ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1838/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. reprezentat de administrator special B. și administratorul judiciar C. împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei având ca obiect contestație în anulare, complet alcătuit din doamna judecător D. și doamna judecător E., întemeiată pe prevederile pct. 13 ale art. 42 C. proc. civ.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, petenta a declarat recurs.

În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că încheierea atacată nu cuprinde motivele pentru care s-a respins cererea de recuzare fundamentată și pe respingerea anterioară a cererii de strămutare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 privind deschiderea procedurii de insolvență a A. S.R.L.. Acest motiv a fost invocat, însă instanța care a soluționat cererea de recuzare nu l-a analizat.

Prin urmare, întrucât s-au încălcat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciază că se impune sancțiunea nulității.

În ceea ce privește incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciază că încheierea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normei de drept material.

În acest sens, susține că, după intrarea în insolvență a unei persoane juridice, citarea acesteia se face atât prin administratorul special, cât și prin administratorul judiciar, deoarece aceasta reprezintă o excepție de la regula generală de citare impusă de caracterul special al procedurii insolvenței și este de strictă aplicare conform prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 coroborate cu dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentei, se impunea citarea administratorului judiciar în virtutea principiului legalității, nerespectarea procedurii de citare fiind anularea hotărârii, conform art. 153 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul atribuind o importanță decisivă îndeplinirii procedurii de citare.

De asemenea, recurenta consideră că instanța recuzată "s-a grăbit" să soluționeze cauza chiar la data pronunțării cererii de recuzare, deși termenul de recurs împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 nu expirase, încălcând astfel dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., care interzic pronunțarea în cauză până la soluționarea cererii de recuzare. Acest aspect demonstrează încă o dată că judecătorii învestiți cu soluționarea contestației în anulare nu respectă regulile procesului civil și astfel nu pot judeca, în mod imparțial, cererea ce formează obiectul dosarului nr. x/2017

Solicită admiterea recursului și casarea încheierii atacate, cu trimitere spre rejudecare la o altă instanță având același grad cu cel al Curții de Apel București.

Intimata F. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 5 octombrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit în cauză.

Părțile au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 5 aprilie 2019, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 18 octombrie 2019, cu citarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, ținând cont și de apărările formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

Preliminar, se reține că motivul de recurs subsumat temeiului juridic prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. va fi analizat de instanța de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, întrucât ceea ce se invocă în susținerea criticii se încadrează în realitate într-o presupusă încălcare a regulilor de procedură referitoare la procedura de citare și la încălcarea art. 49 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei, se reține că încheierea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, motivarea fiind clară și concisă.

Cum în mod legal a constatat Curtea de Apel București, cauza demersului judiciar al petentei A. S.R.L. în formularea cererii de recuzare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., l-a constituit aprecierea instanței cu privire la îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 9 ianuarie 2018.

Argumentat și legal motivat, pornind de la cadrul legal instituit de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., s-a constatat cu justețe că nu se poate reține existența vreunui motiv de incompatibilitate a membrilor completului C11Apel compus din doamna judecător D. și doamna judecător E., care să conducă la recuzarea acestora.

Se impune precizarea faptului că nemulțumirea părții cu privire la desfășurarea și măsurile dispuse de completul de judecată învestit cu soluționarea contestației în anulare, împrejurarea că prin încheierea dată în ședința publică din 9 ianuarie 2018, instanța a apreciat că în cauză procedura de citare este legal îndeplinită nu pot echivala cu existența unor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitate, în înțelesul pct. 13 al art. 42 C. proc. civ., astfel cum pretinde recurenta.

Ar fi absurdă acreditarea ideii că, în situația în care măsurile dispuse de judecător în timpul ședinței de judecată nu concordă cu voință părților, se creează premisele și aparența existenței unor suspiciuni cu privire la imparțialitate.

Asupra problemei imparțialității Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în sensul că noțiunea de imparțialitate la care face referire art. 6 paragraful 1 are a fi apreciată într-un dublu sens, imparțialitatea subiectivă și cea obiectivă.

Este adevărat că instanța europeană a reținut, că orice judecător despre care s-ar putea crede că nu ar fi pe deplin imparțial cu privire la judecarea cauzei ce a fost dată spre soluționare este obligat să se abțină să o examineze, dar este de reținut că aceeași instanță a subliniat în repetate rânduri că imparțialitatea personală a unui magistrat (nepărtinirea), se prezumă până la proba contrară (Hauschildt c. Danemarcei. 24 mai 1989. par. 47).

Dar, apreciind că aparențele au un rol decisiv Curtea a statuat și că simplul fapt, pentru un judecător, de a fi luat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de lipsă de imparțialitate în privința sa.

În altă ordine de idei, cu referire la susținerile vizând soluționarea cererii de strămutare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, este de amintit că simpla circumstanță ca un magistrat să se fi pronunțat deja în cadrul unui alt proces privindu-l pe același "reclamant" nu poate aduce, prin ea însăși, atingere imparțialității judecătorului (a contrario, cauza Indra c. Slovaciei, 1 februarie 2005. nr. 46845/99, par. 51-53).

Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) C. proc. civ. este neîntemeiată, întrucât termenul de recurs nu curge decât de la data comunicării hotărârii prin care s-a soluționat cauza, conform art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., că încheierea atacată este la adăpost de orice critică, Curtea de Apel București dând o corectă eficiență textelor legale incidente în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, menținând hotărârea recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei F. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. la plata sumei de 9986 RON cheltuieli de judecată către intimata F., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă pe recurenta A. S.R.L. prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. la plata sumei de 9986 RON cheltuieli de judecată către intimata F..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.