ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1618/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția pronunțată de Judecătoria Buftea Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 14 martie 2012, petentul S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., CESTRIN anularea procesului-verbal din 22 februarie 2012. În motivarea plângerii, petentul a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 raportat la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Prin sentința nr. 537 din 18 februarie 2014, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin Legea nr. 2/2013 și a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel că se aplică numai proceselor începute după această dată, iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în speță. În consecință, instanța competentă se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001. 2. Soluția pronunțată de Judecătoria Brezoi Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Sibiu. Prin sentința nr. 2076 din 16 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, plângerea însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Astfel, contravenientul are domiciliul în localitatea C., județul Ilfov locație aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2012 petentul S.A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție emis de C.N.A.D.N.R., prin care s-a constatat săvârșirea, la data de 3 septembrie 2011, pe raza localității S., județul Vâlcea, a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002. Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată, 14 martie 2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G.

nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013, începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 10 1 , care stabilește competența judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul) conform cărora „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, coroborate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție aparține „judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.

Or, conform datelor menționate în procesul-verbal contestat, contravenția a fost săvârșită pe raza localității S., județul Vâlcea, care se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi, instanță căreia îi revine competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor citate anterior. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.A. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., CESTRIN.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.A. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2014.