ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1824/2020

Ședința publică din data de 06 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.12.2019, pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, reclamantul Sindicatul Polițiștilor Europeni "Europol" în numele membrului de sindicat A. a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019 până la data soluționării definitive a cauzei; a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019; a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 156/29 ianuarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, declinându-și și competența în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Ilfov a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Chiar dacă, anterior modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1/21 ianuarie 2013 pronunțată în recurs în interesul legii a decis: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat", Tribunalul a reținut că este incident art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 212/2018, care stabilește competența teritorială exclusivă în cauzele de contencios-administrativ și fiscal în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, chiar și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces. În același sens, Tribunalul a avut în vedere și practica Curții de Apel București.

Or, aceasta este ipoteza din prezenta cauză, în care acțiunea este formulată în numele reclamantului cu domiciliul în județul Sălaj, de către Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol căruia nu i se neagă calitatea procesuală activă, dar, având în vedere că formulează acțiunea în numele reclamantului, competența teritorială exclusivă este determinată de domiciliul reclamantului.

Față de dispozițiile arătate mai sus, văzând că domiciliul reclamantului este în jud. Sălaj, în baza art. 129 și 132 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, declinând competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Sălaj, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 17.02.2020 pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 202 din data de 20.03.2020 Tribunalul Sălaj, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul SINDICATUL POLIȚIȘTILOR EUROPENI "EUROPOL" în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN SĂLAJ, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Sălaj a reținut că în cauza de față reclamant este SINDICATUL POLIȚIȘTILOR EUROPENI "EUROPOL" care a introdus cererea de chemare în judecată în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, după cum rezultă explicit din primul paragraf al cererii introductive de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În aplicarea prevederilor legale de mai sus, s-a constatat că în speța supusă judecății, competența teritorială se determină în funcție de dispozițiile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, reclamant fiind SINDICATUL POLIȚIȘTILOR EUROPENI "EUROPOL" a cărui calitate procesuală activă este recunoscută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, ceea ce-i conferă îndreptățirea de a introduce cererea în numele membrilor săi, conform alin. (2) din același articol, în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1).

Astfel s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia (RIL) nr. 1 din 21 ianuarie 2013, din care citează:

"Referitor la interpretarea dispozițiilor legale în discuție se reține că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii ori aleși.

Prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.

Referitor la categoria interesului apărat prin posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiune în numele membrilor lor, concluzia este în sensul că legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.

Această concluzie se desprinde atât din formularea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se referă expres inclusiv la apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, situație în care interesele sunt cu precădere individuale, cât și din dispozițiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părți în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariați, angajatori, patronate, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale ori al C. proc. civ.

Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenței și doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale acționează în calitate de reclamante, a reprezentat și voința legiuitorului a fost confirmat de evoluția legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, și anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului.

Într-o atare interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Această soluție este aplicabilă și în situația în care organizația sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în același temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizației sindicale.

În concluzie, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2)], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant."

În acest sens sunt și dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aflate în strânsă legătură cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și s) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că sindicatele sunt considerate persoane vătămate ce au posibilitatea de a introduce o acțiune în contencios administrativ fiscal când apără drepturile și interesele legitime ale unor persoane fizice determinate (în cazul de față membrii sindicatului reclamant).

În consecință, membrul de sindicat în numele căruia SINDICATUL POLIȚIȘTILOR EUROPENI "EUROPOL" a introdus cererea de chemare în judecată nu poate fi considerat reclamant. De altfel, nici nu a operat transmiterea calității procesuale active de la sindicat la membrul său în condițiile art. 38 C. proc. civ., iar prin efectul legii membrii sindicatului reclamant nu pot prelua calitatea procesuală activă a acestuia din urmă, cu atât mai mult cu cât art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 se referă la membrii sindicatului ca fiind "cei în cauză", a căror poziție este determinantă pentru introducerea sau continuarea acțiunii de către organizația sindicală (deci de către reclamant).

De altfel, inclusiv Tribunalul Ilfov a procedat la citarea în calitate de reclamant a organizației sindicale, membrul sindicatului reclamant nefiind citat în cauză.

În consecință, este indiferent domiciliul membrului reclamantului SINDICATUL POLIȚIȘTILOR EUROPENI "EUROPOL", competența teritorială fiind determinată în raport de sediul acestuia din urmă situat în orașul Bragadiru, județul Ilfov, în acest sens fiind și orientarea doctrinei juridice relevante ce analizează actualele dispoziții legislative (spre exemplu: B., Legea contenciosului administrativ. Comentată și adnotată, Ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2018, p. 354, cu trimitere la Decizia ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 3601 din 14 decembrie 2016-pp. 346-348).

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019 și suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019, până la data soluționării definitive a cauzei.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanțe aflate în conflict negativ de competență au reținut că pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni competența de soluționare aparține completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Însă, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 19.12.2019), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019 până la data soluționării definitive a cauzei, precum și anularea actului administrativ reprezentat de Dispoziția Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019, în favoarea membrului de sindicat A., Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrului de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat deoarece titularul dreptului pretins, precum și interesul promovării acțiunii aparține acestuia.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a solicitat anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului nr. 1/427/09.10.2019, pretenții izvorâte din raporturi de serviciu, precum și faptul că acesta are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Sălaj, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol în numele membrului de sindicat: A. și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sălaj în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2020.