ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2622/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.09.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților - F.G.A., a solicitat anularea deciziei nr. 1387/03.08.2016 emisă de către pârât și în urma reanalizării dosarului, obligarea FGA la plata sumei integrale de 29.900 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit.

În motivarea cererii a învederat că la data de 15.10.2015 în apartamentul proprietate personală a loc o inundație care a produs prejudicii foarte mari fiind afectate în totalitate încăperile imobilului cât și instalația electrică, aceasta deteriorându-se în totalitate.

Prin sentința civilă nr. 4281 din data de 23 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a anulat, în parte, Decizia FGA nr. 1387/3.08.2016, în sensul că a dispus majorarea despăgubirilor acordatei reclamantei de la suma de 5150 RON la suma de 10.889,94 și a obligat pârâta să emită o decizie de plată pentru suma totală de 10.889,94 RON, cu titlu de despăgubiri. A dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 5500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, 50 de RON, onorariul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză, 2000 de RON și onorariu de avocat, în cuantum de 3000 de RON. A respins, în rest, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4281 din data de 23 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că hotărârea nu cuprinde, motivele pe care se întemeiază, dar, în același timp, cuprinde motive contradictorii.

În urma încuviințării și administrării probatoriului, s-a dispus efectuarea a trei expertize judiciare, respectiv:

Astfel:

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză - construcții civile - expertul B., precum și a răspunsului la obiecțiunile formulate de către subsemnata-recurentă, instanța de fond, a reținut, în mod corect, că valoarea lucrărilor de construcție necesare pentru aducerea imobilului inundat Ia starea inițială este de 10.189,94 RON, cu TVA.

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară electroenergetică - experta C. a stabilit că există legătură de cauzalitate directă între inundația produsă la 15.10.2015 și avarierea instalației electrice interioare, iar "cuantumul necesar remedierii instalației electrice interioare: 6.700 RON, la care se adaugă TVA 1.340 RON, rezultând total de 8.040 RON".

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea - Evaluări bunuri imobile și mobile, expertul D., a stabilit următoarele:

"Deoarece instalația electrică este deosebit de afectată, și în proporție foarte mare, și pentru că riscurile aferente înlocuirii parțiale sunt foarte mari (risc de incendiu), se va estima costul de refacere/înlocuire în totalitate a instalației electrice. Costul total al reparării instalației electrice, (fără costurile aferente tencuielilor, gleturilor și zugrăvelilor) este de 5.850 RON TVA inclus.

Cu toate acestea, instanța de fond, a dispus anularea Deciziei F.G.A. nr. 1387/3.08.2016, în sensul că a obligat majorarea despăgubirilor acordate recurentei-reclamante de la 5.150 RON la 10.889,94 RON și a obligat pârâta să emită o Decizie de plată pentru suma de 10.889,94 RON.

Printr-un simplu calcul matematic, dacă se adună sumele rezultate din expertize pentru aducerea imobilului la stadiul inițial anterior producerii evenimentului asigurat, rezultă: 10.189,94 RON + 8.040 RON + 5.850 RON = Total despăgubiri 24.079,94 RON.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Întregul demers judiciar a fost bazat pe principiul reparării integrale a pagubei potrivit art. 1531 alin. (1) și 2) C. civ.

În acest sens, instanța de fond a înțeles necesitatea efectuării a trei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili cu această ocazie întinderea prejudiciului și legătura de cauzalitate între inundația produsă și avarierea apartamentului.

Pentru fiecare dintre cele trei expertize a fost stabilit un cost al reparațiilor necesare aducerii apartamentului la starea inițială respectiv de buna funcționare și siguranță în exploatare.

Cele trei expertize tehnice au stabilit valoarea costurilor necesare, iar instanța de fond prin sentința atacată a achiesat practic la aceste valori, reținând în mod expres că la stabilirea consecințelor păgubitoare suferite de către reclamantă se va avea în vedere conținutul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.

Or, contravaloarea acestor lucrări este dată de valorile stabilite în cele trei expertize adică 24.079,94 RON și nu de 10.889,94 RON cum a dispus instanța de fond.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 11 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 21 octombrie 2020.

Prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2020, Înalta Curte a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată și a fixat termen la data de 17 iunie 2020.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 1387/03.08.2016 emisă de către pârât și în urma reanalizării dosarului, obligarea FGA la plata sumei integrale de 29.900 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit.

Prima instanță a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a anulat, în parte, Decizia FGA nr. 1387/3.08.2016, în sensul că a dispus majorarea despăgubirilor acordatei reclamantei de la suma de 5150 RON la suma de 10.889,94 RON și a obligat pârâta să emită o decizie de plată pentru suma totală de 10.889,94 RON, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a inundării apartamentului acesteia la data de la data de 15.10.2015, iar prejudiciul încercat de către aceasta constă în contravaloarea lucrărilor de construcții pentru aducerea imobilului asigurat la starea de fapt anterioară producerii riscului asigurat și în contravaloarea lucrărilor de înlocuirea a instalației electrice avariate.

Soluția primei instanțe nu este legală, nefiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte le constată ca fiind nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Faptul că, deși prima instanță a reținut că se va avea în vedere conținutul rapoartelor de expertiză judiciară efectuate în cauză și va înlătura celelalte înscrisuri depuse de reclamantă, apoi a reținut că aceste rapoarte infirmă situația reținută prin procesul-verbal de constatare aferent dosarului de daună, nu atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. având în vedere că instanța de fond a motivat de ce a înlăturat această probă și de ce a admis în parte acțiunea dedusă judecății.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că întregul demers judiciar a fost bazat pe principiul reparării integrale a pagubei potrivit art. 1531 alin. (1) și 2) din C. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1531 alin. (1) din C. civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

Dispozițiile art. 1531 alin. (2) din același act normativ, menționează în mod expres că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a reținut în mod corect că recurenta-reclamantă are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a inundării apartamentului acesteia din data de 15.10.2015, iar prejudiciul încercat constă în contravaloarea lucrărilor de construcții pentru aducerea imobilului asigurat la starea de fapt anterioară producerii riscului asigurat și în contravaloarea lucrărilor de înlocuirea a instalației electrice avariate, în mod greșit a stabilit prejudiciu în cuantum de 10.889,94 RON, când în realitate, suma rezultată din rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză este în cuantum de 24.079,94 RON.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, iar criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt fondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând va majora cuantumul despăgubirilor de la suma de 5150 RON la suma de 24.079,94 RON. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței nr. 4281 din 23 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată, și rejudecând:

Majorează cuantumul despăgubirilor de la suma de 5150 RON la suma de 24.079,94 RON.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.