ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5050/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5050/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 18.04.2016 sub numărul x/2016, urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele B. SaRL prin C. S.R.L. și D. S.A., să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive prevăzute la art. 5 privind dobânda curentă variabilă, art. 6 privind dobânda anuală efectivă, art. 7, art. 8, art. 9 lit. a) privind comisionul de rambursare anticipata, lit. b) privind comisionul de acordare credit de 1,95%flat, lit. c) privind comisionul de administrare lunar, lit. d) și e) privind comisionul de transformare, lit. f) privind comisionul de urmărire riscuri, din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2276/02.08.2007, art. 2.6, art. 2.10.a, art. 2.11 art. 3.1 3.3, 3.4, 3.7, 3.8, 3.9, din condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit; să dispună înlăturarea din contract a dispozițiilor contractuale constatate de către instanță ca fiind abuzive; să oblige pârâtele să-i aplice de la începutul creditului până în 30.09.2007 o dobândă de 10,9%/an, după care pe restul perioadei creditului să fie o dobândă de 2,5 pp + Euribor la 6 luni, avându-se în vedere cotația Euribor de la 30 septembrie din fiecare an și se aplică de la 01 octombrie până la 31 martie anul următor, respectiv cotația Euribor de la 31 martie din fiecare an și se aplică de la 01 aprilie până la 30 septembrie din același an; să oblige D. să îi restituie comisionul de acordare credit și dobânda legală de la data plății comisionului de acordare credit până la data începerii executării silite; să oblige pârâtele D. și B. S.a.R.L. la restituirea dobânzii încasate în plus de fiecare dintre pârâte de la data acordării creditului până la data începerii executării silite, și să oblige pârâtele la plata de dobânzi legale pentru fiecare diferență de dobândă încasată în plus de la data plății acestora până la începerea executării silite; să oblige pârâtele D. și B. S.a.R.L. să-i restituie comisionul de urmărire riscuri încasat de fiecare dintre pârâte și să le oblige la plata de dobânzi legale la acest comision de la data fiecărei plăți până la data începerii executării silite; să oblige pârâtele D. și B. S.a.R.L. să-i restituie comisionul de administrare lunar încasat de fiecare dintre pârâte și să le oblige la plata de dobânzi legale de la data plății fiecărui comision lunar de administrare până la data începerii executării silite; să stabilească la data de începere a executării silite întinderea titlului executoriu a contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2276/02.08.2007 aplicându-se o dobândă de 10,9%/an de la începutul creditului până la data de 30.09.2007, după care pe restul perioadei creditului sa fie o dobânda de 2,5 pp + Euribor la 6 luni la suma împrumutata, avându-se în vedere anularea clauzelor abuzive și ținându-se seama de plățile făcute deja în baza clauzelor abuzive potrivit petitelor de la punctele 5-8, la care se adaugă dobânzi legale în sarcina intimatelor pentru aceste plăți nedatorate de către reclamant; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2160/2017 din 10 iulie 2017, Judecătoria Bistrița a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu D. S.A. și B. S.a.R.L, având ca obiect acțiune în constatare. A constatat nulitatea absolută pentru caracter abuziv al următoarelor clauze prevăzute în contractul de credit nr. x/02.08.2007 inclusiv cum au fost modificate prin actele adiționale ulterioare: art. 9 lit. b) din condițiile speciale și 3.1 din condițiile generale de creditare, referitoare la comisionul de acordare; art. 9 lit. c) din condițiile speciale și 3.9 din condițiile generale de creditare, referitoare la comisionul de administrare; art. 9 lit. f) din condițiile speciale și art. 3.4 din condițiile generale de creditare, referitoare la comisionul de urmărire riscuri.
A obligat pârâta D. S.A. la restituirea către reclamant a sumei de 195 euro cu titlu de comision de acordare, 1764 euro comision de urmărire riscuri, și 315 euro comision de administrare, calculat până la data de 20.11.2013, respectiv echivalentul în RON a acestor sume, la cursul BNR din ziua plății.
A obligat pârâta B. SaRL prin mandatar C. S.R.L. la restituirea către reclamant a sumei de 246 euro cu titlu de comision nelegal perceput până la data de 06.10.2015, respectiv echivalentul în RON a acestei sume, la cursul BNR din ziua plății.
A respins restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate. A compensat cheltuielile de judecată suportate de părți în prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe, B. SaRL și D. S.A. au formulat cereri de apel.
În termen legal, A. a formulat apel incident.
Prin decizia civilă nr. 594/2018 din 7 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse atât apelurile declarate de apelantele B. SaRL și D. S.A., cât și apelul incident declarat de A..
A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 594/2018 din 7 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin adresa emisă de Tribunalul Bistrița-Năsăud, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.
Recursul a fost înregistrat la 17 septembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Prin rezoluția completului din 24 septembrie 2018 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 noiembrie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ședința publică din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:
"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.
Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.
Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."
Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 594/2018 din 7 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.