ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4262/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Băneasa a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Mecanisme și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile anularea Raportului de verificare a achizițiilor nr. 50630 din 19.07.2018 și anularea Deciziei nr. 57616 din 27.08.2018 de respingere a contestației UAT Băneasa nr. 57616 din 08.08.2012.

2.1 Prin sentința nr. 623 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Băneasa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Mecanisme și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 10 alin. (1), (1)

1

și 3 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut că are calitatea de reclamantă UAT Comuna Băneasa, județ Constanța, iar obiectul cauzei este reprezentat de corecția financiară în cuantum de 5057,75 RON aferentă contractului având ca obiect achiziționarea serviciilor de consultanță pentru managementul proiectului, respectiv corecția financiară în sumă de 431,25 RON, având ca obiect achiziționarea serviciilor de traducere pentru implementarea proiectului.

2.2 Prin sentința nr. 241 din 2 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial fiind cea de la sediul pârâtului, în condițiile în care reclamata este o autoritate publică.

2.3 Prin sentința nr. 2221 din data de 22 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în contextul invocării prevederilor art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 și ale art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 1302/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, a reținut că, în raport cu obiectul litigiului, respectiv anularea Raportului de verificare a achizițiilor nr. 50630/19.07.2018 emis de Ministerul Fondurilor Europene, care nu are caracter evaluabil în bani, competența trebuie stabilită potrivit criteriului rangului emitentului actului administrativ, care, în speță, este o autoritate publică centrală, fapt ce atrage competența curții de apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Băneasa a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Mecanisme și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile anularea Raportului de verificare a achizițiilor nr. 50630 din 19.07.2018 și anularea Deciziei nr. 57616 din 27.08.2018 de respingere a contestației UAT Băneasa nr. 57616 din 08.08.2012.

Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europenese soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității conform prevederilor alin. (1)".

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, în litigiul de față s-au contestat, în mod exclusiv, Raportul de verificare a achizițiilor nr. 50630 din 19.07.2018 emis de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și Decizia nr. 57616 din 27.08.2018 de respingere a contestației UAT Băneasa nr. 57616 din 08.08.2012, raport în cuprinsul căruia sunt menționate constatările efectuate de minister în calitate de Autoritate de plată asupra documentelor transmise de către Primăria Orașului Băneasa, Județul Constanța, la capitolul Concluzii din Raport Autoritatea de Plată precizându-se că Autoritatea nu a adus niciun element de noutate și niciun argument pertinent în susținerea acțiunilor sale, fiind identificate abateri de la legislația privind achizițiile publice.

Așa fiind, Înalta Curte, în acord cu Tribunalul București, reține că acest raport de verificare nu are natura notei de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare sau a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, având în vedere că Autoritatea de Plată face doar verificări, constată efectuarea de plăți susceptibile a fi neeligibile și informează organismul intermediar.

Așadar, actele administrativ-fiscale care formează obiectul litigiului nu au caracter evaluabil în bani, în cuprinsul acestora nefiind stabilit niciun debit în sarcina părții reclamante, în raport de dispozițiile legale sus-menționate, Înalta Curte constatând că pentru determinarea competenței materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorității publice pârâte.

Cum actele administrative contestate au fost emise de Ministerul Fondurilor Europene, prin raportare la calitatea emitentului de autoritate publică centrală, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza dedusă judecății este curtea de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că: "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului", în speță, sediul pârâtului fiind în municipiul București.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Băneasa și pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2020.