ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4850/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2018 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării art. I și art. III din Ordinul nr. 1960/2018 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare, susținând că în discuție este un act normativ, iar art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că suspendarea poate viza doar executarea unui act administrativ unilateral.

Prin sentința nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă; a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; a dispus suspendarea executării dispozițiilor art. I din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1960/2018 până la pronunțarea instanței de fond; a respins cererea cu privire la suspendarea dispozițiilor art. III din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1960/2018; a obligat pârâta la 1.050 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, din care suma de 1.000 RON reprezintă onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat prevederile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privința condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, în speță nefiind îndeplinite nici condiția cazului bine justificat și nici a pagubei iminente.

4.1. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca lipsit de interes, a recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

4.2. Recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat răspuns la întâmpinare, prin care solicită să se constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, constând în abrogarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrație Fiscală, suspendarea executării art. I și art. III din Ordinul nr. 1960/2018 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin actul administrativ a cărui suspendare parțială se solicită, a fost modificat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, fiind introduse condiții suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizați de această procedură.

Înalta Curte reține că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziție similară celei contestate în prezenta speță.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare parțială a executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, excepție care, de altfel, a fost întemeiată pe aceleași modificări legislative survenite ulterior pronunțării hotărârii recurate și care au fost analizate de către instanța de recurs în contextul rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând: va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect, menținând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 136/F - CONT din 26 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Menține obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.