ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 741/2020

Ședința publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra recursului de față

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă în urma renunțării la primele capete de cerere, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtei ICM VICENZA - SUCURSALA BUCUREȘTI la plata:

1) sumei de 57.029 RON reprezentând salariul aferent lunii august 2017,

2) sumei de 312.042 RON reprezentând 6 salarii de încadrare la încetarea contractului,

3) sumei de 99.800,75 RON reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu de odihnă neefectuat (35 de zile),

4) sumei de 27.540 RON, cu titlul de diurnă aferenta deplasărilor externe și

5) sumei de 765 RON, cu titlul de diurnă aferenta deplasărilor interne.

A susținut că, în vederea soluționării cererii de chemare în judecată, instanța trebuie să dea efecte contractului individual de muncă nr. x/31.07.2015, în executarea căruia și-a formulat pretențiile reclamantul.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat lipsirea de efecte a clauzelor cuprinse la pct. J, I și L h) din contractul individual de muncă nr. x/31.07.2015.

Prin sentința civilă nr. 6933/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, executorie de drept, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ICM SPA VICENZA - SUCURSALA BUCUREȘTI, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale restante aferente lunii august 2017, în cuantum de 57.029 RON brut și contravaloarea a 6 (șase) salarii de încadrare la încetarea contractului de muncă, prin raportare la salariul brut lunar de 57.029 RON stabilit potrivit actului adițional nr. x la contractul individual de muncă nr. x/31.07.2015, cu plata corespunzătoare a dobânzii legale de la data înregistrării cererii (3 noiembrie 2017) până la data plății efective a sumelor datorate.

A obligat pârâta să plătească reclamantului compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2016 (23 de zile de concediu de odihnă) și în anul 2017 (4 zile de concediu de odihnă), cu plata corespunzătoare a dobânzii legale de la data înregistrării cererii (3 noiembrie 2017), până la data plății efective a sumelor datorate.

A respins celelalte pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

A respins excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată.

A respins cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale și reduse.

Împotriva sentinței anterior menționate a declarat apel pârâta ICM SPA VICENZA - SUCURSALA BUCUREȘTI, ce a fost înregistrat la data de 10 decembrie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin cererea formulată în cadrul memoriului de apel, apelanta-pârâtă ICM VICENZA - SUCURSALA BUCUREȘTI a solicitat, în temeiul art. 450 din C. proc. civ., suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 6933/2018 pronunțate de Tribunalul București în data de 28.09.2018 în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul x/2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 6933/28.09.2018, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017, formulată de apelanta-pârâtă ICM SPA VICENZA - SUCURSALA BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., ca neîntemeiată.

A dispus restituirea către apelanta-pârâtă a cauțiunii în cuantum de 9288 RON, consemnată cu recipisele nr. x/1 din 11 decembrie 2018 și nr. x/1 din 15 ianuarie 2019 la CEC- Sucursala Victoria.

La data de 11 februarie 2019 (data plic poștal dosar și fax - dosar recurs), recurenta-pârâtă ICM SPA VICENZA - SUCURSALA BUCUREȘTI a declarat recurs împotriva încheierii din data de 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 martie 2018.

În cadrul recursului formulat, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și, pe fond, admiterea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 6933/28.09.2018, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017.

A precizat că încheierea atacată cuprinde motive contradictorii, respectiv motive străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin, 1 pct. 6 din C. proc. civ.

În acest sens, a susținut că instanța de apel a reținut greșit că suspendarea provizorie a executării unei sentințe executorii se dispune doar atunci când executarea acesteia ar aduce un prejudiciu de neînlăturat debitorului.

De asemenea, a precizat că apelanta-pârâtă este o doar o sucursală a unei societăți de drept italian, care, așa cum rezultă fără dubiu din probele administrate, înregistrează pierderi uriașe, singura modalitate de supraviețuire fiind obținerea unor finanțări (rambursabile) din partea societății mamă.

A mai susținut că în mod eronat a considerat instanța de aple că nu pot exista dificultăți eventuale în recuperarea sumelor achitate intimatului-reclamant în temeiul sentinței, deși acesta din urmă este cetățean străin, cu reședința temporară în România, nefiind sigur că aceasta reședință va fi menținută ulterior executării.

Recurenta-pârâtă a mai precizat că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a susținut că:

a) instanța a dat o interpretare restrânsă prevederilor referitoare la procedura întoarcerii executării, nedând valoare prevederilor referitoare la procesul civil internațional și

b) instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 719 C. proc. civ., deoarece a respins cererea de suspendare provizorie fără a lua considerare prevederile art. 1066 și următoarele din C. proc. civ., ce pot deveni aplicabile, în viitor, dacă:

- intimatul-reclamant, cetățean strain, nu va mai avea reședința în România,

- intimatul-reclamant nu se prezintă în fața instanței sau nu formulează apărări în fond,

- intimatul-reclamant invocă excepția de necompetență,

- instanța română sesizată poate respinge cererea, când din ansamblul circumstanțelor rezultă că litigiul nu prezintă nicio legătură semnificativă cu România, chiar în cazul în care:

(i) părțile au convenit valabil competența instanțelor române de a judeca litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi sau (ii) pârâtul se prezintă în fața instanței și formulează apărări în fond, fără a invoca excepția de necompetență, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe.

Prin urmare, în situația intoarcerii executării, recurenta-pârâtă nu ar avea la îndemână calea "clară și accesibilă" prevăzută de art. 723 și următoarele din C. proc. civ., prin hotărâre fiind interpretate restrâns normele de drept material.

A mai arătat că procedura suspendării executării provizorii se poate dispune, potrivit prevederilor Art. 719 din C. proc. civ., la care se face trimitere în cadrul art. 450 din C. proc. civ., pentru "motive temeinice", adică nu doar în situația în care executarea hotărârii primei instanțe ar produce un prejudiciu de neînlăturat intimatului-reclamant.

Ca atare, a susținut că oricare alte motive temeinice sunt admisibile și pot face obiectul verificării instanței.

A mai arătat că instanța a reținut situația financiară a recurentei-pârâte contrar aspectelor rezultate din actele depuse în cauză.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil și s-a arătat că recurenta-pârâtă nu a achitat taxa de timbru judiciar în valoare de 20 RON.

Potrivit dispozițiilor instanței cuprinse în încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2019, raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat părților din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin adresa emisă prin grija Înaltei Curți, s-a pus în vedere recurentei- pârâte, la data de 26 martie 2019, să depună la dosar, sub sancțiunea anulării cererii, dovada achitării taxei de timbru de 20 de RON, conform dispoziților art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

La termenul din data de 3 aprilie 2020 acordat pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului în completul de filtru, constatând că recursul formulat nu a fost timbrat, deși recurenta-pârâtă a fost înștiințată cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 20 RON prin adresele emise de instanță și dovezile de comunicare aferente, Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului, ce urmează a fi analizată cu prioritate față de restul aspectelor invocate prin cererea de recurs.

Excepția de netimbrare va fi admisă și recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii".

În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-pârâtă ICM SPA VICENZA SUCURSALA- BUCUREȘTI, având ca obiect recurs declarat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, nu a fost timbrată anticipat.

În acest sens, se constată că, până la acest termen, recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON, potrivit rezoluției de primire din data de 18 martie 2019 și adresei de înștiințare comunicată la data de 2 aprilie 2019 .

Reținând că în speță nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus redate și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ICM SPA VICENZA SUCURSALA- BUCUREȘTI împotriva încheierii din 17 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi 3 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.