ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2020

HOTĂRÂRE

29.04.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 29 aprilie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la 9 aprilie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. și Asociația Salariaților C. Caransebeș (C.) ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziunea constituită prin contractul de consorțiu, încheiat între A. S.A., B. și C., autentificat sub nr. x din 29 martie 2004, în vederea participării la privatizarea societății C. S.A. și să stabilească masa de împărțit, în sensul constatării dreptului de proprietate exclusiv al A. S.A. asupra pachetului de acțiuni în cadrul C. S.A., având în vedere achiziționarea acestuia de către consorțiul format din A. S.A., B. și C. și neîndeplinirea de către B. și C. a obligațiilor stabilite conform contractului de consorțiu.

La termenul de la 4 octombrie 2019, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caransebeș.

Prin sentința civilă nr. 1185/2019 din 18 octombrie 2019, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, în esență, că cererea de chemare formulată de reclamantă are ca obiect o acțiune în constatare încadrată în dispozițiile art. 35 C. proc. civ., iar instanța poate recalifica acțiunea în conformitate cu prevederile art. 152 C. proc. civ.. S-a mai reținut că valoarea obiectului cererii depășește 200.000 RON și că sediul reclamantei este în Iași.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluționare Tribunalului Iași.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2019. La termenul de la 20 ianuarie 2020, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 180/2020 din 17 februarie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată al cărei capăt principal este partajul și că din acest punct de vedere sunt incidente dispozițiile art. 94 lit. j) C. proc. civ., în conformitate cu care cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare, sunt de competența judecătoriei, ca instanță de fond. Se mai arată că solicitarea reclamantei de a i se atribui în totalitate bunurile care alcătuiesc masa partajabilă este un capăt de cerere accesoriu care, în temeiul dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., se judecă de instanța competentă pentru cererea principală. A mai reținut instanța că recalificarea realizată de Judecătoria Caransebeș nu poate fi admisă atât timp cât nu a fost pusă în discuția părților și nici nu era permisă de lege tinzând la schimbarea cauzei juridice a acțiunii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Caransebeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Caransebeș și Tribunalul Iași, secția I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili competența materială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la un număr de 1.533.129 acțiuni nominative pe care reclamanta A. S.A. le-a dobândit împreună cu pârâții B. și C. (ambii pârâți cu domiciliul/sediul în Caransebeș) în temeiul contractului de consorțiu autentificat sub nr. x din 29 martie 2004 și a contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr.x din 30 iunie 2004. Temeiul de drept indicat în acțiune se referă la dispozițiile art. 980 și urm. C. proc. civ.

Față de obiectul acțiunii și temeiul de drept indicat de reclamantă, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a fost învestită, în principal, cu soluționarea unei cereri de împărțeală judiciară în privința căreia competența materială de soluționare se stabilește, conform prevederilor art. 94 lit. j) C. proc. civ., în favoarea judecătoriei. În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, în temeiul dispozițiilor art. 123 C. proc. civ., acesta se judecă de instanța competentă pentru cererea principală

Din punct de vedere al competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere instanțele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.