ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1426/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 23.09.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor sume, reprezentând daune - contravaloare mărfuri comandate și nerecepționate (cinci loturi), la care se adaugă dobânda legală calculată pentru fiecare sumă reprezentând contravaloarea unui lot începând de la 45 de zile de la data de livrare și până la data pronunțării hotărârii și ulterior, până la data plății efective, după cum urmează: 49.941 RON contravaloare marfă, anume comanda x, y, pungă verde C. - cantitate 1.125.000 termen de livrare 23.10.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 49.941 RON începând cu data de 08.12.2013 (9.777 RON la momentul depunerii acțiunii) până la momentul plății efective; 319.622,4 RON contravaloare marfă, anume comanda z, t, punga verde C. - cantitate 1.440.000 termen de livrare 05.11.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 319.622,4 RON începând cu data de 20.12.2013 (61.312 RON la momentul depunerii acțiunii) până la momentul plății efective; 319.622,4 RON contravaloare marfa, anume comanda s, u, punga verde C. - cantitate 1.440.000 termen de livrare 20.11.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 319.622,4 RON începând cu data de 05.01.2014 (59.631 RON la momentul depunerii acțiunii) până la momentul plății efective; 239.716,8 RON contravaloare marfă, anume comanda v, q, punga verde C. - cantitate 1.080.000 termen de livrare 10.12.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 237.716,8 RON începând cu data de 25.01.2014 (43.175 RON la momentul depunerii acțiunii) până la momentul plații efective; 207.576 RON contravaloare marfă, anume comanda w, punga alba cabas - cantitate 1.080.000 termen de livrare 05.12.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 207.576 RON începând cu data de 20.01.2014 (37.720 RON la momentul depunerii acțiunii) până la momentul plății efective, precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.11.2015 pârâta S.C. B. S.R.L a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat pe cale de întâmpinare admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în cazul în care se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a B., a solicitat pe calea cererii reconvenționale să se constate nulitatea Contractului de furnizare de produse încheiat la data de 01.06.2012, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17.03.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere modificatoare și completatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat: citarea în cauză, în calitate de pârâte, a următoarelor societăți comerciale: S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.A.; obligarea în solidar a pârâtelor la plata următoarelor sume, reprezentând "daune în vederea reparării prejudiciului" cauzat reclamantei: - contravaloare mărfuri comandate și nerecepționate, la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare sumă reprezentând contravaloarea unui lot calculată începând de la 45 de zile de la data prevăzută pentru livrare și până la data pronunțării hotărârii și ulterior, până la data plății efective: suma pe care reclamanta a fost obligată să o plătească către furnizorul S.C. E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli arbitrale, după cum urmează: 9.988,2 RON contravaloare marfă - comanda x, y, punga verde C. - cantitate 45.000 buc (punga verde C.) cu termen de livrare 23.10.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 9.988,20 RON începând cu data de 08.12.2013 (1.955,39 RON la momentul 01.10.2015), până la momentul plații efective; 219.740,4 RON contravaloare marfa - comanda z, t, punga verde C. - cantitate 990.000 buc. (punga verde C.) termen de livrare 05.11.2013 precum si obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 219.740,40 RON începând cu data de 20.12.2013 (42.152,45 RON la momentul 01.10.2015) până la momentul plății efective; 319.622,4 RON contravaloare marfă - comanda s, u, punga verde C. - cantitate 1.440.000 termen de livrare 20.11.2013 precum si obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 319.622,4 RON începând cu data de 05.01.2014 (59.631 RON la momentul 01.10.2015) până la momentul plații efective; 239.716,8 RON contravaloare marfa - comanda v, q, punga verde C. - cantitate 1.080.000 termen de livrare 10.12.2013 precum si obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 237.716,8 RON începând cu data de 25.01.2014 (43.175,15 RON la momentul 01.10.2015) până la momentul plații efective; 207.576 RON contravaloare marfă - comanda w, punga alba cabas - cantitate 270.000 termen de livrare 05.12.2013 precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 207.576 RON începând cu data de 20.01.2014 (37.720,54 RON la momentul 01.10.2015).

La data de 03.05.2016 pârâta D. S.A. a formulat întâmpinare la cererea adițională a A. și cerere reconvențională prin care a solicitat pe calea întâmpinării să se respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar pe calea cererii reconvenționale să se anuleze Contractul de furnizare de produse din 01.06.2012 și preluat de D. S.A., pentru vicierea consimțământului D. S.A. prin dol. În ipoteza în care se va considera că între reclamantă și pârâta D. S.A. a fost încheiat un nou contract pe baza comenzilor trimise de către D. S.A. la data de 12.09.2013, să se anuleze Contractul încheiat între părți la data de 12.09.2013, pentru vicierea consimțământului D. S.A. prin dol.

La data de 08.06.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 4140/10.11.2017 Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. și a respins cererea în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis în parte cererea principală; a obligat pe pârâta S.C. D. S.A. la plata sumelor de 664.435,4 RON, respectiv 41.521,22 RON cu titlu de daune-interese și la plata dobânzii legale aferente calculate de la data comunicării cererii adiționale, 29.03.2016, până la data achitării efective a sumelor, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 14.970 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru (aferentă cererii reconvenționale) și 115.185,19 RON reprezentând onorariu avocat; a obligat pârâta S.C. D. S.A. la plata sumei de 10.249,35 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru proporțional cu pretențiile admise și timbrate.

Împotriva acestei sentințe la data de 26.02.2018 a declarat apel reclamanta-pârâtă A. S.R.L., la data de 01.03.2018 a declarat apel pârâta-reclamantă D. S.A., iar la data de 18.04.2018 a declarat apel incident pârâta-reclamantă B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a s-a respins ca lipsit de interes apelul incident formulat de pârâta D. Import Export Roumanie S.R.L.; s-au admis apelurile formulate de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. și de către pârâta-reclamantă D. S.A.; s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: s-a admis în parte acțiunea. Pârâta-reclamantă D. S.A. a fost obligată la plata către reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a sumei de 956.456,55 RON despăgubiri civile și a dobânzilor legale penalizatoare aferente de 205.590,67 RON până la data de 14.09.2017 și în continuare până la data plății debitului de 956.456,55 RON; reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta D. Import Export Roumanie S.R.L.; s-au compensat între reclamanta-pârâtă A. S.R.L. și pârâta-reclamantă D. S.A. în totalitate cheltuielile de judecată (din prima instanță); au fost respinse în rest pretențiile ca neîntemeiate; au fost menținute în rest dispozițiile sentinței; s-au compensat între apelanta-intimată-reclamantă-pârâtă A. S.R.L. și intimata-apelantă-pârâtă-reclamantă D. S.A. în totalitate cheltuielile de judecată din apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă au declarat recurs fiecare, D. S.A. și B. S.R.L. invocând art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs D. S.A. a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece instanța de apel a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta arată că instanța de apel a acordat prețul pungilor aferent comenzilor transmise (executarea în natură a contractului), iar nu plata unor daune-interese (executarea, prin echivalent) așa cum a solicitat A. și a compensat cheltuielile de judecată din etapa apelului, deși și-a rezervat dreptul de a solicita onorariul avocațial pe cale separată.

Recurenta D. S.A. mai arătă că decizia recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. În situația în care instanța de recurs ar reține că instanța de apel a fost învestită cu o acțiune în executarea contractului în natură, recurenta susține că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru obligarea la plata prețului și nici condițiile civile contractuale, în ipoteza în care se reține că instanța de apel a fost învestită cu o acțiune în angajarea răspunderii civile contractuale.

De asemenea, recurenta arată că în cauză este incidentă excepția de neexecutare a contractului de furnizare având dreptul contractual de a refuza recepția pungilor fără ca A. (furnizorul) să aibă dreptul la despăgubiri, astfel că soluția pronunțată de instanța de apel aduce o gravă atingere principiului pacta sunt servanda.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii reconvenționale recurenta susține că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material incidente în materia dolului.

În motivarea cererii recurenta B. S.R.L. a arătat că, în mod nelegal instanța de apel a motivat că nu are dreptul la cheltuieli de judecată din moment ce A. este partea căzută în pretenții deoarece a fost respinsă cererea introductivă formulată împotriva sa pentru lipsa calității procesuale pasive. Faptul că a ales calea procedurală a cererii reconvenționale, arată recurenta, nu este de natură să conducă la soluția de respingere a cheltuielilor de judecată aferente acestei cereri.

De asemenea, recurenta arată că onorariul de avocat a fost redus de către instanța de apel cu încălcarea principiilor răspunderii civile delictuale, ale căror reguli prevăd repararea integrală a prejudiciului suportat de către persoana vătămată.

Prin întâmpinarea formulată intimata A. S.R.L. a invocat pe de o parte, faptul că, din dezvoltarea motivelor de recurs se poate constata că cele două recurente fac referire la situația de fapt urmărind să se obțină o apreciere asupra acesteia din partea instanței de recurs, iar pe de altă parte a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În temeiul art. 493 alin. (1)-(3) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate de S.C. D. S.A. și S.C. B. S.R.L., iar în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului părților.

În ședința publică din 12 februarie 2020 s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimată prin întîmpinare și s-au admis în principiu recursurile fixându-se termen la 1 aprilie 2020.

La 1 aprilie 2020 potrivit art. 42 alin. (6) din Cap. V al Anexei nr. 1 din Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul Romîniei publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020 s-a constatat suspendarea judecății de drept.

Prin rezoluția din 19 mai 2020 s-a acordat termen, la data de 8 iulie 2020 cu citarea părților pentru judecata recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului în limita controlului de legalitate în raport de criticile formulate prin cererile de recurs și apărările invocate de părți Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Pentru acuratețe juridică instanța de recurs va analiza mai întâi criticile recurentei S.C. D. S.A. din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Doctrina a statuat că, încălcarea principiilor procesului civil este asimilată încălcării unor norme prevăzute sub sancțiunea nulității, pricinuindu-se astfel vătămarea dreptului uneia dintre părți afectând dreptul la apărare.

Potrivit art. 9 alin. (1) C. proc. civ., procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public. Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.

Referitor la obiectul cererii, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța este ținută să se pronunțe asupra celor solicitate de reclamant prin cererea introductivă.

Din această perspectivă, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității față de faptul că a obligat pe D. S.A. să plătească reclamantei A. prețul pungilor aferent comenzilor transmise, deși s-a solicitat plata unor daune.

Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că, reclamanta a solicitat daune-interese pentru nerespectarea obligației de recepționare a mărfurilor, adică angajarea răspunderii civile contractuale.

În consecință, instanța de apel trebuia să analizeze dacă în concret sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale a recurentei-pârâte D. S.A. pentru acordarea daunelor-interese, iar nu să acorde automat plata prețului contractului în ipoteza în care nu s-a solicitat executarea în natură.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că, nașterea obligației de plată a prețului mărfii comandate de către recurenta-pârâtă presupune obligatoriu executarea obligației de recepționare, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. De altfel, prin cererea de chemare în judecată intimata-pârâtă a menționat în mod expres, că, mărfurile comandate nu au fost recepționate.

De asemenea, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și când a compensat cheltuielile de judecată între recurenta-pârâtă D. S.A. și intimata-reclamantă A. deoarece atât din concluziile orale din 15 iunie 2018 cât și din concluziile scrise depuse la 21 iunie 2018 prin Serviciul Registratură rezultă că D. S.A. și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Având în vedere că decizia recurată contravine dispozițiilor art. 9 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. urmează a fi admis din această perspectivă, fără a se mai impune analiza celorlalte critici expuse de către recurentă în susținerea căii extraordinare de atac.

În ceea ce privește recursul declarat de B. S.R.L. prin care critică decizia instanței de apel, în sensul că, au fost reduse cheltuielile de judecată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a normelor de drept material art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva S.C. B. S.R.L. Aceasta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și cerere reconvențională.

Prin sentința civilă nr. 4140 din 10 noiembrie 2017 Tribunalul București, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință s-a respins cererea în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L. pentru lipsa calității procesuale pasive. Prin aceeași sentință reclamanta a fost obligată să plătească lui S.C. B. S.R.L. suma de 14.970 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (aferentă cererii reconvenționale) și 115.185,19 RON reprezentând onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 5 iulie 2018 instanța de apel a obligat A. S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON de cheltuieli de judecată către S.C. B. S.R.L.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Art. 451 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, nu vor putea fi micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Din această perspectivă și în concordanță cu principiul culpei procesuale, Înalta Curte reține că din conținutul deciziei recurate nu rezultă cu claritate ce sumă din cheltuielile de judecată a fost micșorată, în condițiile în care prima instanță a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale pasive a B. S.R.L. și a obligat reclamanta A. S.R.L. să-i plătească cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (14.970 RON) și onorariu avocat (115.185,19 RON).

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de D. S.A. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

În rejudecare instanța de apel în acord cu principiul disponibilității în funcție de cadrul procesual propus de părți, de apărările și susținerile lor va stabili raportul juridic între părțile litigante în concordanță cu situația de fapt și normele de drept aplicabile.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța va judeca din nou, ținând seama de toarte motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte D. S.A. și D. IMPORT EXPORT ROUMANIE S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 iulie 2020.