ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5447/2019

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.01.2019, petenta A. S.R.L. (Societate), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 192 C. proc. civ., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 22/F-CONT din 11.02.2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petenta A. S.R.L. privind suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ (ANAF), dispunând suspendarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestuia.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 22/F-CONT din 11.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta AGENȚA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurenta - pârâtă admiterea recursului și casarea sentinței de fond, în sensul respingerii în totalitate a cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susținut recurenta că sentința de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta invocă excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, susținând că, în cauză, instanța reclamantă a solicitat suspendarea Ordinului ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

În Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019 a fost publicat OPANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare.

Susține în continuare recurenta că interesul, ca și condiție de exercitare a unei acțiuni civile, reprezintă folosul practic urmărit prin inițierea unui act de procedură, acesta trebuind să existe pe tot parcursul procedurii judiciare și pe toată durata desfășurării procesului, inclusiv în căile de atac, de la promovarea exercitării acestora și până la soluționarea de căre instanță.

Din această perspectivă, apreciază recurenta - pârâtă că cererea intimatei - reclamante este lipsită de interes, întrucât OPANAF nr. 3236/2018 a fost modificat prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare, solicitând astfel respingerea, ca atare a acțiunii.

Pe fondul cauzei susține recurenta că, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de suspendare, în principal, ca fiind lipsită de interes și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, nemaifiind îndeplinită condiția interesului, pe considerentul că prevederile Ordinului nr. 3236/2018 Au fost modificate prin Ordinul nr. 508/2019, astfel încât s-a permis din nou sociectății să își desfășoare activitatea în continuare.

Susține intimata că, în cazul de față efectele Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/2018 nu au încetat la împlinirea termenului de 60 de zile de la data suspendării, ci ca urmare a abrogării Ordinului ANAF nr. 1849/2016 la 28.12.2018.

Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, susținându-se că argumentele recurentei sunt rupte din contextual factual, fără relevanță în speța concretă dedusă judecății.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante A. S.R.L., solicitând respingerea excepției lipsei de interes, invocată de aceasta, ca neîntemeiată, apreciind că emiterea Ordinului ANAF nr. 508/2019 are consecință asupra lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamantă și nu asupra interesului autorității, prin prisma ordinului atacat pe perioada cât acesta a fost în vigoare precum și a efectelor sentinței pronunțate de instanța de fond, pe perioada de valabilitate a ordinului în discuție.

Solicită astfel recurenta a se constata lipsa de interes a cererii de chemare în judecată, pe considerentul că Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul ANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Față de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația transmisă recurentei la data de 12.08.2019, pentru termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, conform Dovezii de înmânare atașată la dosar, i s-a adus la cunoștință autorității obligația de a timbra recursul cu suma de 100 RON, aceasta neconformându-se însă.

La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2019, instanța a dispus amânarea cauzei tocmai pentru a da posibilitatea recurentei - pârâte să-și îndeplinească obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru, în raport de faptul că, prin încheierea din 17 septembrie 2019, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019 s-a respins cererea de reexaminare formulată de recurentă împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce face obiectul dosarului nr. de față. A fost citată din nou recurenta cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 100 RON, citația fiind primită de autoritate, prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, la data de 04.10.2019, conform Dovezii de înmânare, atașată la dosar, autoritatea nedepunând însă la dosar chitanța doveditoare a plății taxei judiciare de timbru.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

În principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic", aceste dispoziții fiind prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă prin cererea de recurs, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost atașată la dosar, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest termen de judecată, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, urmează a anula recursul, ca netimbrat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 22/F-CONT din 11 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2019.