ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5961/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13.04.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 130/4952/29.03.2017 prin care a fost admisă în parte contestația sa formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor nr. 105/4952/02.03.2017, cu consecința anulării acestei note de constatare.

Prin sentința civilă nr. .3276 din data de 22.09.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a anulat în parte Nota de informare nr. x/29.03.2917 și adresa nr. x/2.03.2017 în privința sumelor declarate neeligibile.

Împotriva sentinței civile nr. 3276 din data de 22.09.2017, pronunțastă de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs formulat, pârâtul arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivarea instanței reprezintă practic o redare a contraargumentelor expuse de reclamantă în răspunsul la întâmpinare formulat pentru termenul din data de 06.06.2017. Astfel, la paginile 8-12 din hotărâre se menționează că reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și este redat conținutul acestui răspuns, iar începând de la ultimul paragraf al paginii 12, de la "Din probele administrate, Curtea reține..." întreaga motivare a instanței este copiere a contraargumentelor aduse de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare.

Practic instanța de judecată și-a însușit în întregime poziția reclamantei, fără a indica motivele de fapt și de drept pentru care și-a însușit această poziție și, mai mult, pentru care au fost înlăturate argumentele Ministerului Justiției.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, sentința primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut la alin. (1) pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate.

Prima instanță a reținut că la momentul organizării activităților de formare, participanții nu au fost informați cu privire la obligativitatea anunțării organizatorului, în sensul imposibilității de participare și la posibilitatea imputării cheltuielilor efectuate de organizator, o astfel de obligație în sensul celor stabilite de Ministerul Justiției și, ulterior, de Plenul CSM, neregăsindu-se nici în cuprinsul acordului de finanțare. Prin urmare, instanța a concluzionat ca "inexistența unor astfel de obligații la momentul organizării activităților de formare conduce la reevaluarea caracterului cheltuielilor efectuate în derularea contractului nr. x/4952/10.03.2014 [...], urmând a fi reținut caracterul eligibil al acestora".

Precizează că dreptul Operatorului de Program de a emite instrucțiuni nu are nicio relevanță cu privire la existența și valabilitatea obligațiilor PP instituite prin contract, inclusiv asupra condițiilor pe care cheltuielile efectuate în implementarea proiectului trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate eligibile și cu atât mai puțin cu privire la obligația furnizării de documente suport care să justifice cheltuielile efectuate în cadrul proiectului, care este expres prevăzută în contractul de finanțare (a se vedea art. 8 alin. (6) și 13).

În același timp, prima instanță a reținut faptul că serviciile de cazare și masă au fost contractate în urma unor proceduri legale, iar la momentul organizării fiecărei activități în parte, fiecărui potențial participant înscris pe listele de participanți i-a fost transmisă o invitație nominală, în care erau precizate detaliile exacte ale seminarului și în care era rugat să confirme participarea, astfel încât faptul ca la unele dintre seminarii nu au participat efectiv toți magistrații care s-au înscris inițial, nu poate fi imputat CSM. De asemenea, s-a reținut că în lipsa unei obligații legale sau de altă natură care să îi incumbe magistratului să participe la activitatea de formare, partenerii de proiect nu au avut la îndemână mijloace de coerciție pentru a se asigura că persoanele înscrise vor participa efectiv la seminarele organizate în acest context.

Menționează că speța dedusă judecății nu vizează relația dintre CSM și prestatorul de servicii, ci pe aceea dintre CSM și Ministerul Justiției, în calitate de Operator de Program, care este reglementată de contractul de finanțare nr. x/10.03.2014.

Prin urmare, eligibilitatea sau neeligibilitatea cheltuielilor efectuate de către CSM în implementarea proiectului trebuie apreciată din perspectiva condițiilor pe care acestea ar fi trebuit să le îndeplinească pentru a fi eligibile, astfel cum acestea sunt stipulate în contractul de finanțare și în Regulamentul de implementare a Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014, prevederile contractelor încheiate de către CSM cu diferiți prestatori de servicii neputând aduce atingere acestora.

Așa cum s-a arătat și în primă instanță, chelturilile declarate neeligibile nu îndeplinesc următoarele condiții de eligibilitate indicate expres în contractul de fînanțare (art. 6 alin. (1):

c) nu sunt disproporționate și sunt necesare pentru implementarea proiectului

Plata din bugetul proiectului a serviciilor prestate pentru persoane care nu au participat la sesiunile de formare respective nu poate fi considerată ca fiind necesară pentru implementarea proiectului.

d) au fost realizate exclusiv în scopul atingerii obiectivului/obiectivelor proiectului și al rezultatelor acestuia, în concordanță cu principiile economiei, eficienței și eficacității

Raportat la obiectul contractului de finanțare, Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de PP, îi revenea obligația atingerii obiectivelor, rezultatelor și indicatorilor proiectului, prin derularea activităților specifice, în cazul de față a respectivelor activități de formare.

Fondurile proiectului sunt destinate asigurării participării efective a beneficiarilor în cadrul activităților specifice, iar nu pentru plata unor servicii prestate în lipsa acestora. Atingerea indicatorilor proiectului cu unnumarjnai mic de participanți decât cel inițial estimat, nu are relevanță în ceea ce privește eligibilitatea plăților efectuate pentru beneficiarii care au lipsit de la respectivele activități de formare și care, deci, nu au beneficiat efectiv de acestea. De asemenea, nu au importanță motivele pentru care beneficiarii în cauză nu au putut participa, aceste chestiuni putând fi reglate prin contractul de servicii încheiat cu prestatorul.

Contrar celor reținute de instanța de fond, arată că stabilirea cheltuielilor neeligibile nu s-a realizat automat, procentual din totalul cheltuielilor efectuate, ci în concret, în funcție de situația de fapt, fiind declarate ca fiind neeligibile doar acele cheltuieli reprezentând costuri aferente cazării, meselor și pauzelor de cafea care au fost plătite de către CSM furnizorilor de servicii pentru persoane pentru care nu s-a putut demonstra participarea efectivă la respectivele activități de formare.

Nu se poate susține că fiind o chestiune exoneratoare de răspundere faptul ca a fost efectiv cheltuit mai puțin decât a fost estimat în bugetul proiectului, întrucât obligația CSM în calitate de PP este de a gestiona fondurile proiectului în raport cu scopul acestuia, respectiv de a asigura sesiuni de formare care să profite efectiv unui număr cât mai mare de participanți.

Este adevărat că potrivit art. 6 alin. (6) lit. f) din contractul de finanțare sunt considerate eligibile costurile generate de contracte atribuite de către promotor în vederea derulării proiectului, cu condiția ca procedura de atribuire să se desfășoare în conformitate cu legislația în vigoare în materie de achiziții publice și cu prevederile. Regulamentului de implementare a MFN 2009-2014, însă aceste costuri trebuie să îndeplinească și condițiile stipulate la alin. (1) al aceluiași articol.

O altă condiție de eligibilitate care nu a fost îndeplinită este cea prevăzută de art. 6 alin. (1) lit. e) din contract, respectiv "sunt identificabile și verificabile, în special prin înregistrarea în registrele contabile ale PP și ale partenerilor de proiect ai acestora, și sunt stabilite în conformitate cu standardele aplicabile în domeniul contabilității în țara PP, respectiv a partenerilor săi și sunt în concordanță cu principiile contabile general acceptate."

Atât timp cât plățile declarate neeligibile au fost efectuate pentru servicii prestate pentru persoane care nu au participat la respectivele activități de formare, nu se poate considera că sunt identificabile și verificabile, întrucât nu au putut fi furnizate documente suport care să ateste că de acestea beneficiat efectiv anumiți participanți.

Instanța de fond reține, de asemenea că, potrivit contractului încheiat între CSM și S.C. A. S.R.L., numărul participanților la seminare a fost estimativ, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu putea fi obligat la costuri suplimentare sau penalizări în condițiile în care prezența magistraților nu se realiza în limitele acestei estimări.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, aceste aspecte nu au relevanță în privința eligibilității cheltuielilor din perspectiva relației dintre Ministerul Justiției în calitate de Operator de Program și CSM în calitate de Promotor de Proiect. Conform art. 7 partea B alin. (5), Promotorul de Proiect se angajează să implementeze proiectul pe propria sa răspundere, cu maximum de profesionalism și eficiență, în concordanță cu cele mai bune practici din domeniul vizat, conform scopului acestuia, cu respectarea cadrului legal de Implementare a MFN 2009-2014 la care face referire articolul 1.4 din Regulamentul de implementare a MFN 2009-2014, a prevederilor cuprinse în contractul de finanțare, în alte reglementări incidente în domeniu, precum și cu respectarea instrucțiunilor emise de OP.

Astfel, obligația asigurării participării adecvate la seminarele organizate, în concordanță cu obligațiile asumate atât prin contractul de finanțare, cât și prin contractele încheiate cu prestatorii de servicii, îi aparținea în totalitate acestuia.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 27 noiembrie 2019.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Instanța de control judiciar constatată că, intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 130/4952/29.03.2017 prin care a fost admisă în parte contestația sa formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor nr. 105/4952/02.03.2017, cu consecința anulării acestei note de constatare.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a anulat în parte Nota de informare nr. x/29.03.2917 și adresa nr. x/2.03.2017 în privința sumelor declarate neeligibile, reținând că sumele referitoare la cheltuieli de cazare și masă (prânz, cină), pauză de cafea, generată de neparticiparea la seminarii a unor cursanți, sunt eligibile.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Răspunzând punctaual motivelor de recurs, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât se referă la faptul că hotărârea instanței de fond nu se circumscrie exigențelor art. 425 lit. b) C. proc. civ., în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar.

Înalta Curte constată că, motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei acesteia.

În mod corect arată recurentul-pârât că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

S-a susținut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, sau între considerente, lipsește total motivarea dezlegării date de instanță unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum și atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situația de fapt astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Însă, este de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul admiterii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deși se invocă acest motiv de casare, criticile concrete nu pot fi subsumate acestui motiv de recurs, situație în care această susținere apare ca nefondată.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Concret, recurentul-pârât critică hotărârea instanței de fond cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru care cheltuielile efectuate în implementarea proiectului ar fi considerate eligibile, respectarea cadrului legal de implementare a MFN 2009-2014, a prevederilor cuprinse în contractul de finanțare, precum și instrucțiunilor emise de Operatorul de Program (OP).

De asemenea, recurentul-pârât consideră că chelturilile declarate neeligibile nu îndeplinesc condițiile indicate expres în contractul de fînanțare (art. 6 alin. (1): nu sunt disproporționate și sunt necesare pentru implementarea proiectului deoarece, plata din bugetul proiectului a serviciilor prestate pentru persoane care nu au participat la sesiunile de formare respective nu poate fi considerată ca fiind necesară pentru implementarea proiectului, precum și că: trebuiau realizate exclusiv în scopul atingerii obiectivului/obiectivelor proiectului și al rezultatelor acestuia, în concordanță cu principiile economiei, eficienței și eficacității, având în vedere că în raport de obiectul contractului de finanțare, Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de PP, îi revenea obligația atingerii obiectivelor, rezultatelor și indicatorilor proiectului, prin derularea activităților specifice, în cazul de față a respectivelor activități de formare. Fondurile proiectului sunt destinate asigurării participării efective a beneficiarilor în cadrul activităților specifice, iar nu pentru plata unor servicii prestate în lipsa acestora.

Acest motiv de recurs nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 din contractul de finanțare nr. x/10.03.2014 cheltuielile eligibile sunt cele efectiv efectuate de către PP și/sau partenerii de proiect și care îndeplinesc următoarele condiții:

a) sunt efectuate în perioada de eligibilitate a proiectului, așa cum este prevăzut la art. 3.2. din contract;

b) au legătură cu contractul de finanțare și sunt prevăzute în bugetul detaliat al proiectului;

c) nu sunt disproporționate și sunt necesare pentru implementarea proiectului;

d) au fost realizate exclusiv în scopul atingerii obiectivului/obiectivelor proiectului și al rezultatelor acestuia, în concordanță cu principiile economiei, eficienței și eficacității;

e) sunt identificabile și verificabile, în special prin înregistrarea în registrele contabile ale PP și ale partenerilor de proiect ai acestora și sunt stabilite în conformitate cu standardele aplicabile în domeniul contabilității în țara PP, respectiv a partenerilor săi și sunt în concordanță cu principiile contabile general acceptate.

Prin Nota OP nr. x/4952/02.03.2017 Ministerul Justiției a transmis Consiliului Superior al Magistraturii că, în urma analizei și a ultimelor clarificări și documente suplimentare transmise de CSM prin adresa nr. x/25.01.2017, Operatul de Program a identificat în Raportul Intermediar Financiar nr. 3 pentru perioada ianuarie - aprilie 2015 aferent proiectului mai sus-menționat, o serie de cheltuieli pe care le consideră neeligibile, după cum urmează:

- la seminarul din perioada 9-10 martie 2015 B. - suma totală neeligibilă este de 581,56 RON aferentă facturilor nr. x/12.03.2015 și y/12.03.2015 emise de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 23-24 februarie 2015 C. - suma totală neeligibilă este de 99,20 RON aferentă facturii nr. x/25.02.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 2-3 martie 2015 D. - suma totală neeligibilă este de 128,96 RON aferentă facturii nr. x/04.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 5-6 martie 2015 E. - suma totală neeligibilă este de 312,80 RON aferentă facturii nr. x/12.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 16-17 martie 2015 F. - suma totală neeligibilă este de 297,60 RON aferentă facturii nr. x/23.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 16-17 martie 2015 G. - suma totală neeligibilă este de 520,80 RON aferentă facturii nr. x/23.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 19-20 martie 2015 H. - suma totală neeligibilă este de 297,60 RON aferentă facturii nr. x/23.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 23-24 februarie 2015 H. - suma totală neeligibilă este de 223,20 RON aferentă facturii nr. x/25.02.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 26-27 februarie 2015 I. - suma totală neeligibilă este de 156,24 RON aferentă facturii nr. x/28.02.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 26-27 martie 2015 J. - suma totală neeligibilă este de 456,32 RON aferentă facturii nr. x/27.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la seminarul din perioada 26-27 martie 2015 K. - suma totală neeligibilă este de 96,72 RON aferentă facturii nr. x/27.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la conferința din perioada 09-10 martie 2015 L. - suma totală neeligibilă este de 62 RON aferentă facturii nr. x/12.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L.;

- la workshop-ul din perioada 12-13 martie 2015 București - suma totală neeligibilă este de 143,84 RON aferentă facturii nr. x/17.03.2015 emisă de S.C. A. S.R.L..

Astfel, suma totală declarată neeligibilă pentru Raportul intermediar de Progres nr. 4 (RIF 3) pentru perioada ianuarie - aprilie 2015 este în valoare totală de 3.376,84 RON.

Potrivit art. 7 partea A, alin. (2) din contractul de finanțare nr. x/10.03.2014, încheiat între Ministerul Justiției, în calitate de Operator de Program (OP) și Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de Promotor de Proiect (PP), se prevede că:

"OP are dreptul să emită instrucțiuni în vederea executării prezentului contract de finanțare, care au caracter obligatoriu pentru PP".

Într-adevăr, o astfel de instrucțiune a fost emisă de către recurentul-pârât, respectiv Instrucțiunea Ministerul Justiției nr. 5/18.08.2015 prin care se menționează că:

"pentru autorizarea cheltuielilor cu masa, facturile emise de prestator vor fi însoțite de liste de prezență, respectiv participare, semnate de toți beneficiarii acestor servicii".

Ca urmare a celor stabilite de Ministerul Justiției, obligatorii pentru subscrisul, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 503/2016 a fost completat Regulamentul privind modul de desfășurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor și atestare a rezultatelor obținute, fiind introduse noi prevederi după art. 5, și anume art. 5'-5

3

, în sensul obligației ca participanții la activitățile de formare să informeze organizatorul în legătură cu imposibilitatea participării, cu consecința suportării cheltuielilor în cazul nerespectării acestei obligații, în condițiile prevăzute de textele menționate.

Însă, Înalta Curte constată că atât Instrucțiunea Ministerul Justiției nr. 5/18.08.2015, cât și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 503/2016 de completare a Regulamentului privind modul de desfășurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor au fost emise ulterior perioadei în care au avut loc seminariile ianuarie- aprilie 2015, iar la acea dată nu exista nicio prevedere care să impună obligația ca participanții la activitățile de formare să informeze organizatorul în legătură cu imposibilitatea participării, cu consecința suportării cheltuielilor în cazul nerespectării acestei obligații, în condițiile prevăzute de textele menționate.

O obligație în sensul celor stabilite de Ministerul Justiției și, ulterior, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu se regăsește nici în cuprinsul acordului de finanțare, astfel că nu putea fi considerată implicită, dată fiind natura activității ce formează obiectul acordului de finanțare raportat la indicatorii specifici ce se urmăreau a fi atinși prin activitățile din cadrul proiectului.

Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond că inexistența unei obligații privind informarea participanților cu privire la obligativitatea anunțării organizatorului în sensul imposibilității de participare și a posibilității imputării cheltuielilor efectuate de organizator la momentul derulării activităților de formare care fac obiectul notei de constatare a Ministerului Justiției nr. 105/4952/02.03.2017 impietează asupra caracterului sumelor reținute ca neeligibile de către acesta.

Prin urmare, inexistența unor astfel de obligații la momentul organizării activităților de formare conduce la reevaluarea caracterului cheltuielilor efectuate în derularea contractului nr. x/10.03.2014, conform Raportul intermediar de progres nr. 4 (RIF 3) pentru perioada ianuarie - aprilie 2015 aferent proiectului "întărirea capacității sistemului judiciar românesc de a răspunde provocărilor noilor schimbări legislative și instituționale" din cadrul programului R024 - "întărirea capacității judiciare și cooperare" finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009 - 2014, instanța de fond reținând în mod corect caracterul eligibil al acestora.

De asemenea, se constată că în mod corect prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 6 din contractul de finanțare nr. x/10.03.2014 referitoare la eligibilitatea cheltuielilor.

Aceste cheltuieli au fost prevăzute atât în contractul de prestări servicii hoteliere și de restaurant nr. 56/4041/10.02.2015 încheiat între Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de achizitor și S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator, contract ce are ca obiect intermedierea în vederea prestării de servicii hoteliere și restaurant, precum și închirierii de soli de conferință în favoarea achizitorului, pentru activitățile organizate în cadrul proiectelor "Întărirea capacității sistemului judiciar românesc de a răspunde provocărilor noilor schimbări legislative și instituționale/Strengthening the capacity of rhe Romanian judicial system to face new legislative and istitutional challenges" și "Îmbunătățirea accesului la justiție. O abordare integrată cu accent pe populația romă și alte categorii vulnerabile/Improving access to justice. An integrated approach with a focus on Roma and other vulnerable groups", cât și în facturile emise de către prestator, înregistrate în contabilitatea Promotorului de Proiect - Consiliul Superior al Magistraturii.

Serviciile de cazare și masă au fost contractate în urma unor proceduri legale și în limitele stabilite de bugetul proiectului, iar indicatorii stabiliți prin proiect au fost atinși, chiar dacă numărul de participanți prevăzut pentru fiecare seminar în parte nu a fost întotdeauna atins, din diferite motive.

Față de cele mai sus expuse, rezultă că la momentul organizării activităților de formare care fac obiectul notei de constatare a Ministerului Justiției nr. 105/4952/02.03.2017, participanții nu au fost informați cu privire la obligativitatea anunțării organizatorului în sensul imposibilității de participare și la posibilitatea imputării cheltuielilor efectuate de organizator, întrucât nu existau prevederi în acest sens.

În raport de aceste argumente, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului a pronunțat o soluție motivată, cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 3276 din 22 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.