ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1315/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva decizei civile nr. 172 din 17 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Instanța a reținut că obiectul dosarul se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin decizia civilă nr. 650 din 26 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în favoarea secției I civile a instanței supreme.

Împotriva acestor decizii a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 20 martie 2020.

Prin rezoluția din 29 aprilie 2020, a fost fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în ședință publică.

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reține că, în temeiul dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care potrivit programului national de gestiune a activității instanțelor, Ecris, este 23 noiembrie 2015, anterior modificării acestora prin Legea nr. 310/2018.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, prin decizia civilă nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva decizei civile nr. 172 din 17 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, hotărârea fiind pronunțată în complet de filtru și nesupusă niciunei căi de atac, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevede că: În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin decizia civilă nr. 650 din 26 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul x/2018, a fost admisă excepția necompetenței acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în favoarea secției I civile a instanței supreme, hotărârea nefiind supusă unei căi de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ. Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată următoarele: Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că deciziile atacate nu sunt susceptibile de exercitarea controlului judiciar al căilor ordinare sau extraordinare de atac, inclusiv a revizuirii.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 și decizia civilă nr. 650 din 26 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul x/2018, ce au fost atacate cu revizuire, nu sunt supuse, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva acestor decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3978 din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 și a deciziei civile nr. 650 din 26 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul x/2018

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.