ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1520/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, executorul judecătoresc A. a formulat cerere pentru încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 6144/27 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 13767 din data de 16 decembrie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviințare executare silită" în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 651 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulată de BEJ A. privind pe creditorul B. și debitorul C., este Judecătoria Sector 1 Bucuresti având în vedere că domiciliul debitorului este în Bucuresti, localitate care se află în circumscripția acestei din urmă instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2655 din 28 mai 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulată de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Craiova; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că, în speță, debitorul C. are sediul în Cipru, iar creditoarea B. are domiciliul în municipiul Craiova, județul Dolj, s-a constatat că, în speță, competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei Craiova, ca instanță de la domiciliul creditoarei.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 12 decembrie 2019, petentul BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6144 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, împotriva debitoarei C..

Potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuvințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Reiese, deci, că în materia executării silite, legiuitorul a înțeles să stabilească competența materială și teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar numai în situația în care acestea nu se află pe teritoriul României, competența aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Craiova s-a raportat la domiciliul procesual ales al debitorului drept criteriu de determinare a instanței competente teritorial, fără ca acest criteriu să fie unul recunoscut de dispozițiile legale în materie.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că cererea de executare silită a fost îndreptată împotriva debitoarei C. care, potrivit mențiunilor din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite, aflate la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Craiova are sediul în Cipru.

În aceste condiții, cum sediul debitoarei împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei B., și anume Judecătoriei Craiova, având în vedere că aceasta este domiciliată în municipiul Craiova, județul Dolj.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată formulată de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de petentul BEJ A., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.