ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1621/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data

de 22 august 2013, astfel cum a fost modificată, reclamanta N.A.P. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se

dispună:

(i) anularea tuturor actelor

administrative prin care s-a dispus respingerea cererii sale de înscriere la concursul

pentru ocuparea funcției publice de execuție vacante de consilier gradul profesional

principal (traducător engleză principal) organizat de autoritatea pârâtă în zilele

de 22 și 23 mai 2013, respectiv, răspunsul comisiei de organizare a concursului

afișat la data de 16 mai 2013 și procesul-verbal din data de 17 mai 2013 al comisiei

de soluționare a contestației;

(ii) obligarea pârâtului

să-i admită cererea de înscriere la concurs;

(iii) obligarea pârâtului

la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale.

În motivarea cererii,

reclamanta a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. l) din H.G. nr. 611/2008

pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici, prin refuzul de a lua în considerare ca vechime în specialitatea studiilor

necesare exercitării funcției publice a perioadei în care a desfășurat activitatea

de traducător autorizat în limbile engleză, franceză și spaniolă.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă

nr. 234 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:

Acțiunea vizează anularea

unui concurs și, respectiv, a actelor administrative aferente, organizat în temeiul

H.G. nr. 611/2008, emisă în aplicarea art. VII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici.

Verificarea legalității

concursului de ocupare a funcției publice se subsumează noțiunii de raport de serviciu

al funcționarului public, iar, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel

cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, competența materială de

a soluționa litigiul în primă instanță revine secțiilor de contencios administrativ

ale tribunalelor competente teritorial.

2.2. Investit cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 491 din 29

ianuarie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța în

acest sens, tribunalul a reținut, în special, următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele

care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența

secției de contencios administrativ a tribunalului, cu excepția situațiilor în care

este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Prezenta cauză nu are

însă, ca obiect un raport de serviciu al funcționarului public, atât timp cât un

astfel de raport nu putea fi stabilit decât în situația în care reclamanta ar fi

devenit funcționar public în urma concursului organizat de autoritatea pârâtă.

Chiar dacă H.G. nr. 611/2008

reglementează organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, aceasta

nu înseamnă că toate litigiile izvorâte din aplicarea acestui act normativ sunt

de competența tribunalelor ca instanță de contencios administrativ, contrar dispozițiilor

exprese ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reprezintă

dreptul comun în materia competenței instanței de contencios administrativ.

De altfel, prin neinvocarea

excepției de necompetență materială în condițiilor art. 130 alin. (2) din noul C.

proc. civ., adică la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate,

Curtea de Apel Brașov a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu,

nefiind posibilă, în sistemul noului C. proc. civ., invocarea de către instanță

a excepției de necompetență materială ulterior închiderii dezbaterilor, cu ocazia

repunerii cauzei pe rol.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din

noul C. proc. civ., a pronunțat regulatorul de competență stabilind competența soluționării

acestei cereri în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu

este reprezentat de anularea actelor administrative prin care s-a dispus respingerea

cererii reclamantei de participare la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții

publice de execuție, obligarea autorității pârâte la admiterea cererii de înscriere

la concurs și la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat.

Raportat la dispozițiile

art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, este vorba de un litigiu privind acte administrative emise de o autoritate

publică centrală, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește instanța

de contencios administrativ competentă din punct de vedere material, în sensul

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este

reprezentată de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, aplicabil

în cauză fiind criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților

publice.

Normele de competență

derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, nu sunt

incidente în cauză, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public, atât timp cât reclamanta nu are calitatea de funcționar public.

Un argument în plus pentru

stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea secției de contencios

administrativ a curții de apel este reprezentat de dispozițiile art. 130 alin. (2)

din noul C. proc. civ. conform cărora, necompetența materială poate fi invocată

de părți ori de către judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen

de judecată la care părțile sunt legal citate.

Cum în cauză condițiile

instituite de aceste dispoziții legale nu au fost respectate, Curtea de Apel Brașov

procedând la invocarea excepției de necompetență materială ulterior închiderii dezbaterilor,

cu ocazia repunerii cauzei pe rol, competența materială de soluționare a cauzei

a fost câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost introdusă cererea,

respectiv Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în raport

de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ.,

Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.A.P. și pârâtul Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.