ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4859/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 17/A din 21 februarie 2013 a Curții de Apei Cluj, secția I civilă,

a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul U.D. împotriva sentinței

civile nr. 854 din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Cluj și a fost obligat apelantul

să-i plătească intimatului F.F. suma de 496 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată

în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 854 din 27 noiembrie

2012 a Tribunalul Cluj a fost admisă excepția de necompetenta generală și, în consecință,

a fost respinsă, ea inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul U. în contradictoriu

cu pârâtul F.F.; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1200

RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul

a invocat faptul că pârâtul a inserat în teza sa de doctorat tema cu titlul „Căminul

de apă roman pentru ruperea presiunii de la Copăceni", fără acordul său, deoarece

această lucrare îi aparține și a prezentat-o la Simpozionul științific de la Copăceni

din anul 19%.

Plagiatul este definit în art. 4 lit.

d) din Legea nr. 206/2004 ca fiind însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,

rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au

fost obținute, prezemându-le drept creație personală.

Consiliul Național de Etică analizează

cazurile sesizate referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită și face recomandări

de soluționare și/sau de aplicare a sancțiunilor - ceea ce denotă necompetența generală

și atrage respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Cererea de recurs formulată de reclamant

a fost recalificată ca cerere de apel, care nu a fost netimbrată, și în consecință,

intervine sancțiunea anulării.

În conformitate cu dispozițiile art. 11

din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantului obligația de a achita

4 RON taxă judiciară de timbru, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995

un timbru judiciar în sumă de 0,15 RON.

În temeiul dispozițiilor art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 146/1997, apelantul a fost citat cu mențiunea să achite taxa judiciară

de timbru și timbru judiciar stabilite în sarcina lui, sub sancțiunea prevăzută

de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Întrucât obligația de timbrare este prioritară,

așa cum rezultă din prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora

taxele de timbru se plătesc anticipat sub sancțiunea anulării cererii în caz de

neîndeplinire a acestei obligații până la termenul stabilit de instanță, iar apelantul

nu și-a îndeplinit această obligație, în baza acestor dispoziții legale și a

art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum

și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, se impune anularea apelului ca netimhrat.

Fiind în culpă procesuală, în baza

art. 274 C. proc. civ., apelantul va fi obligat să-i plătească intimatului suma

de 496 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a declarai recurs

reclamantul U.D.,

în susținerea

căruia a arătat că nu a fost citat regulamentar și, astfel, nu i s-a adus Ia cunoștință

obligativitatea timbrării.

Conform art. 92 C. proc. civ., înmânarea

citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul

însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Apoi, legea

prevede că: dacă cel citat nu se găsește la domiciliu, agentul va înmâna citația

unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește

cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte

cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește;

persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul cerțificându-i

identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate; dacă persoanele

arătate anterior nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul

va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc

să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței

celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa

principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.

Din dovada comunicării citației aflată

la dosar rezultă că aceasta a fost afișată, ceea ce nu era necesar deoarece este

pensionar și, prin urmare, se afla Ia domiciliu.

Înalta Carte constată că recursul este

nefondat,

în considerarea

argumentelor ce succed:

Reclamanlul-recurent susține că procedura

de citare, care se referea și la obligația de satisfacere a taxei de timbru, s-a

realizat prin afișare, în condițiile art. 92 alin. (4) teza a II-a C. proc.

civ., deși se afla la domiciliu, fiind pensionar.

Aspectul reclamat vizează o constatare

personală a agentului care a efectuat procedura de citare, aflată sub protecția

conferită de art. 100 alin. final C. proc. civ., care prevede că procesul-verbal

face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal

de cel care l-a încheiat.

Prin urmare, atât timp cât actul procedural

în cauză nu a fost anulat, acesta își produce pe deplin efectele și face să nu se

rețină incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

În considerarea acestor argumente care

susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul U.D. împoiriva deciziei nr. 17/A din

data de 21 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Proniințată

în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.