ÎCCJ, Decizia nr. 4/2020

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2277 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. împotriva Sentinței civile nr. 767 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect drepturi bănești, a fost admis apelul formulat de către pârâta Spitalul Clinic CF Craiova împotriva Sentinței civile nr. 767 din 29 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect drepturi bănești, a fost schimbată în parte sentința civilă în sensul că s-a constatat că pentru perioada 2013 noiembrie - noiembrie 2014 operează prescripția dreptului material la acțiune conform prevederilor art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Reclamanții, prin cererea formulată la 1 noiembrie 2018 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub nr. x/2018 au solicitat în contradictoriu cu intimata Spitalul Clinic Căi Ferate Craiova revizuirea Deciziei nr. 2277 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, susținând pe de o parte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că există contrarietate între aceasta și Decizia nr. 371 din 30 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, iar pe de altă parte, că sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că după pronunțarea Deciziei civile nr. 2277 din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, au fost descoperite înscrisuri noi doveditoare, cu caracter determinant cât privește soluția adoptată.

Întrucât temeiurile juridice pe care s-a întemeiat cererea de revizuire atrăgeau competențe de soluționare materială diferite, potrivit art. 510 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și potrivit alin. (3) al acestui articol prorogarea competenței nu poate opera, în ședința din 4 decembrie 2018 Curtea de Apel Craiova a pus în discuție disjungerea cererilor, iar cât privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat excepția de necompetență materială.

Prin Decizia nr. 3221/2018 din 4 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. împotriva Deciziei nr. 2277 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic CF Craiova, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind declinată competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la 27 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2018

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 547 din 19 martie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se calculează de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părți încă de la momentul pronunțării, nu și considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 18 septembrie 2018 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 1 noiembrie 2018 - dosar nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 18 septembrie 2018, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost la 18 octombrie 2018.

Împotriva acestei decizii, revizuenții au formulat recurs, solicitând să se constate că cererea de revizuire a fost declarată în termenul legal și să desființeze decizia atacată. În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că, în mod cu totul nejustificat, s-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, având în vedere că hotărârea instanței de apel a fost comunicată la 3 octombrie 2018, așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar cererea de revizuire a fost depusă la 1 noiembrie, așadar termenul de o lună nu se împlinise.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat și s-a fixat termen de judecată la 13 ianuarie 2020, cu citarea părților.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1), (5) din același act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar celor susținute de către autorii recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speța dedusă judecății, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., anume de la 18 septembrie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 1 noiembrie 2018 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurenți nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. împotriva Deciziei nr. 547 din 19 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL