ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4003/2018

Ședința publică din data de 3 octombrie 2018

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 10.06.2015 sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/28.03.2008 la art. 4 referitor la dobânda de referință variabilă ("la data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 6,2% pe an și este fixă în primul an și variabilă ulterior. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile C., la care se adaugă 1,20 puncte procentuale"), la art. 1 din actul adițional nr. x/06.08.2010 în ceea ce privește marja băncii ("dobânda curentă aplicabilă creditului în sold la data intrării în vigoare a prezentului act adițional este de 9,145%, dobânda curentă este variabilă si se calculează în funcție de cotația EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 8,00 puncte procentuale marjă fixă pe an"), art. 11 referitor la comisionul de acordare perceput în cuantum de 2,50% flat, art. 12 relativ la comisionul de administrare de 85,31 euro/lună, art. 10 referitor la comisionul de rambursare anticipată de 2,50%; să oblige pârâta la respectarea dispozițiilor legale în sensul recalculării dobânzii în funcție de formula Euribor 6M + marja 1,2 p.p., valoare stabilită prin contract la data de 28.03.2008; să dispună restituirea sumelor ce excedează unei dobânzi calculate și datorate în mod legal și percepute de către pârâtă; să dispună restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule și abuzive sau lipsite de temei legal cu titlu de comision de acordare, comision de administrare și comision de rambursare anticipată; să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 795 din 26.01.2016, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că suma pretinsă depășește 200.000 RON

Ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 4108 din data de 01.07.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanții A., și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 10 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/28.03.2008 referitoare la comisionul de rambursare anticipată, precum și capătul accesoriu de cerere, privind restituirea acestuia, ca lipsite de interes, a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca neîntemeiate, a obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 7402,11 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1609 A din 09 octombrie 2017 pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A VI A CIVILĂ au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții - reclamanți A. și B., ambii cu domiciliul procesual ales în București, str. x, sector 2 și de către apelanta - pârâtă C. S.A., cu sediul procesual ales în București, str. x, la S.C.A "D.", împotriva sentinței civile nr. 4108 din data de 01.07.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

La data de 12 decembrie 2017 reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1609 A din 09 octombrie 2017 pronunțate de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A VI A CIVILĂ.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 16 mai 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La data de 2.10.2018 recurenții-reclamanți B. și A. au formulat cerere de renunțare la judecata recursului.

La termenul din data de 3 octombrie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului și a reținut următoarele:

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților de renunțare la judecata recursului.

Conform art. 406 C. proc. civ. dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

Având în vedere art. 494 C. proc. civ. în conformitate cu care dispozițiile de procedură privind judecată în primă instanță și în apel se aplică și în fața instanței de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice, art. 406 se va aplica în mod corespunzător.

Astfel, întrucât cererea de renunțare la judecata recursului s-a făcut după comunicarea cererii de recurs, respectiv după comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și în raport de cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de C., Înalta Curte, va obliga recurenții-reclamanți B. și A. să plătească intimatei-pârâte suma de 2758,78 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulată de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1609 A din 9 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 463 C. proc. civ.

Obligă recurenții-reclamanți B. și A. să plătească intimatei-pârâte C. suma de 2758,78 RON cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2018.