Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2020

HOTĂRÂRE
19.02.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 19 februarie 2020 Asupra recursului de față, constată și reține următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a - VI-a civilă sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Zemeș, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 856.512 RON, cu titlu de chirie aferentă anului 2016, potrivit facturilor fiscale nr. x/29.02.2016, nr. y/06.05.2016, nr. z/02.08.2016 și nr. 202/04.10.2016, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 965 din 28 martie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată și a obligat-o pe pârâtă în favoarea reclamantei la plata sumei de 856.512 RON, reprezentând chirie aferentă anului 2016. Împotriva acestei sentințe, A. S.A.

a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii de primă instanță, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. La termenul din 7 iunie 2019, apelanta a formulat o cerere de suspendare a judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Moinești, solicitare care a fost respinsă prin încheierea pronunțată la acea dată. Prin decizia civilă nr. 1145 din 21 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul declarat ca nefondat. Împotriva deciziei și încheierii mai sus evocate, pârâta A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe. În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, pârâta a indicat cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ., susținând că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, precum și că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Cu privire la hotărârea de respingere a cererii de suspendare a judecării apelului, a arătat că aceasta este nemotivată. În continuare, a arătat că deține un drept de servitute legală asupra terenurilor în discuție, ce constituie o valoare patrimonială, respectiv un bun ce intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. și al cărui izvor îl constituie art. 7 din Legea nr. 238/2004, opozabil erga omnes și că acest drept nu poate fi limitat/restricționat/condiționat de intimată.

Totodată, recurenta a evocat dispozițiile art. 7 alin. (2) și (3) și art. 10 din Legea nr. 238/2004, care statuează că, în cazul în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului chiriei/rentei sau altor indemnizații, neînțelegerile vor fi soluționate pe cale judecătorească, nefiind permis ca un terț sau una dintre părți să impună un preț stabilit în mod arbitrar și unilateral. Așa fiind, față de prevederile hotărârilor Consiliului Local Zemes nr. 209 din 28 noiembrie 2014 și nr. 185 din 9 noiembrie 2015 privind prețul închirierii terenului la nivelul sumei de 3 RON/mp/lună pentru perioada fiscală 2015 - 2016, hotărâri invocate în acțiunea introductivă, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2014 pârâta din prezenta cauză a înregistrat la 8 decembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Moinești cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâtele U.A.T.

Comuna Zemeș și Consiliul Local Zemes. În opinia recurentei, soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Moinești, instanță competentă general, material și teritorial să se pronunțe asupra respectării dreptului legal de servitute al cărui titular este și, totodată, să fixeze cuantumul rentei, potrivit regulilor stabilite de Legea nr. 238/2004. Pentru aceste motive, a subliniat că, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Moinești. A mai arătat recurenta că din considerentele deciziei recurate (pag.

9-11) rezultă că instanța de prim control judiciar și-a motivat soluția de respingere a apelului pe aspecte ce exced situației de fapt și de drept deduse judecății. În acest sens, a susținut că instanța de apel a reiterat o parte dintre considerentele hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2016, ce a avut ca obiect anularea în parte a hotărârii nr. 185/2015 a Consiliului Local Zemes, precum și că a preluat ad literam o parte dintre considerentele greșite și lipsite de temei legal ale primei instanțe, fără să analizeze efectiv criticile cu care fusese învestită prin memoriul de apel.

Astfel, a arătat că, deși a detaliat și dovedit apărările pe care le-a formulat în cauză, curtea de apel le-a înlăturat în lipsa oricărui temei legal, reținând efectul pozitiv al lucrului judecat izvorât din hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, cu toate că între cele două cauze nu există identitate de părți, obiect și cauză.

În continuare, a arătat că pentru toate contractele de închiriere încheiate anterior emiterii hotărârii nr. 209 din 28 noiembrie 2014 a Consiliului Local, prețul închirierii a fost actualizat de părți anual în raport cu indicele de inflație comunicat de Institutul National de Statistică pentru anul anterior, sens în care au încheiat acte adiționale, inclusiv pentru anul fiscal 2014. În acest context, a susținut că modificarea unilaterală a contractelor de închiriere având ca obiect terenuri aflate în proprietatea privată a locatorului, de către un terț față de părțile contractante, constituie un abuz de drept materializat într-un act administrativ nelegal - H.C.L. nr. 185/2015.

A subliniat recurenta că temeinicia pretențiilor reclamantei trebuie analizată și din perspectiva dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 238/2004 și ale art. 36 alin. (2) lit. c) și alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2005, care statuează dreptul consiliului local de a aproba închirierea, iar nu de a stabili unilateral contravaloarea prestației. Detaliind, a prezentat pe larg argumentele în sprijinul nelegalității hotărârilor Consiliului Local Zemes, prin care prețul chiriei a fost stabilit unilateral, subliniind că acestea nu îi sunt opozabile, atât timp cât a încheiat cu U.A.T. Comuna Zemes contracte de închiriere/concesiune/superficie, acte cu caracter eminamente civil,. Or, potrivit art. 969 din C. civ.

de la 1865, respectiv art. 1.270 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, a subliniat că nu a acceptat în niciun mod prețul de închiriere propus de reclamantă, acesta fiindu-i impus prin hotărâri ale Consiliului Local, cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și că instanța de judecată nu poate suplini acordul de voința al părților, obligând una dintre părți la plata unui preț majorat de 12 ori, care nu își are izvorul în raportul obligațional bilateral, încălcându-se principiul forței obligatorii a contractului.

În fundamentarea acestei concluzii, recurenta a susținut că, în condițiile în care contractele încheiate cu intimata sunt eminamente civile, acestora nu li se poate aplica regimul de putere publică specific raporturilor de drept administrativ/fiscal, în acest sens exprimându-se în mod constant și practica judiciară prin deciziile de speță depuse la dosar o dată cu cererea de apel, care se impun în cauză cu putere de lucru judecat. În final, a arătat că susținerile sale privind caracterul discreționar și excesiv al chiriei pe care intimata încearcă prin orice mijloace să i-o impună, deși părțile raportului juridic substanțial se află pe picior de egalitate nu au fost analizate de instanța de apel.

Astfel, deși curtea de apel i-a încuviințat proba cu înscrisul "raport de expertiză/evaluare", depus în dovedirea caracterului discreționar și excesiv al chiriei și a consemnat în încheierea din 7 iunie 2019 că va analiza acest înscris în ansamblul căii ordinare de atac, a omis să se pronunțe asupra acestuia, iar în considerentele deciziei nu a expus argumentele pentru care a înlăturat criticile formulate sub acest aspect. La 19 august 2019, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, iar cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului a susținut că motivele invocate de autoarea căii de atac nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc.

civ. Părțile nu și-au exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil, recursul să fie soluționat de completul de filtru. La 3 octombrie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, ale cărui concluzii au fost în sensul admiterii acestuia în principiu și al soluționării în procedura prevăzută de art. 493 alin. (7) C. proc. civ. Prin încheierea din 23 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., dar părțile nu au depus la dosar puncte de vedere asupra acestuia. Totodată, prin încheierea din 11 decembrie 2019 recursul a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen pentru 19 februarie 2020 în vederea soluționării căii de atac în condiții de citare a părților.

La 14 februarie 2020, recurenta a depus la dosar contractul de tranzacție încheiat între părți și înregistrat în evidențele recurentei-pârâte A. S.A. sub nr. x din 24 decembrie 2019 și în cele ale intimatei-reclamante U.A.T. Comuna Zemeș sub nr. x din 30 decembrie 2019, precum și hotărârea nr. 291 din 16 decembrie 2019 a Consiliului Local al Comunei Zemeș privind aprobarea încheierii contractului de tranzacție cu A. S.A. În ședință publică, la termenul din 19 februarie 2020 recurenta-pârâtă, prin reprezentant, a solicitat instanței supreme să ia act de învoiala părților și să pronunțe în acest sens o hotărâre de expedient, precizând că dosarul ce face obiectul prezentei judecăți se regăsește menționat la poziția 16 din tabelul parte integrantă din contractul de tranzacție evocat, aspect care se verifică în cuprinsul contractului . Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 438 - 439 C. proc.

civ., urmează să ia act de și să consfințească înțelegerea părților cuprinsă în contractul de tranzacție, care va alcătui dispozitivul prezentei decizii.

D E C I D E Ia act și consfințește tranzacția părților, după cum urmează: "CONTRACT DE TRANZACȚIE Între: A. S.A., persoană juridică română, cu sediul în Str. x ("A."), Sector 1 - București înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/1997, Cod Unic de Înregistrare x, cont bancar x deschis la B., reprezentată prin C., în calitate de Director Zona de Producție Moldova si prin D. in calitate de Manager Financiar Zona de Producție Moldova, denumita în continuare "Compania" sau "A.", pe de o parte și UAT COMUNA ZEMEȘ, cu sediul in jud. Bacău, având CIF: x, cont IBAN x reprezentata in temeiul art. 2 Hotărârii Consiliului Local Zemes nr. 291 din 16.12.2019 prin E., având calitatea de PRIMAR al com.

Zemes, denumită in continuare "Proprietarul" sau "UAT Comuna Zemcs"; ambele denumite în continuare în mod individual "Partea" sau împreuna "Părțile", având în vedere litigiile dintre Părți privind, in esența, valoarea chiriei pentru terenurile deținute de Proprietar și pe care sunt amplasate diverse obiective petroliere aparținând A., în temeiul art. 2267 și urm. Noul C. civ. (" noul C. civ.."), se încheie prezentul Contract de tranzacție (denumit in continuare "Tranzacția"): I. Definiții: Următorii termeni sunt definiți, în ceea ce privește interpretarea și executarea prezentei Tranzacții, după cum urmează:

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-02-20
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 441/2018
Ședința publică din data de 20 februarie 2018 Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 5 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta
ÎCCJ 2020-05-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2020
Ședința publică din data de 6 mai 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 03.10.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeș, prin
ÎCCJ 2018-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 665/2018
Ședința publică din data de 6 martie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roman, reclamanta S.C. A. SRLa solicitat obligarea pârâtului B. la plata unei treimi din chiria încasată ca
ÎCCJ 2021-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1864/2021
1386, 1796, 1797 din C. civ., dispozițiile contractului de închiriere nr. x/05.04.1990 și H.C.G.M.B. nr. 32/2007, modificată și completată prin H.C.G.M.B. nr. 268/2010. Prin sentința civilă nr. 5955 din 3 octombrie 2016, pronunțată în dosar
ÎCCJ 2022-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2022
Ședința publică din data de 3 mai 2022 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 20 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., prin lichidato
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă