiunea reclamantului, susținând că a acționat cu neglijență gravă. La 17 iulie 2007, Curtea a solicitat Curții să informeze Curții cu privire la rezultatul procedurii în fața Curții. La 30 octombrie 2007, Curtea a primit scrisoarea reclamantului în care el, fără observații suplimentare, a prezentat o copie a hotărârii Curții. La 18 decembrie 2007, Guvernul german a informat Curtea că hotărârea Curții Sociale nu a devenit încă finală, deoarece reclamantul nu a returnat recunoașterea primirii hotărârii la Curtea Socială. Acest acord bilateral stabilește că persoanele care s-au mutat în Germania până la 31 decembrie 1990 pot primi pensia de la o companie de asigurări germană. În conformitate cu art. 80 § 1 din Codul de procedură administrativă, apelurile administrative și acțiunile de anulare au efect suspensiv. Actele administrative pot fi aplicate numai dacă devin definitive sau dacă remediile legale pentru a contesta aceste acte nu au efect suspensiv. Legea germană nu prevede ca o parte să plătească dobânzi în cazurile în care este considerat că este responsabilă să ramburseze plățile de pensii obținute ilegal.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă