ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 327/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x, prin care a fost amendat contravențional cu suma de 945 RON și i-a fost aplicată sancțiunea complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3), lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Hotărârea primei instanțe
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul, prin sentința civilă nr. 6745/2016, a respins plângerea contravențională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței de apel
Prin Decizia nr. 4196 din 13 noiembrie 2017, a Tribunalului Ilfov, secția civilă
a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 6745/2016 pronunțate de Judecătoria Buftea în dosarul nr. Dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul A., arătând că decizia atacată este definitivă, dar nu și irevocabilă, formulând critici împotriva procesului-verbal de contravenție, pe care îl consideră nelegal și netemeinic.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Aspecte de fapt și de drept relevante
Petentul a învestit Judecătoria Buftea cu o plângere formulată în temeiul O.G. nr. 2/2001, îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție procesului-verbal de contravenție nr. x, emis de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov.
Se observă că decizia atacată în prezenta cauză este pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în materie contravențională, regulile procedurale aplicabile fiind cele reglementate de O.G. nr. 2/2011.
Apelantul, ulterior exercitării căii de atac a apelului, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, a înțeles să exercite recurs împotriva deciziei pronunțate de instanțe de apel.
În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".
Potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare sunt stabilite numai prin lege.
Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are dreptul și libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate pot exercita căile ordinare și extraordinare de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.
În soluționarea excepției de necompetență, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
orice alte cereri date prin lege în competența sa.
Pe de altă parte, în materia recursului, potrivit dispozițiilor art. 483 alin(4) din C. proc. civ., "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată".
Potrivit art. 96 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Curțile de apel judecă:
în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;
ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță;
ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
orice alte cereri date prin lege în competența lor."
În cauza dedusă judecății, instanța superioară Tribunalului Ilfov, secția civilă, care a pronunțat decizia recurată, în materie contravențională, este Curtea de Apel Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a recursului, formulat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 4196 din 13 noiembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.