ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.01.2019, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat suspendarea parțială a executării Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018 și, pe cale de consecință, și a Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului A.N.A.F. nr. 1849/2016.

Prin Sentința civilă nr. 16 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, și s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

S-a admis excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a Ordinului 1960/2018 și s-a respins această cerere ca lipsită de interes.

S-a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/27.12.2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestuia.

A fost obligată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, la plata parțială către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 de RON, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva Sentinței civile nr. 16 din 30 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea în totalitate a cererii de suspendare ca lipsită de interes, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea executării.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1 În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

4.2 Prin notele scrise depuse la dosar la data de 7 februarie 2020, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a solicitat menținerea soluției primei instanțe, în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de minister.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat suspendarea parțială a executării Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018 și, pe cale de consecință, și a Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului A.N.A.F. nr. 1849/2016.

Prin Sentința nr. 16 din 13 ianuarie 2019, instanța de fond, a admis excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a Ordinului 1960/2018 și a respins această cerere ca atare, iar, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 3236/27.12.2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acestuia.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 30 ianuarie 2019, iar, între această dată și data de 14 august 2019 la care autoritatea pârâtă a declarat calea de atac exercitată împotriva acesteia, în M. Of. nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508/2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziții criticate de reclamantă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor OPANAF nr. 3236/2018 a cărui executare a fost suspendată, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sentința pronunțată de Curtea de Apel București, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, atât timp cât anterior exercitării căii de atac aceasta a emis un alt ordin, prin care a abrogat dispozițiile din OPANAF nr. 3236/2018, criticate de reclamantă în prezenta cauză, a căror executare a fost suspendată prin sentința recurată, un astfel de interes subzistând numai în cazul în care aceste dispoziții mai erau în vigoare.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este anularea actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul.

Totodată, se reține că sentința recurată și-a produs efectele, iar recurenta-pârâtă nu a indicat eventuale prejudicii cauzate ca urmare a suspendării executării OPANAF nr. 3236/2018 dispusă prin aceasta.

Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de autoritatea pârâtă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 16 din 30 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN