ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin plângerea contravențională

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, petenta SC F.C. SRL a solicitat în contradictoriu

cu intimata C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal din 28

noiembrie 2011, precum și exonerarea de la plata amenzii de 250 RON.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 11375

din 1 noiembrie 2011, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetența

teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Prin sentința nr. 4246

din 16 ianuarie 2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei Brezoi.

Prin sentința nr. 1077

din 8 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetența

teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin sentința nr. 12799

din 19 noiembrie 2013, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Judecătoria Oradea a reținut în esență că în speță, contravenția

în discuție a fost săvârșită în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi,

în data de 6 iulie 2011. Prin urmare, competența teritorială exclusivă de soluționare

a cauzei aparține Judecătoriei.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte constată că în cauza de față se contestă procesul-verbal din 6

iulie 2011, încheiat de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul

art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,

SC F.C. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională, întrucât la data de 6

iulie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, aparținând societății reclamante

a circulat pe DN 7 km 188+900m, S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată

că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la

data de 3 august 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale

cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute

după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte

că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin

art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări

și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul contravenientul.”.

În acest sens, se reține

că dispozițiile art.

XXIII din Legea

nr. 2/2013, potrivit cărora „

(1)

Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în

sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.”

Astfel, textul de lege

expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor

în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul

litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile

din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție

clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia

legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte

reține că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt

corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind

de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile

aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente,

se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea

ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție

întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la

data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare

de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume

de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul-verbal

de contravenție aflat la dosarul Judecătoriei Oradea, rezultă că locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN 7 km 188+900m, S., județul

Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi.

de competență

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC F.C. SRL în contradictoriu

cu intimata C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N.

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2014.