ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7221/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7221/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 9566/86/2011 la data de 27 iulie 2011, reclamanta

SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC E.M.D. SA Rădăuți și Municipiul

Rădăuți - prin Primar, a solicitat obligarea pârâtelor să-i lase in deplina proprietate

și liniștita posesie suprafața de 106 m.p. teren identic cu parcela înscrisă în

C.F. nr. Y a comunei cadastrale Rădăuți, împreună cu construcția amplasată pe acest

teren, identică cu post trafo X, aflată în proprietatea sa, în baza convenției de

vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2007 autentificată de către BNPA S.M., incidente

fiind prev. art. 480 C. civ., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat

că societatea reclamantă a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din data

de 21 decembrie 2007 autentificat de către BNPA S.M., dreptul de proprietate asupra

imobilului constând in suprafața de 106 m.p. parcela virană cu post trafo X, identic

cu parcela înscrisă în C.F. nr. Y a comunei cadastrale Rădăuți.

Anterior, dreptul de proprietate

asupra acestui post trafo a aparținut numitului H.I., care, la rândul său, l-a dobândit

prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 01 martie 2005, încheiat cu SC

B. SA, prin lichidator judiciar SC F.E.B. SRL, administrator O.G., în calitate de

vânzător. În aceeași zi s-a întocmit și protocolul de predare-primire, prin care

cumpărătorul H.I. a intrat în posesia imobilelor cumpărate.

În mod cert vânzarea acestui

post trafo nu ar fi fost posibilă în cadrul procedurii insolvenței dacă SC B.

SA nu ar fi avut acest bun în patrimoniul său.

La rândul sau, SC B.

SA a devenit proprietară asupra imobilelor descrise mai sus în baza sentinței

nr. 767 din 07 martie 2000 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în Dosarul nr. 922/2000,

prin care s-a constatat că reclamanta este proprietara mai multor imobile printre

care și cele menționate.

Invitate la conciliere

în data de 21 martie 2011 la sediul societății reclamantei, pârâtele nu s-au prezentat

și nici nu au comunicat punctul lor de vedere.

A menționat reclamanta

că anterior a acționat în judecată prim-pârâta într-un proces având ca obiect acțiune

în constatare a dreptului de proprietate al societății reclamante asupra post

trafo X Rădăuți în temeiul prev. art. 111 C. proc. civ., obligarea pârâtei să-i

furnizeze energie electrică la tarif de medie tensiune și obligarea pârâtei să-și

transfere cei 8 abonați care sunt alimentați cu energie din acest punct trafo.

Reclamanta a mai arătat

că inițial, acțiunea i-a fost admisă prin sentința nr. 2921 din 22 septembrie 2008

a Tribunalului Suceava, dar prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Suceava a fost admis apelul pârâtei și pe cale de consecință a fost respinsă

acțiunea ca nefondată, decizie ce a fost menținută de Înalta Curte de Casație

și Justiție (decizia nr. 562 din 11 februarie 2010) prin respingerea recursului

declarat de societatea reclamantă ca nefondat.

În drept, pârâta SC E.M.D.

SA și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1201 C. civ., Legea energiei electrice

nr. 13/2007, art. 115-118 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2166

din 04 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția autorității de lucru

judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate

și liniștită posesie a postului trafo X, formulată de pârâta SC E.M.D. SA Bacău

și a respins capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate și

liniștită posesie a postului trafo X, pentru autoritate de lucru judecat, formulat

de pârâta SC E.M.D. SA Bacău; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Municipiul Rădăuți; a respins capătul de cerere având ca obiect lăsarea

în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 106 m.p. teren, formulat

de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuți, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

formulată de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuți.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul Suceava a reținut următoarele:

Analizând excepția autorității

de lucru judecat, în ceea ce privește capătul de cerere formulat împotriva SC

E.M.D. SA, având ca obiect revendicare construcție, tribunalul a constatat că, potrivit

dispozițiilor art. 1201 din fostul C. civ. (aplicabil în speță), este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași

cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Instanța de fond a apreciat

că această triplă identitate există între capătul de cerere arătat din prezenta

cauză și cererea soluționată prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Suceava, rămasă irevocabilă.

În primul rând, identitatea

de părți este evidentă, reclamantă fiind SC S.C. SRL Rădăuți și pârâtă SC

E.M.D. SA Suceava. Municipiul Rădăuți, prin Primar, este chemat în judecată ca pârât

în prezenta cauză pentru celălalt capăt de cerere, având ca obiect revendicare teren.

În al doilea rând, este

dată identitatea de cauză, ambele cereri având ca temei juridic (situație de fapt

încadrată juridic) pretinsul drept de proprietate al reclamantei asupra construcției

post trafo X.

În al treilea rând, tribunalul

a apreciat că este dată și identitatea de obiect prev.de art. 1201 C. civ. Astfel,

prima cerere a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei

asupra construcției în cauză, pe când prezenta cerere are ca obiect revendicarea

de către reclamantă a acelei construcții.

Cum ambele cereri vizează

stabilirea dreptului de proprietate (prima - constatarea dreptului, prezenta - realizarea

dreptului), instanța de fond a apreciat că din punct de vedere al autorității de

lucru judecat este îndeplinită condiția identității de obiect.

Pentru aceste motive,

în baza art. 1201 din fostul C. civ., tribunalul a admis excepția și a respins capătul

de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a

postului trafo X, pentru autoritate de lucru judecat.

Cât privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului Rădăuți, prima instanță

a constatat următoarele:

Prin calitate procesuală

pasivă se înțelege identitatea între persoana pârâtului și titularul obligației

corelative dreptului dedus judecății.

În cazul acțiunii în revendicare,

calitatea procesuală pasivă presupune ca pârâtul să ocupe suprafața de 106 m.p.

în cauză. Pârâtul, prin întâmpinare, arată că nu ocupă în nici un fel această suprafață

de teren, și nici reclamanta nu a făcut vreo probă în acest sens.

Pentru aceste motive,

instanța fondului a admis această excepție și a respins capătul de cerere având

ca obiect lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 106

m.p. teren, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a formulat apel reclamanta SC S.C. SRL, iar prin decizia civilă

nr. 1 din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava s-a admis apelul recurentei

SC S.C. SRL, s-a anulat în parte hotărârea instanței de fond și s-a respins excepția

autorității de lucru judecat și în rejudecare s-a respins acțiunea ca nefondată,

fiind menținute celelalte dispoziții. Pentru a pronunța această hotărâre au fost

reținute următoarele considerente:

Excepția autorității lucrului

judecat presupune tripla existență a părților, obiectului și a cauzei.

Dacă părțile și cauza

sunt identice, obiectul celor două acțiuni este în mod evident diferit, în prima

temeiul fiind art. 111 C. proc. civ., pe când în prezenta acțiune - revendicare,

temeiul este art. 480 și urm. C. civ.

Finalitatea, scopul urmărit

de reclamantă este evident de a dobândi proprietatea imobilului, însă diferența

de obiect juridic apare ca fiind evidentă.

Față de aceste argumente,

Curtea apreciază că în mod greșit Tribunalul Suceava a respins acțiunea invocând

respectiva excepție, motiv pentru care conform dispozițiile art. 296 C. proc.

civ., va admite apelul reclamantei.

În această situație, conform

disp. art. 297 C. proc. civ., Curtea va analiza (evoca) fondul acțiunii.

Pe fondul cauzei este

de reținut faptul că prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava,

irevocabilă prin respingerea recursului SC S.C. SRL Rădăuți, s-a respins cererea

acestei societăți de a se constata că este proprietara postului trafo X identificat

cu parcela înscrisă în C.F. nr. Y a comunei cadastrale Rădăuți.

S-a reținut cu putere

de lucru judecat în decizia nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, faptul că, conform prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007,

dispoziții legale speciale în domeniul energetic, că bunul în litigiu nu a putut

face niciodată obiectul vreunei transmisiuni între persoane fizice sau juridice,

fiind în proprietatea publică a statului, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, actele juridice

încheiate cu încălcarea dispozițiilor acestui articol fiind lovite de nulitate absolută

[art. 11 alin. (2)].

Totodată dispozițiile

art. 34 alin. (1) din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice

și a listei tarifelor pentru energia electrică, prevăd că instalațiile de tensiune

de alimentare a stației de primire sunt fonduri fixe ale furnizorului.

De altfel, dubiu ridică

titlul de proprietate al reclamantei, respectiv un contract de vânzare-cumpărare

în care, dată fiind procedura specială a falimentului vânzătorului inițial, nu s-a

făcut o dovadă mai presus de îndoiala a dreptului de proprietate al acesteia, fiind

necesară constatarea printr-o hotărâre judecătorească care nu are caracter constitutiv

de drepturi.

Nici înscrierea reclamantei

în cartea funciară nu poate avea relevanță, aceasta fiind făcută în baza hotărârii

judecătorești sus-menționate, emisă fără a figura ca parte și pârâta din prezenta

cauza.

De altfel între o lege

specială - Legea nr. 13/2007, și o prevedere de ordin general, precum art. 489 C.

civ., prevalență are legea specială, de altfel, și mai recentă.

Cât privesc criticile

vizând greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Municipiul Rădăuți, prin Primar, Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o

corectă apreciere a dispozițiilor legale, întrucât pârâtul Municipiul Rădăuți, prin

Primar, nu ocupă/deține respectiva suprafață de teren, lucru susținut de pârât prin

întâmpinare și necontestat de către reclamanta-apelantă deși sarcina probei îi revenea.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL, solicitând modificarea ei în sensul admiterii

acțiunii așa cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează în principal necercetarea fondului raportat la considerentele

și dispozitivul hotărârii.

Se susține astfel că motivarea

hotărârii este superficială și se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor

legale, respectiv a Legii nr. 13/2007 cu atât mai mult cu cât la data intrării în

vigoare a acestei legi postul trafo era în proprietatea unei persoane fizice ce

avea intabulat dreptul său de proprietate în cartea funciară.

Recurenta mai învederează

că nulitatea absolută a titlului său de proprietate nu poate fi reținută în absența

unei hotărâri judecătorești care să constate această nulitate.

O altă critică vizează

faptul că pârâta nu a depus un certificat de atestare a dreptului de proprietate

cu privire la suprafața de 106 m.p., certificat ce face dovada dreptului de proprietate

în privința societăților comerciale cu privire la terenul deținut în proprietate.

Se mai susține că instanța

nu s-a pronunțat pe un mijloc de apărare constatat prin raportul de expertiză, și

anume că postul de transformare X Rădăuți este un post tip abonat, construit în

incinta fermei de taurine Rădăuți, din anul 1968, din fondurile fermei.

O altă critică vizează

faptul că instanța nu a verificat și examinat partea de instalație a postului trafo

și partea de construcție în condițiile în care există o construcție cu două încăperi,

una de 35 m.p. în care există un transformator de înaltă tensiune ce aparține pârâtei

SC E.M.D. SA și altă încăpere cu transformatoare de joasă tensiune ce a fost proprietatea

SC B. SA ce face obiectul revendicării, fiind inclusă în construcția X.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Dreptul de proprietate

asupra post trafo X Rădăuți, a făcut obiectul litigiului soluționat prin decizia

civilă nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, menținută și rămasă

irevocabilă prin decizia civilă nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a respins acțiunea reclamantei în constatarea dreptului

de proprietate asupra acestui bun.

Astfel, prin decizia civilă

nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut

cu putere de lucru judecat că bunul în litigiu nu a putut face niciodată obiectul

unei transmisiuni între persoane fizice sau juridice, fiind în proprietate publică

a statului în condițiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 – dispoziții speciale

în domeniul energetic, și că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 aceste

bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile iar actele juridice încheiate

cu încălcarea dispozițiilor legale sus evocate sunt lovite de nulitate absolută.

Or, în aceste condiții

a inexistenței dreptului de proprietate cu privire la bunul revendicat, respectiv

postul trafo X, instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare atât

a legii, cât și a raporturilor juridice dintre părți, raportat și la puterea de

lucru judecat rezultată din decizia civilă sus-evocată.

Examinarea cauzei prin

prisma dispozițiilor legii speciale respectiv a Legii nr. 13/2007 și respectiv a

dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice s-a făcut în respectarea principiului specialia generalibus derogant,

cu atât mai mult cu cât așa cum s-a statuat prin decizia civilă nr. 562 din 11

februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, bunul din litigiu nu a putut

face obiectul unei transmisiuni între persoane fizice sau juridice.

Nefondată este și critica

legată de motivarea superficială a hotărârii.

Astfel hotărârea instanței

de apel se circumscrie exigențelor prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în

condițiile în care sunt arătate atât motivele de fapt, cât și de drept pe care instanța

își fundamentează soluția.

De altfel, este de reținut

că motivarea unei hotărâri este o problemă de esență, și nu de volum, de încadrare

a unei situații particulare, de speță în cadrul prevederilor generale și abstracte

ale unei legi, cu scopul de a explica măsurile adoptate de instanță.

Din această perspectivă

criticile recurentei nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În ce privesc criticile

legate de nepronunțarea pe un mijloc de apărare ca și cele legate de examinarea

probelor cu privire la partea de instalație a postului trafo și partea de construcție,

sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate ce nu pot forma astfel obiectul

examinării lor prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cum nici una din criticile

recurentei nu este fondată și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL împotriva deciziei nr. 1 din 20 ianuarie

2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2012.