ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3801/2018

Ședința publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/24.06.2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- art. 1.2 referitor la dobânda "Tip dobânda: variabilă, calculată în funcție de indicele de referința și de marja băncii, indicele de referința LIBOR la 3 luni și marja băncii de 4.9% puncte procentuale pe an" și art. 5.1 care stabilește ca "În cazul tipului de dobânda variabilă aceasta se revizuiește la fiecare 3 luni în funcție de noua valoare a indicelui de referință și marja băncii (...). Dobânda este stabilită în funcție de indicele de referința la care se adaugă marja variabilă a băncii, care la data încheierii contractului este cea menționată la art. 1.2. Dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referință variază cu minim 0,25 puncte procentuale fata de valoarea inițială/la cea mai recentă modificare, banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale. Noul procent de dobânda se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia".

- art. 1.3 lit. a), referitor la comisionul de acordare în cuantum 2900 CHF care se achită la data tragerii creditului fiind reținut din Limita creditului acordat;

- art. 1.3 lit. b). referitor la comisionul de rambursare anticipată de 2% aplicat la suma rambursata în avans și care "se plătește la data rambursării anticipate și poate fi modificat din timp în timp de către Banca"

- art. 1.3 lit. c). în raport de care "în situația în care împrumutatul solicită și Banca acceptă modificarea valutei, duratei sau altor condiții ale creditului, Banca poate percepe un comision de conversie de 3%, aplicat la soldul creditului"

În drept s-au invocat Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 99/2006, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, Legea nr. 363/2007, art. 15 din Constituția României, art. 194 și următoarele noul C. proc. civ., art. 992 din C. civ. de la 1864, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 276 TFUE.

Prin sentința civilă nr. 19320/2015 din 22 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 10 noiembrie 2015, sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 2401/2016 din 14 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei de interes a cererii de restituire a sumelor reprezentând contravaloarea sumelor reprezentând contravaloarea comisionului de conversie, a respins excepția lipsei de obiect a cererilor de constatare a caracterului abuziv al clauzelor 1.3 lit. b) și 1.3 lit. c) din contractul de credit încheiat între părți, care reglementează comisionul de rambursare anticipată și comisionul de conversie, a admis excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor 12.1 și 5.1 referitoare la dobândă, obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor legale și recalcularea și perceperea dobânzii începând cu data contractului în funcție de valoarea și evoluția unui indice de referință prevăzut de lege și care poate fi verificat, potrivit legii și restituirea tuturor sumelor ce exced unei dobânzi calculate și datorate în mod legal, ținând cont de marja băncii de la data semnării convenției de credit, care să rămână fixă pe toată durata derulării contractului de credit (respectiv 4 puncte procentuale) și percepute de către pârâtă de la data încheierii convenției de credit la zi, sume care să fie actualizate cu indicele de dobândă legală calculate de la data reținerii și până la momentul restituirii efective și, în consecință, a respins ca rămase fără obiect aceste capete de cerere, a respins, în rest, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

Împotriva acestei sentințe la data de 22.12.2016 a declarat apel reclamanții, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 06 februarie 2017.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1434A din 21 septembrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții A. și B., împotriva sentinței civile nr. 2401 din 14.04.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata C. S.A. și i-a obligat pe apelanți la plata către intimată a sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1434A din 21 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate cu consecința admiterii pe fond a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Cu privire la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenții-reclamanți susțin, în esență, că în mod contradictoriu instanța de apel, deși a constatat faptul că, clauzele inserate în cuprinsul contractului de credit care reglementează plata de către reclamanți a unui comision de acordare credit, a unui comision de administrare, a unei dobânzi revizuibile, clauza privind restituirea creditului în aceeași monedă în care a fost acordat împrumutul nu au fost negociate cu recurenții-reclamanți, aceștia neputând aduce vreo modificare vreuneia dintre respectivele clauze menționate, totuși a considerat că aceste clauze nu au caracter abuziv, nu sunt nule.

Referitor la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenții arată, în esență, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cu privire la capetele de cerere prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 1.3 lit. a), 1.3 lit. b) și 1.3 lit. c) și al clauzei de risc valutar cuprinse în art. 6.3 din contractul de credit care prevede că restituirea creditului trebuie să se facă în moneda în care a fost acordat și deblocat creditul bancar (CHF).

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca fiind nul și, în secundar respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ale cărui concluzii au fost de respingere a recursului, ca inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, achiesând la concluziile acestuia.

La termenul din data de 27 septembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acestei excepții făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din același act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., în cererile privitoare la constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății.

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, recurenții-reclamanți au solicitat constatarea caracterul abuziv al unor clauze prevăzute în cuprinsul contractului de credit nr. x din 27.06.2008 încheiat cu pârâta.

Valoarea obiectului capetelor de cerere evaluabile în bani stabilită conform art. 98 alin. (1) raportat la art. 101 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., este de 399.656,34 RON, conform precizării depuse de reclamanți la data de 14.07.2015, aceasta fiind corect determinată prin raportare la cuantumul comisionului de acordare de 6.596,34 RON (la valoarea CHF de la momentul semnării contractului de credit) și la suma de 328.860 RON reprezentând diferența dintre valoarea CHF de la data introducerii acțiunii (24.06.2015, 1CHF=4,2821) și valoarea CHF de la data semnării contractului de credit (27.06.2008, 1CHF=2,0122) având în vedere valoarea totală a contractului de credit, respectiv 145.000 CHF.

Totodată, această valoare a fost reținută și prin sentința nr. 19320/22 octombrie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care această instanță s-a declarat necompetentă material și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Totodată, este de reținut că decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 24 iunie 2015, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B..

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte C. S.A. privind obligarea recurenților-reclamanți A. și B. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4.046 RON, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1434A din 21 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă pe recurenții-reclamanți A. și B. la plata sumei de 4.046 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. S.A.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.