ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2020

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat anularea deciziei nr. 3771/02.02.2017 emisă de pârât cu obligarea la plata despăgubirilor în cuantum total de 80.325,28 RON și a dobânzii penalizatoare stabilite prin sentința nr. 2051/26.02.2015 a Judecătoriei Brașov, calculată din data de 31.08.2015 (dată la care a fost ultima dată actualizată de executorul judecătoresc) până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 2843 din data de 05.07.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. A anulat Decizia FGA nr. 3771/2.02.2017. A dispus obligarea pârâtului să analizeze pe fond cererea de plată a reclamantei ce a făcut obiectul deciziei anulate. A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat. A respins în rest pretențiile formulate ca neîntemeiate.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 2843 din data de 05.07.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs. Prin Decizia nr. 5948 din data de 27.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, împotriva sentinței nr. 2843 din 05 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 5948 din data de 27.11.2019. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04.12.2019, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 5948 din data de 27.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul obligării recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de recurs cu privire la cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 5948 din data de 27.11.2019. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a Dispozitivului Deciziei nr. 5948 din data de 27.11.2019 constată că, intimata-reclamantă a invocat dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Conform prevederilor art. 452 C. proc. civ.: "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". Art. 453 C. proc. civ. prevede că: "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată." Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului Deciziei nr. 5948 din data de 27.11.2019, Înalta Curte reține că intimata-reclamantă a solicitat, prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza recursului, constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 RON. De asemenea, se constată că la dosarul de recurs, fila x bis, intimata-reclamantă, prin avocat, a depus chitanța nr. x/2.11.2017, privind onorariul avocațial, în valoare de 500 RON. Prin Decizia nr. 5948 din data de 27.11.2019, recursul formulat de reclamantul-pârât a fost respins, ca nefondat, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat. Fundamentul suportării cheltuielilor de judecată rămâne culpa procesuală, decurgând din atitudinea părții care a ocazionat declanșarea demersului judiciar, acordarea acestora nefiind condiționată de motivele pentru care partea obligată la plata cheltuielilor a pierdut procesul. Față de aceste aspecte, constatând că instanța de recurs a respins cererea recurentului-pârât și a omis a se pronunța în legătură cu cererea intimatei-reclamante, dovedită, de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate cu acordarea cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din înscrisurile doveditoare depuse la dosar.

Temeiul legal al soluției adoptate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 5948 din data de 27.11.2019 și va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L. în cuantum de 500 RON.