ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a instituției perimării prin raportare la disp. art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, ca neîndeplinind exigențele formale impuse unei cereri chiar și incidentale, de investire a instanței, reținând că partea nu a motivat-o prin indicarea concretă a textului de lege pretins vătămător, ci a făcut referiri în mod generic la instituția perimării în ansamblul său.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că respingerea cererii de sesizare "ca neîndeplinind exigențele formale impuse unei cereri chiar și incidentale de investirea instanței" este rezultatul unei erori materiale.

Precizează că excepția a fost ridicată ca "mijloc de apărare" în cuprinsul memoriului de recurs, indicând în mod concret textele legale care prin modul de reglementare a instituției perimării, îngrădesc accesul liber la justiție (art. 416 alin. (1), art. 420 și art. 421 C. proc. civ.).

În acest sens a invocat în memoriul de recurs "dificultatea respectării termenelor excesiv de scurte (de la pronunțare) instituite prin textele art. 416 alin. (1), art. 420 și art. 421 C. proc. civ..", considerând că prin modul în care este reglementată instituția perimării, în ansamblul său și îndeosebi prin textele menționate mai sus, este încălcat unul din drepturile garantate prin art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României și anume asigurarea accesului liber la justiție. În opinia sa, scurtarea termenului de 1 an reglementat prin vechiul cod de procedură la 6 luni - cât prevede actualul cod, menținerea perimării de drept, a constatării acesteia din oficiu de către instanță precum și a termenelor foarte scurte, de la data pronunțării, pentru exercitarea caii de atac a recursului, constituie fiecare dintre ele și îndeosebi în ansamblul lor, o îngrădire a exercitării dreptului la liberul acces la justiție.

Susține că prin demersul procesual înaintat Curții de Apel Timișoara la termenul din 06.11.2019, a completat motivarea de mai sus, aducând și alte argumente în sprijinul excepției de neconstituționalitate ridicate prin memoriul de recurs. Astfel, și-a exprimat opinia că art. 21 din Constituție îi garantează cetățeanului accesul liber la justiție, inclusiv prin asigurarea cadrului instituțional de exercitare. Instituția perimării, în sine, constituie o restrângere legală a duratei de timp în limita căruia cetățeanul care a solicitat soluționarea unei cauze suspendate, poate să rămână în pasivitate. Termenul de 1 an, stabilit în acest scop, a fost considerat de Curtea Constituțională, în mod constant, ca un termen rezonabil în numeroase decizii date în soluționarea unor excepții de neconstituționalitate - axate printre altele pe motive potrivit cărora termenul ar fi insuficient.

În pofida statuărilor de mai sus, în adoptarea actualului C. proc. civ., legiuitorul a menținut instituția perimării cu o singură excepție, și anume scurtarea termenului de perimare la 6 luni. Soluție legislativă pe care recurentul a considerat-o neconstituțională pornind de la premisa că termenul de perimare este o componentă a cadrului procesual în limita căruia i se garantează cetățeanului exercitarea dreptului constituțional reglementat de art. 21 din Constituție iar scurtarea termenului inițial, instituit de C. proc. civ. anterior, de la un an la 6 luni - prin actuala reglementare, constituie o îngrădire a accesului liber la justiție. Ca urmare, textul art. 416 alin. (1) C. proc. civ. este neconstituțional în raport de prevederile imperative ale alin. (2) al art. 21 din Constituție, care, referindu-se la garantarea accesului liber la justiție, statuează tranșant că "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

Consideră că sunt neconstituționale și dispozițiile art. 417-421 C. proc. civ., care instituie o procedură de urgență, derogatorie de la dreptul comun, prin măsuri de o severitate excesivă ce restrâng în mod vădit drepturile procesuale ale persoanei care recurge la instituție, fără a exista o justificare concretă a îngrădirii acelor drepturi care, în ansamblul lor, definesc conceptul de "acces liber la justiție". Unica justificare ce a fost oferită a fost aceea a dezideratului stabilității drepturilor conferite prin hotărâri judecătorești. Aceasta este, însă, o motivare globală, pur teoretică, ce nu justifică nici pe departe încălcarea interdicției statornicită prin art. 21 alin. (2) din Constituție.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile de netimbrare, tardivitate și nulitate a recursului, solicitând, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, întrucât Curtea Constituțională a respins anterior excepții de neconstituționalitate cu privire la textul de lege atacat.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea recursului. Referitor la excepția de neconstituționalitate a considerat că prin textele legale nu se încalcă drepturile prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Intimatele Primăria Municipiului Arad, reprezentată prin primar și Primarul Municipiului Arad, prin întâmpinarea formulată, au solicitat pe cale de excepție respingerea, ca tardiv, a recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, susținând că aspectele învederate de recurent nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci apărări în cauză. De asemenea, a invocat jurisprudența Curții Constituționale sub acest aspect.

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește excepțiile formulate în întâmpinări, acestea urmează a fi respinse ca nefondate.

Astfel, recursul declarat împotriva unei cereri incidentale prin care se solicită sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este scutit de plata taxei de timbru în considerarea dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, fiind o cale de atac îndreptată împotriva unei solicitări scutite de plata taxei de timbru.

De asemenea, se constată că recursul a fost declarat la data de 12.06.2020, conform ștampilei Oficiului Poștal aplicate pe plicul de expediere, cu respectarea termenului de 48 de ore de la pronunțarea încheierii, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește nulitatea recursului, instanța reține că acesta cuprinde critici în legătură cu respingerea ca nemotivată a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care, prin încheierea atacată, se constată un fine de neprimire cu caracter dirimant, acela al nemotivării, iar recurentul a susținut că cererea a fost motivată corespunzător.

Verificând pertinența criticilor formulate, Înalta Curte reține că instanța sesizată cu cererea de sesizare a Curții Constituționale nu a procedat la analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale acestei cereri, motivând că aceasta nu conține argumentele necesare unei astfel de analize.

Aprecierea este eronată în condițiile în care atât în memoriul de recurs la perimare, cât și în notele depuse ulterior, pentru termenul de judecată din data de 6.11.2019, recurentul a invocat textele de lege pretins afectate de neconstituționalitate, respectiv art. 416-421 C. proc. civ., a indicat norma constituțională la care se raportează ca fiind art. 21 din Constituție și a motivat de ce, în accepțiunea sa, îi este restrâns accesul liber la justiție.

Aceste elemente sunt suficiente pentru a permite instanței să se considere învestită cu o astfel de cerere de sesizare și să procedeze la analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere faptul că prima instanță nu a procedat la analiza acestor condiții, constatând eronat neîndeplinirea unui aspect formal care a generat un fine de neprimire, distinct de cel ce ar rezulta din aplicarea art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar această motivare este străină de cauză, Înalta Curte va admite recursul în baza art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și în conformitate cu art. 497 C. proc. civ., va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea analizei condițiilor de admisibilitate a sesizării cu excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, respectiv a dispozițiilor art. 416-421 C. proc. civ. prin raportare la art. 21 alin. (2) din Constituție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile de netimbrare, tardivitate și nulitate a recursului.

Admite recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale care reglementează instituția perimării.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.